594 matches
-
a sporit nesatisfăcător, comenzile nu ni s-au livrat și așa mai departe, de ce să se mai înverșuneze contra noastră inamicul ? Ca să nu te mai întreb, dragul meu, și la care anume inamic te-ai gândit, în condițiile în care muțenia dezesperantă a lui Brătianu nu ne lasă să vedem dacă vom mai ieși vreodată din neutralitate și dacă vom merge cu germanii sau cu francezii ! Și atunci, dacă vorbim de mâna criminală și de periculosul inamic, nu cumva ar fi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și încetase. În asemenea momente de evaziune, s-ar fi spus că Ruby se simțea la Belmont mai acasă decât Alex, și aceasta din urmă găsea în bătrâna slujnică un monument de siguranță. Totuși, exista și un aspect contrariu. Marea muțenie a lui Ruby părea să se conjuge malign cu casa, împotriva lui Alex. Existau în clădire locuri unde obiectele pur și simplu dispăreau, se evaporau de pe această lume sau poate că alunecau într-o alta. Era de-a dreptul absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pești abia se distingea, ca o pată întunecată în întunericul sălii, la piciorul lui Ducu. I se părea că o vede la o depărtare atât de mare, acolo într-o altă lume, în lumea subterană a rândurilor dintre scaune, în muțenia ei totală departe de tot ce se petrecea în film. Își amintea de ei cât fuseseră de iuți și de vii, toți acei peștișori care săgetau în toate direcțiile prin apa limpede și puțin adâncă a Prahovei, încercând să scape
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
direcția mlaștinilor, la câteva sute de pași se ridică o barieră de stuf și dincolo de ea nu se mai zărește nimic. Cum stam într-o zi pe peron, deodată am simțit că se rupe crusta și că pot ieși din muțenie. M-am dus la necunoscuta din sala de așteptare și i-am zis: "Iertați-mă, eu sânt Cutare. Dumneavoastră cine sînteți?" Cam așa s-a întîmplat. După aceea am început să discutăm ba de una, ba de alta. Cel puțin
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-a suferit... Apoi a venit procurorul și încă cineva... Erau oameni cumsecade, au renunțat la autopsie. ... O ascultam tăcut, dus pe gânduri, deși în realitate nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, Alexei îi păru ciudată această muțenie prelungă și nu se stăpâni să nu mă întrebe: ― Mă asculți? ― Ba da, te ascult, cum nu? am replicat brusc, ca trezit din-tr-un somn greu. Închipuirea mea rătăcea în neștire prin cele mai stranii locuri, arătîndu-mi fie un colț de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe deasupra lor și parcă nu îndrăznesc să le ating... „Ești pregătit să pornim din nou la drum, fiule?” M-am uitat la călugăr, dar nu știu de ce nu i-am răspuns. El însă, ca și cum n-ar fi băgat în seamă, muțenia mea, a reluat vorba: „ Apoi, pentru un fost diac domnesc nu-i prea frumos să stea în fața grămezii de manuscrise și să nu pună mâna să le cerceteze. Hai, dezmeticește te! Uite aici un suret după o carte domnească a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o jumătate de secol, nu trebuie să se vorbească? Nu trebuie să se învețe în școli? Strigătul inocenților martiri, al eroilor români și al prigoniților pentru dreptate nu trebuie fructificat în educația școlară și familială a tineretului românesc? Să învingem muțeniile lașe și să cinstim pe cei datorită cărora lanțurile bolșevismului s-au rupt încât putem și noi respira un alt aer și beneficia de o libertate conlucrativă întru progresul tuturor. Am luptat în Est, am luptat în Vest, mereu pentru
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
despre oameni și viață și vibrăm solidar în același fel față de valorile umane. Încă o dată vă mulțumesc și prețuiesc prietenia dvs.! și o ultimă problemă. Ca să nu întârzii și eu cu răspunsul am încercat să iau legătura telefonică, dar... tocmai muțenia telefonului m-a determinat să vă scriu. Mi-am închipuit că... fiind o personalitate activă, erați în vreo deplasare oarecare. Cu aleasă prietenie, Al. Mânăstireanu După acest schimb de scrisori am recurs la convorbiri telefonice, mult mai operative și mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
unor consecințe juridice de care nu are frică: tare morale, aspecte negative din realitatea socială și activitatea politică a partidelor care se războiesc între ele. Noi, cititorii, încă bolnavi de frica inoculată adânc în sânge de fosta securitate, prudenți până la muțenie cu cuvintele ce le scăpăm din gură, ne cutremurăm la citirea pamfletelor mititeliene din „Amintiri din sufragerie”, plus alte sute apărute zilnic pe un bloog personal intitulat Jurnal, și ne interesăm foarte des dacă nu a fost încă arestat de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
soba de tuci. După aceea, se instala în "bibliotecă" și citea până noaptea târziu, spre disperarea mamei care vedea gazul împuținîndu-se în lampă, semn că iarăși trebuia mers și cumpărat altul. Mama torcea pe lavița de lângă sobă, tăcută, închisă în muțenia ei. Uneori, lăsa furca pentru a se apropia de fereastra dinspre curte, unde lua ceaslovul cu rugăciuni și bolborosea din el, în șoaptă, să audă numai ea. Sora mea, Leana, fire neastâmpărată, nu prea suporta să stea acasă. Eu, mai
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
un evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mii de nave de război ale Imperiului Dzan se trezesc așa, fără nici un avertisment, într-un loc necunoscut din spațiu și în spațiul acela se află o capsulă în care te afli tu în stare latentă? După o perioadă de muțenie. Gosseyn făcu pauza cortico-talamică. Se gândea: Eu mi-am căutat-o. Asta era informația pe care o voiau... Dar necazul era că primise mai mult decât putea duce. Era conștient că în mintea sa o funcție analitică îndepărtată aduna cifre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ei precocitate, făceau, firește, haz de câte ori folosea vocabularul inventat. Curând, fetița s-a simțit jignită, i se părea că râd de ea și n-a mai scos o vorbă. Doi ani la rând s-au străduit medicii să-i vindece muțenia. Până când, într-o bună zi, fetița a reînceput de la sine să vorbească, la fel de curgător ca înainte. Atâta doar că din ziua aceea își gândea cuvintele ei și le rostea pe ale celorlalți, ca unii oameni maturi siliți să gândească în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
dar tuturor li s-a părut o propunere deplasată și m-au privit consternați. Catastrofă generală, și-a băgat Aghiuță coada. În fine, capitolul cel mai dificil, domnul Dan Crețu. Când l-a văzut pe conu Costache, a intrat în muțenie, iar Costache, dimpotrivă, a tot încercat să scoată ceva de la el, parcă era la interogatoriu, mi s-a părut că a exagerat, doar erau amândoi musafiri și lumânările din pom erau aprinse a împăcare. Dar până la urmă, mai de voie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
s-ar fi bucurat fiică-mea, Marioara, să vă cunoască, știți, de când a divorțat e cam ursuză, din păcate azi e plecată toată ziua la o prietenă. Dar sperăm să nu ne ocoliți nici în zilele următoare. Musafirul intrase în muțenie totală și, după câteva încercări nereușite de a face conversație, doamna mamă ieși, aruncându-i o privire semnificativă fiului ei. Iar semnificația era: e dus rău! Pe cine-ai mai cules de pe stradă? Dan prinse schimbul de priviri și după ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
devină avocat, astfel că era de la sine înțeles că se purta altfel. După ce se născuse copilul lor, Omar o rugase să rămână să-l crească și se încleștară în certuri. În sfârșit, amănuntele acum nu mai contau. Ajunsese afară. O muțenie stranie se vărsa peste tot și nu oprea nimeni la semnele lui. Între timp, mai mersese o bucată pe jos, spre autostradă. Era la amiază și, când o camionetă încetini, el aproape că înghețase. — Încotro te duci, omule? zise cel
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înainte de plecarea din Yazd se simțeau ca niște taghouti chiar în locul unde trăiseră și unde bunicu-său își văzuse nepoții. Numai lor și evreilor li se mai spunea astfel. Împrejur, ba fugiseră, ba pieriseră pe tăcute. Celelalte curți păreau moarte în muțenia lor răvășită din când în când de zgomote scurte: poștașul le mai arunca ziarele peste gardurile de zid. Înflorea iasomia și se chircea neudată. Deșertul își întindea biciul de pedeapsă și foc peste sufletele lor credincioase și rătăcite. În Yazd
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
gândind că și alții dezgropaseră bani de pe vremea ahemenizilor, podoabe și vase. Lui Omar îi plăcuseră plecatul de-acasă, prunele și porția de dolme kadu, pe care o primise în dar, ochii maică-sii strălucind. Minciuna și vorbele despre comoară, muțenia locului încălzit de o arșiță ca în Yazd. Oamenii serbau peste tot și se preumblau dintr-un loc într-altul. Pentru un copil de zartoshti, firi atât de tăcute și de umbroase, veselia din jur era o însorire în inimă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de foc, în rotiri de mandală și cârcei cu sclipiri de rouă. Chenare și romburi, urzeală de catran și de aur fărâmițat. Doar femeile și destinul pot să-ți joace sufletul astfel. Doar covoarele de Tabriz, cu îngeri lăsați în muțenia sacră să aștepte venirea celui de-al doisprezecelea imam. Între ai lui, doar Omar pricepea atât de bine covoarele și, vorbindu-le, le numea în cap: de noapte, de masă, de rugăciune, de singurătate, de însoțire. Singurul care pricepea tot
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fugii, Ghazal, care împlinise treizeci și nouă de ani, învățase din tinerețe ceea ce femeile știu doar când viața o ia înaintea lor: că dragostea care vine și trece e doar un vârtej, nu un taifun. Dar de la „franțuzul“ întors pricepuse muțenia simplă a celor care, crezând că au încheiat de iubit, cheltuiseră toate cuvintele. Mergeau cu taxiul prin Teheran, duși de un mutilat de război, șoferul Omid, cu amândouă picioarele amputate. Mașina lui adaptată cu două manete pentru infirmi era diferită
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
azalee. Armin Caryan creștea detașat de înavuțire, fiindcă făcuse ochi pe draperii de brocart și pe covoarele de colecție strânse pentru el de bunicu-său. Faptul că mai aveau în familie un bătrân care se ocupa de covoare fusese trecut sub muțenie. Caryan nu-și văzuse de zece ani vreo rudă a tatălui. Primea bani regulat, ca trimiși din cer, printr-o pâlnie aurită. Uneori, camarazii îl mai întrebau de Omar și le arăta câte o poză cu el în garaj sau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-audă câmpul, iar vocile se făcuseră tot atâtea cărări. Îl simțea pe Zet de departe și simțea zăpada, în cer, cu trei-patru ore înainte să ningă. Recunoștea vântul și izul de ploaie și motoarele, după mers. Regăsise viață în muțenii crispate și în frica ce altădată îl măcinase. Și mai câștigase ceva: erau amintiri care îi înviaseră și pe care le revizita, ca pe niște camere redecorate, dintr-un cartier încă nelocuit. Orbirea lui era o îmblânzire a ceea ce fusese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
au existat cândva cerbi în pădurea de sălcii de lângă mlaștină, dar a dat o molimă în ei și au pierit cu toții. Asta s-a întîmplat demult". După care, socotind că au fost mult prea guralivi, pescarii s-ar închide în muțenia lor... Dacă trecutul ar fi la fel de mut sau dacă ar trece ca pojarul fără să lase urme, aș fi tentat, poate, să le dau cu tifla guzganilor, cum făceam cu oamenii respectabili pe vremea când nu eram decât un mucos
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la Belle Arte. N-am protestat nici când chelnerul a venit la bară și m-a acuzat spunând minciuni pe seama mea. Din când în când mă întorceam spre tata care mă privea furios, poruncindu-mi din priviri să ies din muțenie, să mă apăr. Procesul acela s-a transformat pentru mine într-o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un cuvânt. Îmi venea să-i provoc, să le strig "Bună ziua" până i-aș fi silit să răspundă, dar n-aveam curajul s-o fac. Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]