1,791 matches
-
dar și supărat cu adevărat. Eu... Da...., cred că ai dreptate... Nu i-am spus pe numele mic niciunul dintre noi, iar eu nu i-am cunoscut niciodată numele de familie... Dacă poți, iartă-mă, Eugen! - Păi, da! Ajunserăm ca muierile... Iartă-mă! Ești iertat dinainte de a greși, oricum. Te înțeleg foarte bine și realizez cât de mult ai suferit... Alte gânduri? Observ că te frământă și altceva... Hai să lămurim totul! - Da, ar mai fi ceva, dacă ai răbdare cu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
iartă-mă! - Așa se spune, moașă Lina, interveni Aneta a lui Zapciu. Că multe femei au scăpat de necazuri prin acatiste... Știi cum a murit vecinul matale, fratele răposatului Gheorghe. La șase luni după el... Câte necazuri i-a făcut muierii lui Gheorghe, știe toată lumea. A și bătut-o. Nu s-a uitat la ea că-i este cumnată și femeie văduvă. I-a tăiat salcâmii de pe hotar, i-a luat cu japca doi ari de pământ... - Așa, și? Vrei să
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
toate astea, Lino... E bine să treci prenumele alor tăi și pe urmă ale dușmanilor familiei, sau înainte? întrebă Titina zîmbind hoțește. - Aoleu, Doamne! își ridică moașa ochii spre cer închinându-se. Să nu faceți asta în viața vieților voastre, muieri fără minte! izbucni moașa. Cum adică dușmani? Nu știți voi că trebuie să-i ierți și să-i iubești ca pe tine însăți? Toate celelalte izbucniră în râs, de se uita lumea la ele să înțeleagă de ce râd. Pricepuseră întrebarea
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
cu noaptea-n cap, mă postez în fața calculatorului(mașinărie de frunzărit timpul!), mai scriu, mai citesc, mânânc ca să nu zic că n-am nimic în stomac și mai mult din fugă, seara mă uit la tv, mă mai cert cu muierea, mă culc.. A doua zi da cappo, pe aceeași linie monotonă! Teritoriul meu, de când sunt cu boala asta nenorocită, are delimitări clare și dimensiuni sensibil reduse, adesea restrictive, impuse de boală. Poate fi ușor comparat cu al găinii în jurul cotețului
JURNALUL UNUI OM NEÎNSEMNAT (FRAGMENTE) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366910_a_368239]
-
curvește, după canonul 40 și 42 al lui Vasile. Pentru că după acesta, tocmelile și făgăduințele celor ce sunt supuși sub stăpâni nici o încredințare au. Și după canonul 41 al acestuiași, nunta care s-ar face fără de voia stăpânului, a văduvei muieri, se dezleagă, dacă acela nu voiește. Pentru aceasta și soborul cel din Gangra cu canonul 3 anatematisește pe acela, care pentru pricinuirea dumnezeieștii cinstiri învață pe rob să defaime pe stăpânul său, și să se depărteze de la slujba lui. Sfântul
ȚIGĂNCILE SCLAVE CĂSĂTORITE RELIGIOS CU BOIERII ROMÂNI? VASILE CEL MARE AȘA LEGIFERA ÎN CANONUL 42 ACUM 1700 DE ANI! de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367482_a_368811]
-
zi și în fiecare zi printr-un program full începând cu job-ul, apoi spălat, călcat, mâncare, curățenie și după toate astea musai și o partida de catch a catch, că vorba aia femeia tre' să fie puternică. Omnipotentă, polivalentă, muiere de afaceri, doamnă pe stradă, gospodină în bucătărie, curvă în pat ... un fel de ceva din Star Track amestecat cu Stăpânul Inelelor, Hulk, Femeia Fantastică dar mai ales Războiul Stelelor. Mai nou, am citit una mai gogonată ... că femeia nu
FEMEIE ... FII BĂRBATĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367722_a_369051]
-
femei îmbrăcate săsește se apropie de centrul acestui spațiu public și se-nghesuie să lovească în continuare o biată fată însângerată, cu hainele răvășite și rupte. Tânăra femeie țipă și plânge, iar celelalte urlă... Vacarmul se apropie de Stâlpul Infamiei. Muierile o leagă cu frânghii groase de piatra rotunjită a stâlpului. Și-o scuipă, și-o lovesc unde se nimerește. „Să-i tăiem cozile, ca să nu mai poată înnebuni pe nimeni!”. „Trebuie arsă, să-i dăm foc. E-o vrăjitoare!”. „Sfâșiați
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
rezolve misterul și să lămurească inadvertențele flagrante. Toată lumea se întreba, prin urmare: „cu cine, mama dracului, seamănă Corcodușe?!...” Când l-a întrebat cineva pe Gogu, cum stau lucrurile, el le-a răspuns senin: -Bă, după câte mi-a zis mie muierea, Corcodușe, fiul meu, seamănă cu un frate de-al ei, pe care eu nu l-am văzut. Se aruncă în neam, ce mai... Dar ce, credeți că asta a ostoit pofta necurmată de cunoaștere a lumii?!! Nuuu! Da’de unde?! Păi
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
situațiile „juridice” intră în rol o filosofie-analiză și o rezolvare creștinească (împăcare cu data). Un impuls de opoziție este topit curând în consimțire și renunțare la posesiune. Vezi episodul cu fata furată, unde conversația prinde colosal judecata, calculul, acceptarea („- Scoală, muiere, că ne-o furat fata! A mai înjurat o vreme, badea Văsălie s-a potolit și a vorbit blând cu soție-sa, care surâdea și stătea cu gândul dus departe, departe, în tinerețea sa și a bărbatului. / - Pesemne așa trebuia
SALAMANDROFOBIE ŞI EMOŢIA LOCOMOTIVEI LA CEAPA DIN VECINI de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366992_a_368321]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > GLORIOASA DOMNIE Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 2247 din 24 februarie 2017 Toate Articolele Autorului GLORIOASA DOMNIE La moartea împăratului, cum succesorul la tron era considerat în mod unanim un idiot, soția acestuia, muiere aprigă și plină de inițiativă, a luat hotărârea ca pe tron să urce fiul ei în vârstă de optsprezece ani. Înțeleaptă hotărâre! Tânărul era înalt, frumos, iar uniforma roșu-alb de general al cavaleriei îi venea impecabil. Ce se afla dincolo de
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
chinezești. Prima născută, o fetiță, a dus la acutizarea relațiilor interfamiliale, iar moartea ei la numai trei ani și la acuze de neglijență din partea soacrei dar și de otrăvire din partea nurorii. Cert este că împăratul ca să mai scape de gura muierilor și-a tras o metresă. Mde, om și el... Pe scurt, împăratului îi mai moare și fratele, asasinat de mexicani, niște tipi nespălați care nu prea înțelegeau de ce trebuie ei să aibă un împărat care nici nu știe mexicana, soția
GLORIOASA DOMNIE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367070_a_368399]
-
-i, măi Vasile, ți-ai uitat cumva năravul la mine și ai venit după el? - Lasă-mă, nea Tase, în Dumnezeii mamei mele. Sunt un om nenorocit. - Dar ce-ai mai pățit, frate? Îl întrebă contrariat Tase. - Mi-a născut muierea iar. - Măi, Vasile, măi, asta-i de bucurie nu de necaz, când îți mai vine pe lume un alt suflet. Atunci ești bun de cinste. - O fi la alții, nu și la mine. - De ce, măi, omule? - Doar știi că mai
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
bucurie nu de necaz, când îți mai vine pe lume un alt suflet. Atunci ești bun de cinste. - O fi la alții, nu și la mine. - De ce, măi, omule? - Doar știi că mai am două fete mici. Ei, dracul de muiere s-a apucat și mi-a mai făcut două, că nu erau destule ălelalte. - Apăi, Vasile, ce vină are femeia în treaba asta? - Dar cine să aibă - tu-i anafura mă-sii de iepuroaică. Auzi la ea! Să-mi facă
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
iar de ele. - Nu mai scap de belele. La omul sărac nici boii nu-i trag, cum este vorba românului. Ce-mi mai trebuiau copii. Auzi, nea Tase! Patru fete la douășcinci de ani! - Cum vine asta, Vasile? - Atât are muierea mea, douășcinci de ani. - Dar ce ai avut de gând atunci când ai luat-o, măi omule? Cât avea? - Vreo optușpe, cred. - Crezi? Dar tu erai copt, măi frate, când te-ai încurcat cu ea, nu te-ai gândit la mai
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
Suntem ca norii iuți lunecători ... trecură anii ca norii lungi pe șesuri și niciodată n-o să vină iară ... Te fac un teleshoping? Am devenit niște shopingogomani teleidioți. Nidolife sună ca o melodie. Prostafix -o împușcătură. Ducele s-a săturat de muierile altora. Rețeaua de artere este blocată, cadavre, mașini, orașul suferă de arterită. Mulți o confundă cu artrita, care este un mușețel la ureche. Nu mai fuma, gorilă lombrosiană. Ucenici, unelte, studenți, divinele studente, iubita mea, azi ești ravisantă și razantă
IMPOSIBILA IUBIRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363616_a_364945]
-
purtced la cele ce-mi sunt di trebuință! Cum zâceam mai la deal: SUBSEMNATUL,că altfel nu ni-oi zâce, în vârstă...,da nu cred că asta are vreo importanță politică, domiciciliat,dacă pot să spun așe, în casă la muierea me, cu care m-am și cununat (în paranteză,deși aș vre, nu intru diloc în amănunte: am și eu, ca să zâc ,pardon, tac -sicretele mele de stat!) vă aduc la cunoșteală următoarele fapte , puse pe tapet: În data,..., deplasându
DEŞERTUL DE CATIFEA (58-60) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363650_a_364979]
-
dădu noroc cu ei. Mâna însă îi tremura. Dacă nu ieșea așa cum dorea el, se ducea pe apa sâmbetei toată munca lui de-o viață. Tot ce muncise el strânsese în acel bulgăraș de aur din lada de zestre a muierii. Dar vorba e vorbă... Își cărară țiganii foalele, cărbunii și sculele lor și intrară în beci. Le-aduse femeia de-ale gurii, pâine, brânză, lapte covățit, ouă fierte și slană. Pe unul din ei îl trimise la șatră cu o
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
umblarea“ lui Dumnezeu prin grădină. Dorința de zbor din „pasul făptuirii-domnișoară“ a devenit brusc pasărea amară a coborârii; căci Dumnezeu a dat pedeapsa: «Voi înmulți mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naște copii...» / «Și muierii zise: „Mulțind voiu mulți scârbele tale și suspinul tău; întru scârbe vei naște feciori, și întoarcerea ta - cătră bărbatul tău, și el pe tine va stăpâni.“ Iară lui Adam zise: „Căci ai ascultat glasul muierii tale [...], blestemat pământul întru lucrurile
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
dureri vei naște copii...» / «Și muierii zise: „Mulțind voiu mulți scârbele tale și suspinul tău; întru scârbe vei naște feciori, și întoarcerea ta - cătră bărbatul tău, și el pe tine va stăpâni.“ Iară lui Adam zise: „Căci ai ascultat glasul muierii tale [...], blestemat pământul întru lucrurile tale ! Întru scârbe vei mânca pre dânsul...» (ibid.). Pe registrul metaforic, pasărea amară desemnează izgonirea din rai a cuplului omenesc / primordial. „Catrenul-ax“, cu tabloul căderii cuplului edenic în păcat, „într-o secundă a șarpelui“, reverberează
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
discuția, nu crezi că dacă fata n-o mai veni, nevasta dumitale își va da seama că ceva se întâmplă? - Mă Petru, mă băiete, fire-ai al naibii, tu! Știi că-ți merge mintea bine? Ș-apoi, la cum îi muierea mea de-a dracu, nici ăla n-o poate duce de nas. Uite că ne-am împotmolit..., cum să facem s-o dăm bine? Nici fata n-o mai pot pune în pericol, dar nici cu Lena nu știu cum s-o
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
scărpinându-se în cap peste bască, răspunse precipitat, ca și cum i s-ar fi luat o piatră de pe inimă: - Mă băiatule, ești dat naibii! M-ai scos din griji, dar trebuie să fim cu mare băgare de seamă! De ne află muierea, ne-am dus pe copcă toți. Zis și făcut. Totul mergea conform planului. În fiecare zi, la ora stabilită, Romelia ieșea cu trăistuța cu mâncare în colțul străzii Tufănele, un loc unde nu era cunoscută. Petru apărea cu mașina, fata
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
acolo el le trece pe femeile "creștine", se duce Ionel acasă mâna maicăsi sărută că din toate de pe listă ea e cel mai des văzută. -tată, zice pruncu totuși vrând ca să se dumirească văd că tot des merge popa la muieri să le sfințească. -dragu tatii, dom` părinte merge să le creștineze ca să aibă apoi tot anul pe cine ca să boteze. se gândeste-atunci băiatul ce-un frătiuț și-ar fi dorit văd ca încearcă des popa însă nu i-o reușit
BUNELE CREŞTINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364745_a_366074]
-
salcâm rămase sub pirostriile, pe care era așezat ceaunul de tuci, în care-și făcuse o amărâtă de mămăligă, și mâncase de seară... cu un codru de brânză și o ceapă spartă într-un ștergar cam izinit. De când îi murise muierea, nu mai reușise să aibă o cămașe curată pe el, iar felul în care se hrănea, o făcea mai mult să nu moară cu zile, nicidecum că ar fi asimțit senzația de foame. Lângă icoana sfântului Dumitru, căci avea și
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care pătimise atâtea. Se străduia să îndepărteze pânza străvezie ce-i juca în lumina ochilor ca un mănunchi de raze irizate, din mijlocul cărora se revărsau scântei jucăușe, a căror strălucire deforma obiectele din jur, dar îi era imposibil
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
Basarabiei” o moșie mare rămasă de la răposta nevastă-sa, care era din Basrabia și murise de rac. Lumea zice ca murise de inimă rea căci conu Iorgu era un fustagiu fără pereche și cheltuia toți banii la cărți și cu muierile la Paris. Acum, cu o săptămână înainte, conu Iorgu anunțase că vine la moșia lui din Făurei/Surdila direct de la Paris împreună cu secretara lui care era franțuzoică get-beget. Aranjamentul era ca să-l aștepte în gară vechilul împreuna cu „vezetiul” ca să
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]