653 matches
-
încurcă în șorțul ce-i învăluie coapsele. În întuneric, albeața pânzei pare să o întreacă pe cea a zăpezilor proa spăt căzute. Își îngroapă obrazul în faldurile de in. Miroase aidoma laptelui înspumat pe care-l auzi susurând când e muls de la uger. Îndepărtează timid șorțul de pe zona mult râvnită. Dar nu o pătrunde încă. Întârzie înadins momentul desfătării. Lipește urechea de pântecele ei ca să audă pulsând viața intimă a femeii. Continuă să o atingă și să-i recunoască trupul cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
m-așteaptă tata. — Bine, atunci du-te. Vrei, te rog, să-i spui lui Carl să intre-n casă? — Da, sigur. — Noapte bună, Nickie. — Noapte bună, doamnă Garner. Nick ieși În curte și se duse spre șopron. Joe și Frank mulgeau vacile. — Noapte bună, spuse Nick. M-am distrat de minune. — Noapte bună, Nick, spuse Joe Garner. Nu rămâi la masă? — Nu, nu pot. Îi spuneți dumneavoastră lui Carl că-l cheamă mama lui? — Da, Îi zic. Noapte bună, Nickie. Nick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru a permite îngroparea unui cadavru uman, a unui mort. Înainte, cimitirele erau ale obștii. Toți morții erau îngropați în pământ, fără taxă. Se respecta circuitul natural al materiei. Acum moartea unor oameni este utilizată ca un pretext de a „mulge” sume de bani, fără limită, de la urmașii celor decedați, sub pretextul pomenirii morților, deși nu s-a constatat nici un efect al acestui obicei. Efectul vizibil este acapararea banilor. Și în acest al treilea procedeu, se blochează circuitul natural al elementelor
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
în Ōno, prefectura Fukui, în apropiere de templul Zen Eihei. De acolo mergi douăzeci de minute cu mașina prin munți. Acasă aveam vaci și vindeam laptele. Aveam și un nume: «Lăptăria Ishikura». Aveam șapte sau opt vaci pe care le mulgeam zilnic, colectam laptele, îl puneam în sticle și îl distribuiam. Poate vacile vi se par puține ca număr, însă aprovizionam cu lapte 800 de case din oraș și din alte orașe de pe deal. În fiecare zi, o vacă dădea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și îl distribuiam. Poate vacile vi se par puține ca număr, însă aprovizionam cu lapte 800 de case din oraș și din alte orașe de pe deal. În fiecare zi, o vacă dădea la o mulgere 18 l de lapte. Le mulgeam o dată dimineața și o dată seara, deci aveam destul de mult lapte. Eu sunt al treilea dintre cei șapte copii. La vârsta de șaisprezece ani, fratele cel mare a intrat la școala militară, la secția de inginerie. Eu am rămas să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
doar asta am făcut. La început nu îl ajutam la muls, ci la distribuție. Mulsul era responsabilitatea părinților. Era muncă dură. La 04.00 începeau mulsul, apoi colectam laptele. Eu mă trezeam la 05.30 și îl distribuiam. Dacă nu mulgi vacile de două ori pe zi, începe să le curgă laptele din ugere. De aceea, nu mergeam nicăieri. Nu mă îndepărtam de casă. În orice sezon, chiar dacă ningea, chiar dacă ploua, chiar dacă era grindină, trebuia nepărat să facem asta. Nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu bea decât lapte de la sânul meu. Mi-a fost greu. Cu cel mare nu am avut asemenea probleme, el bea și lapte normal. Nu am avut altă soluție decât să creștem capre. Oricum, aveam multă iarbă în jur. Așa că mulgeam caprele și apoi beam laptele pentru a-l putea alăpta pe Eiji. Astfel a crescut mare și sănătos. Întotdeauna a fost mai slăbuț. Niciodată nu se îngrășa. Dar nu am fost nevoiți să îl ducem la un spital. Nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se putea trăi așa? Despre ce fel de joc vorbea oaspetele!? Despre ce fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de pe un picior pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia să răstoarne laptele când nici nu te așteptai. Mulgând, gândurile Mașei zburdau, ca niște iezi pe câmp, În voia lor cea bună. Secvențe din copilărie se amestecau cu altele, aducând cu ele mereu alte locuri și alte amintiri. Chipul babulei Tatiana se suprapunea cu chipul bătrânei Bertha, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-o ia spre nord, o luase spre sud, trecând granița și ajungând la Cernăuți. Profitând atunci de ninsoare, Întoarse caii și făcu drumul Îndărăt. Trecând peste graniță, lângă un stâlp de telegraf, Îl revăzu pe Ippolit, Întors cu spatele la el, mulgând lapte Într-o găleată din halatul său alb, Întins pe sârma ghimpată. În tot acest timp, tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În casă? Nu, mai bine nu, se răzgândi din nou Mașa, te pomenești că ghicitorul e Subotin sau vreun neam al lui! Mai bine mă las păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În dolari! Aș face-o și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți ai săi, chiar dacă prin hornul casei mele va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Să vă fac un ceai și o omletă. Nu puteți pleca așa... Aveți de străbătut o cale atât de lungă... - Sunt obișnuit cu drumurile, spuse musafirul, privind În același punct pierdut pe cer. - Din păcate, laptele pe care l-am muls, s-a vărsat pe jos... - Am să-l beau În Calea Lactee, spuse el. Tot ce se varsă aici, ajunge acolo... Chiar și laptele muls de Ippolit. Așa că nu trebuie să regreți. Nimic nu se pierde, totul se transformă, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spuse musafirul, privind În același punct pierdut pe cer. - Din păcate, laptele pe care l-am muls, s-a vărsat pe jos... - Am să-l beau În Calea Lactee, spuse el. Tot ce se varsă aici, ajunge acolo... Chiar și laptele muls de Ippolit. Așa că nu trebuie să regreți. Nimic nu se pierde, totul se transformă, spuse el zâmbind pentru prima oară În dimineața aceea... - Nu regret, s-a Întâmplat ce s-a Întâmplat, dădu Mașa a lehamite din mâini... Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nevoie. Dimineața stomacul meu nu-i obișnuit cu mâncarea, ci cu drumul... - Ați pomenit de Ippolit. Din pricina lui, am avut un fel de vedenie. Și Mașa se pregătea tocmai să povestească tot ce i se Întâmplase În grajd, În timp ce o mulgea pe Evlampia. - Știți, continuă ea, dacă tot plecați, poate Îl luați cu dumneavoastră. Ați face un mare bine dacă ne-ați scăpa de prezența lui... Inițial oaspetele se făcu că n-o aude. Apoi fața lui se posomorî, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
drept, Într-o stare de imperfecțiune. Poate că ar fi trebui să ajungem la un compromis. - Am văzut eu la ce fel de compromis se ajunge... Și Mașa Își reaminti viziunea pe care a avut-o În timp ce-o mulgea pe Evlampia. Fusese oare doar o halucinație sau trăise totul aievea? Unde dispăruseră celelalte două Mașe? Cum era posibil ca de la sine putere să se nască un astfel de coșmar În capul său? Învârtind păhărelul Între degete, Extraterestrul Își coborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
până la o adică...!” Mingoti Încercă să-l Înduioșeze. „Crede-mă omule. Mărunțișul pe care-l primesc de la voi pentru informațiile transmise, nu acoperă nici pe departe cheltuielele mele de Întreținere. Ce puteam face...? În situația În care mă aflu, am muls un pic văcuța...! Acu gata, m’am hotărât...!” Făcu o pauză, timp În care nimeni nu mai scoase o vorbă, apoi Mingoti Începu pledoria dorind să le Înflăcăreze imaginația. „Vorbesc foarte serios, acest individ are În formația lui de lucru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lună, în plină lăuzie, când, în mod normal, mintea unei femei se distribuie între memoria pânteceului, senzația laptelui, dragostea cea nouă, oboseala permanentă. Fata asta alăptează la 9, își aduce copiii la doica negresă, unde mai sunt alți patru, se mulge pentru ora 15 și merge la alăptat la ora 12, între timp e la birou și lucrează, iar de la 15,30 are cursuri. La 5 p.m. își ia copiii cu mașina și îi duce în pădure, la ei acasă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pândește cu coada ochiului. Culi se duce la căsuța calului și a vacilor. Alăturea, în bucătărie, doarme sluga. Ce slugă, de unsprezece ani? Iaca, Ion Bezarbarză n-are decât unsprezece ani vârstă și slujește cum se cuvine, după puterile lui. Mulge vaca, înhamă calul, taie lemne, aduce apă; toate le face cu grabă și-i place să duduie subt el pământul. Nana Floarea se tânguie că ar fi mâncând prea mult. Lasă-l să mânce, râde Culi, ca să prindă putere. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tăiat câteva oi. Suveranul a cinat și a adormit. Vrând să dea dovadă de mărinimie, au așezat în fața ușii acestuia un burduf uriaș și s-au înțeles să-l umple cu lapte pentru micul dejun regesc. Locuitorii trebuiau să-și mulgă caprele, apoi să vină fiecare cu găleata s-o toarne în burduf. Date fiind dimensiunile acestuia, fiecare sătean și-a spus că și-ar putea îndoi laptele cu o cantitate zdravănă de apă, fără ca nimeni să-și dea seama. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu el în cimitir. Ne piteam după un cavou cu o statuetă de fetișcană care ducea o găleată, încovoiată sub povara ei. Nu știu de unde ne-a venit să ne închipuim că fetișcana aceea tocmai se întorsese din grajd, unde mulsese vaca, și ducea găleata plină cu lapte, prea grea pentru trupul ei fraged, în casă. Era cavoul acela chiar lângă gardul cimitirului. Ghemuiți după cruce, din dosul ierburilor înalte, ne uitam prin plasa de sârmă cum, în gară, lumea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-se într un vis cu micuțul său prieten. „Bătăușul” Ziua era pe sfârșite. Soarele cobora spre apus trăgând după el lumina zilei. Fiecare din cei ai casei avea câte ceva de făcut, pentru a încheia cu bine treburile acelei zile. Bunica mulgea vaca, strângea în doniță cu truda mâinilor sale, jet după jet, laptele proaspăt și aproape aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
aburind. Când termină, lăsă vițelul să se bucure de porția lui și plecă la bucătărie. Unde este Viviana? Pe aici pe undeva trebuie să fie, la joacă. Fetița avea obiceiul ca în fiecare seară să stea pe lângă bunica atunci când aceasta mulgea vaca și să soarbă cu poftă spuma laptelui abia muls. Dar de câteva seri începuse să lipsească, iar tata avea o bănuială pentru această pricină. O chemă și-i spuse: Du-te să duci laptele la coana preoteasă! Viviana luă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
se gândi la zvonul pe care îl auzise: că Mickey Cohen cumpărase parte din Teamsters, sindicatul camionagiilor, de la reprezentantul lor de pe Coasta de Est - un tip care urmărea să investească banii în cazinourile din Havana. „Mickey C. ar putea fi muls pentru câțiva dolari dacă fondurile orașului se subțiază prea mult. Pun pariu că nu l-ar deranja dacă i-ar vedea pe cei de la AUFT fără contracte, înlocuiți de oamenii lui”. Loew se înroși la față. Dudley Smith bătea darabana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe vremea când lucra la Narcotice, dealeri de iarbă care dădeau târcoale cafenelelor de la studiourile de filmare, dar nu șantajiști. Apoi ajunse la S și găsi mijlocul prin care să-l strângă cu ușa pe grecotei și, poate, să-l mulgă de niște chestii în plus: Johnny Stompanato, Crestview, telefon 6103, bodyguardul personal al lui Mickey Cohen. Despre el se zvonea că își finanțase scăparea dintr-o afacere rușinoasă cu Clevelend Combination grație unor scheme de șantaj brutale. Se mai zvonea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]