694 matches
-
Pandorei 210 5.4. LOVITURĂ GLOBALĂ 212 5.5. NOUL NORMAL 215 5.6. TREI IMPLOZII ȘI O ILUZIE 217 5.7. STRATEGIA "CELOR DOI PUMNI" 226 5.8. CHINESE DREAM 229 5.9. ANII VACILOR SLABE 231 5.10. "MUMIA" EUROPEANĂ 234 5.11. DEPRESIUNEA : SINDROMUL IUGOSLAV 237 5.12. SECOLUL URMĂTOR 243 5.12.1. Deceniul următor 246 5.12.2. Tendințe globale 2030 249 5.12.3. Lumea de mîine 252 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
piatra! Astfel, la răspântia dintre discursul teatral și cel antropologic, problema fantomei își dezvăluie relația secretă cu statuile. Acele statui despre care vorbește Michel Serres 1 și care înseamnă nu numai sculpturile în piatră, ci și fetișul, săculețul de piele, mumia, vasul de pământ ars, urciorul, ca și tumulii, menhirele, piramidele și toate celelalte „cutii” în care sunt închiși morții. Înlăuntrul lor zac, „aidoma unor statui, corpuri țepene de oameni morți, dure precum obiectele, corpuri conservate sau transformate în stafii”. Veritabile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sculpturii cu moartea, asupra legăturilor dintre spectre și pietre, dintre statuie și apariția fantomei. Ca meditație asupra imobilității și a morții, statuarul trimite el însuși la primele obiecte, la acele prime „statui”, dure precum obiectele, care sunt cadavrul și apoi mumia; același statuar implică însă și animarea formei, ba chiar sugestia că trupul inert vorbește. Serres amintește, într-adevăr, de misterioasele ceremonii egiptene ale deschiderii gurii, evocate în Textele Piramidelor, ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
animarea formei, ba chiar sugestia că trupul inert vorbește. Serres amintește, într-adevăr, de misterioasele ceremonii egiptene ale deschiderii gurii, evocate în Textele Piramidelor, ritual săvârșit înainte ca statuia zeului să iasă din atelierul sculptorului și practicat și în cazul mumiilor. Regăsim astfel, în analizele lui Serres, ca și în acelea ale lui Augé sau Eschlimann, legătura strânsă dintre corpul mort și statuie. Îmbrăcat, costumat, machiat sau mascat, cadavrul este el însuși o veritabilă statuie. Veșmintele care îl acoperă, podoabele cu
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Ca și spectrul bătrânului rege Hamlet, ea va apărea de trei ori, rămânând până la capăt o prezență tăcută, dovadă a crimei tăinuite, despre care nu spune nici un cuvânt. Cea care va vorbi, va acuza, va denunța nelegiuirile lui Hummel este Mumia, soția Colonelului, o femeie din cale-afară de bizară: nu iese niciodată din casă, refuză cu încăpățânare să-și părăsească locuința. Amestec de rătăcire a minții și de fascinație a morții, Mumia a ales, ca să zicem așa, să se claustreze în
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
vorbi, va acuza, va denunța nelegiuirile lui Hummel este Mumia, soția Colonelului, o femeie din cale-afară de bizară: nu iese niciodată din casă, refuză cu încăpățânare să-și părăsească locuința. Amestec de rătăcire a minții și de fascinație a morții, Mumia a ales, ca să zicem așa, să se claustreze în singurătate, să se îngroape de vie în întunericul morții, închizându-se într-un dulap-cavou unde nu pătrunde nici un fir de lumină. În nebunia ei, se crede papagal. Indiciu simptomatic: papagalul, pasărea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
a graiului omenesc, evocă în chip straniu dublul, întruchipat uneori de un ecou auditiv care este și nu este vorbă rostită de om1. Femeia are, de altfel, pasiunea dublurilor. Autorul ne spune că s-a închis în casă „ca o mumie ce-și admiră neîncetat propria statuie”. O statuie reală, care o reprezintă, se află într-adevăr în camera ei, o statuie de marmură albă, legată, prin contrast, de imaginea cutiei negre a dulapului. Statuia o înfățișează la vârsta tinereții - dublul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
și pe fiică și care, chiar dacă nu se însuflețește, se înscrie totuși printre numeroasele variațiuni ale dublului. Să nu uităm că, în Sonata spectrelor, adulterul din pricina căruia soția Colonelului s-a transformat într-o moartă vie se produsese cu adevărat. Mumia e, așadar, părtașă la săvârșirea păcatului: „Ne unesc fărădelegile și greșelile noastre ascunse...”. De aici și neputința personajelor de a-și despărți destinele, ceea ce le face să devină niște veritabile arătări, niște morți vii pândiți de nebunie. Tot astfel se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
succesiv imaginea, fiecare reflectare fiind și mai reală decât precedenta; în cele din urmă, „ultima imagine le înlătură pe toate celelalte” și suprimă toate oglinzile, lăsându-ne să vedem cum cele șase personaje cu chipuri spectrale și aliniate ca niște mumii dispar cu ajutorul unui ascensor în înaltul scenei, unde vor rămâne până la următoarea reprezentație”. Intuiția lui Artaud se dovedește încă o dată exactă: punând spectatorul să asiste la dispariția personajelor, la acel moment final când, aidoma unor vedenii, ele par a se
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
închise de unde încep să apară deodată o sumedenie de pânze albe și mai ales saci - ne trimit inevitabil cu gândul la sculptură, ca la „cea mai veche dintre artele ce ne pun față în față cu tragicul, cu moartea, cu mumiile și cu zeii”, cum spunea Michel Serres, meritând să fie numite, fără ezitare, statui. Statui uneori enorme, blocuri masive, imobile, care „neliniștesc privirea”, cum ar zice Georges Didi-Huberman1, ele ni se înfățișează totodată ca niște „volume dormitânde”, întunecate, enigmatice, asemenea
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
numit Diogene a pus să se graveze, pentru cei aflați în trecere, texte rezumând filosofia lui Epicur. Paradoxal, s-a reușit să se dea viață chiar și unor fragmente sortite în mod explicit morții: astfel, la Oxyrynchos, în Egipt, niște mumii au fost înfășurate în feșe de care erau atașate bucăți de papirus înmuiat în gips ce conțineau un anumit număr de texte. Unele banale (contabilitate, documente administrative), altele de cea mai mare valoare: fragmente din Homer, evanghelia gnostică a lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prezentate ca anterioară lui Socrate. Astfel încât, odată cu ei, un întreg sector al filosofiei grecești iese din biblioteci asemenea unui zid scos la lumină de lucrările de excavație ale unui șantier. Iar apoi, la jumătatea drumului dintre fâșiile de pânză ale mumiei și liniștea sălilor de lectură, dintre cimitirul sau deșertul egiptean și universitatea prusacă, se mai pot face și alte descoperiri, îndeosebi în biblioteci universitare unde dorm vechi fragmente de piatră abandonate de cercetători din secolul al XIX-lea, călători întorși
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
petomania ori onanismul obișnuite: filosoful afirmă astfel o teorie a naturii, o poziție referitoare la cultură și la artificiu, o teză asupra pudorii și a conveniențelor sociale. Democrit, cu parfumurile lui de fecioară, cu supraviețuirea lui datorată pâinișoarelor și cu mumia lui conservată în miere exprimă mai mult și mai profund decât o povestioară. În speță, el sintetizează, prin figuri ușor de memorat, deci de experimentat și apoi de transmis, un conținut filosofic. Aceste butade mnemotehnice, aceste fotografii grecești, aceste cromolitografii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
inexistent; inutil; îmbrățișare; încetare; înfricoșare; înfricoșător; îngrijit; înmormîntare; întoarcerea acasă; întristare; înțepenit; loc de nevoi; loc liniștit; loc pentru decedați; un loc unde dorm cei fără viață; macabru; mamă; marmură; meditație; Mircea cel Bătrîn; miros urît; moartea; monument; morți; movilă; mumie; neant; necaz; neființă; nemurire; niciodată; om; orice; păcate; părinții; persoană dragă; persoane; piatră de la mormînt; de piatră; plecare; pomană; popă; preot; punct final; răutate; război; refugiu; respect; rudă; rude; scîndură; scîrbă; scrum; singurătate; somnoros; stare; statuie; strămoșesc; suspine; Ștefan cel
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate realiza o corespondență între fenomenologia și mecanologia morții. Fascinația pentru animarea inanimatului intră în proximitate și cu dubla raportare (atracție și repulsieă față de ideea morții
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
supunerii deținuților la munci peste puterile lor este și întâmplarea petrecută la Periprava-Grind unde autorul întâlnește un fost coleg de închisoare. Acest coleg îl duce într-o cameră folosită ca morgă unde erau “cadavre peste cadavre” care arătau ca niște mumii de culoare maron închis. Printre ei se afla și un cadavru al fostului solist al operei din Iași care, probabil va fi fost primit în Rai de corul îngerilor care interpretează în cinstea lui “Steagul cu stele”. Deținuții din lagăr
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
din câte puncte/ e făcută". și iată cea mai frumoasă transpunere poetică a unui parametru al mișcării viteza este invers proporțională cu durata, de aceea piramidele, ne spune poetul, "au însemnat viteza cea mai leneșă,/ privirea cea mai lungă./ O mumie de faraon e o bucată de piatră./ Faraonul de carne a văzut Egiptul/ Faraonul de piatră vede cosmosul." ("Câteva generalități asupra vitezei"). Lirismul în această situație este generat de înlocuirea unei valori (Timpul) cu o alta (Viteza) de care este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că pe autorul dramei îl vezi peste tot, el "a ales" dramă, situația, locul, peisajul. Când acesta scrie: În ceea ce privește amintirea lui Rodolphe, ea o avea acolo, în fundul sufletului ei și acolo a rămas, măi solemnă și mai nemișcata decât o mumie a unui rege într-un subteran", se întreabă Sábato: "credeți că biată Emma este în stare să descrie cadavrul bărbatului iubit?"29. În realitate, cel care este peste tot in opera este autorul însuși, el este cel care vorbește prin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
suflet ,,un vid atroce, ca o nevoie de adâncă respirație, ori plânset"351. Singurul spațiu în care Emanuel se mișcă este cel al realității brutal instalate. Moartea celor din jur, a lui Quitonce, de exemplu, ,,înfășurat în bandele ca o mumie"352, pregătit ,,pentru eventualul rol de cadavru"353, pare decupată dintr-un alt tablou al lui Munch By the Deathbed (Fever). Edvard Munch, By the Deathbed (Fever), 1893354 Asocierea personajului Quitonce cu un personaj de circ, asemănător clovnilor din tablourile
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
germane datează din această epocă și au la bază statute care le conservă privilegiile. Pretutindeni are loc o mișcare de definire juridică, definire care oferă o fizionomie regulată noilor corpuri. Pe această bază, juriștii lucrează: pe de o parte "îmbălsămând mumia feudală" de sistematizări teoretice savante care, deși construcții moarte, vor avea o mare influență asupra spiritului; pe de altă parte, vor trece la elaborarea, lentă desigur, a noțiunii de putere publică, care va servi ca punct de plecare în dezvoltarea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
mei pînă la tine" explică distanța în km. care există între poet și rudele sale ce trăiesc undeva la țară." "Magda îl iubea pe Tudor Șoimaru fără să știe că acesta nu știa limbi străine." "Cetățenii vechiului Egipt se numeau mumii." "Mama lui Niculăieș murise din fragedă copilărie." "Lupta dintre Baiazid și Mircea este foarte concretă. Parcă Eminescu i-ar privi peste gard." "Caragiale este cam singurul deștept printre proștii din timpul său." "Dacă vrei să găsești subiectul unei propoziții, întrebi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de specialitate, Osiris, spre deosebire de Horus, nu scoate nici un sunet, ceea ce, alături de alte fapte, ne face să presupunem că în rolul mut al lui Osiris apare mumia faraonului decedat”. Osiris nu plînge pentru că, prin moarte, a devenit „altcineva”. Așa cum bătaia este „ruptă din rai”, după cum meșteșugurile, artele și ocupațiile, scrierea și hrana au fost experimentate „prima dată” de anumite divinități civilizatoare, și plînsul ritualic s-a impus
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Vera, nu rămân aici singur cu tine. Mi-ajunge câte se spun la birou. — Ești un caraghios... Se împletici, mișcări desfăcute și scurte, fracțiuni de gesturi fără legătură. Ajunse în sfârșit la terasa hotelului. Își recunoscu colegul într-una din mumiile cu ochii închiși, abandonate pe șezlonguri. — Te rugasem să nu mă lași singur cu ea... — Ai dreptate, uitasem... răspunse cândva, sec, Lucian. Abia după prânz, cândva, își dădu seama că cei trei Manole plecaseră cu automobilul spre București și îl
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și să nu mai adaugi nimic. Nu pot face anumite lucruri ! Ca prieteni și colegi, așa, să rămânem, nu cred că e cazul să... Era lipită de umerii arlechinului. Dinții albi, ascuțiți, flămânzi, privirea umedă, trupul juvenil, chipul îngustat, de mumie. Clovnul se înveli în armura fluidă, aerul ardea, trebuia un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
a-mprumutat. Ce e viitorimea de gropi învăluită? "Vecia ce-i cu care deșert ni te fălești? "Măreață pentru că e cu coji acoperită, "A spaimelor-ne proprii umbră-nurieșită, 55"Pe-oglinda cea pustie a conștiinței omenești. "Icoană minciunoasă de ființi viețuitoare - "Mumia timpului - "De balsamul speranței ținute în răcoarea "A groapei locuință; nu aceștia oare 60" Ii zici tu nemurire-n febrea delirului? {EminescuOpIV 16} "Și pe speranți, pe cari le desminte putrezirea, "Bunuri sigure-ai dat. "De șase mii ani moartea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]