612 matches
-
mod paradoxal, din nou ca un egiptean. Contrar unui înțeles comun, loialitatea iudaică față de lege înseamnă tocmai devotamentul față de comunitatea autonomă, lipsită de autoritatea statului (herrschaftsfreie). Această loialitate nu mai poate fi gândită în analogie cu loialitatea față de vreun centru mundan al puterii, precum Schmitt ar putea-o face. Dim potrivă, ideea de loialitate față de Dumnezeu „provine“ tocmai din lipsa de referință la mai-marii acestei lumi, de orientarea fundamental antistatală. Teologizarea acesteia din urmă conduce la caracterul persistent deconstructiv înmagazinat în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
esențială, în raport cu continuitatea istorică a dreptului. Încercarea de a decide cu privire la legitimitatea violenței în cadrele dreptului conduce la sesizarea acestuia în momentul disoluției pe care o provoacă singura alteritate radicală în raport cu lumea, cea divină. Din perspectiva acestei alterități, formele legale (mundană și mitică, deopotrivă) ale violenței fac vizibil stigmatul căderii ontologice a lumii, ca și necesitatea răscumpărării ei eschatologice. Filozofia istoriei este, după cum am încercat să arăt, o teologie politică, însă nu ca discurs sinteti zator între cele două, ci ca
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
redescrie din perspectiva unei filozofii „iudaice“ a istoriei și cum critica violenței trimite la problema finalității fără scop din Critica facultății de judecare. În filozofia practică (a doua critică), Kant pune între paranteze viața din punct de vedere empiric, constituția mundană a subiectului și derivă principiile dreptului din postulatele rațiunii pure. Benjamin preia structura și mizele metodei transcendentale, ne-empirice de analiză, traducând chestiunea originii cunoașterii în problema le gi timității ei. Aduce însă, în același timp, un corectiv kantianis mului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
să arăt deja în primul capitol, o filozofie a istoriei, întrucât istoria este cea care conține deopotrivă sem nele căderii, dar și condiția de posibilitate a așteptării mesianice. Critica dreptului (a violenței sale constitutive) se realizează prin deconstrucția formei sale mundane: dislocarea instanțelor totalizante ale istoriei face loc survenirii, ca eveniment, a originii lor divine. Problema este aceea a modului în care o astfel de survenire poate fi gândită. Aici intră în joc cea de-a treia critică a lui Kant
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de fapt efectul de suprafață al unui conflict de ordin es chatologic, între ceea ce Theologisch-politisches Fragment nu mește „ordinea profanului“ și „mesianic“. Ideologia progresului, tehnologia sau survenirea maselor ca subiect urban se instituie ca forme ale unui raport de forțe mundan căruia i se opune, după cum voi încerca să arăt, mișcarea regresivă a memoriei. In terpretarea eschatologică a conflictului se suprapune celei mar xiste, la fel cum momentul teologic al experienței este corectivul necesar, cu funcție hermeneutică, al celui politic. Din
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
occupies Benjamin in One-Way Street and in his later reflections on Berlin.“ Câteva pagini mai jos, Gilloch explică: jocul copilului reprezintă un model de raportare magică la lume, opusă celei tehnice, raționale. Obiectele, locurile copilăriei sunt dislocate din raporturile lor mundane, pentru a deveni fragmente ale unei lumi de basm, încărcată de semnificații și înconjurată de un orizont larg de posibilități. A vorbi despre lumea copilăriei înseamnă a vorbi despre regimul paradiziac al lucrurilor pe care memoria are sarcina infinită de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
depozitar al cunoașterii, a eșuat. De asemenea, un cuplu așezat pe un iluzoriu suport, emblematizare a cuplului adamic, întoarce spatele spectatorului. Torsul bărbatului este redutabil și cu toate acestea capul său este plecat ca sub o covârșitoare forță. Nicio putere mundană nu poate contracara presiunea cu care soarta se impune umanității. În partea de jos a tabloului se află Hygeia, sora lui Asclepios, zeul Medicinei la greci. Hygeia are un aspect androgin, sacerdotal, gesturile sale descriu o coregrafie hieratică al cărui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cea care se află la capătul firului, deasupra celorlalte două ursitoare. Tabloul reflectă tragismul condiției umane, al existenței care include în succesiunea sa gloria și declinul, triumful perisabil al Iubirii, cât și imposibilitatea de a fixa un reper solid existenței mundane. Accentul lui Verona cade, ca și la Klimt, pe dimensiunea incertitudinii și iluzoriului existenței. Catalogul Expoziției de pictură Emilian Lăzărescu 246 oferă și câteva reproduceri, făra a menționa și titlul tablourilor, iar două dintre ele atrag atenția, pentru caracterul lor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cazul câtorva figuri, este clară intenția artistului de a-l introduce pe poetul român în panteonul culturii universale. În partea de jos a desenului, un decupaj idilic, o pădure și un cuplu de îndrăgostiți care se sărută, reprezentând existența mundană, contrapunctează ca și în poemul invocat dimensiunea cosmică, empireul canonului occidental unde sunt recuperate figurile exemplare ale creatorilor "daimonici". Anecdotica convențională a unui erotism stilizat contrastează cu investirea maximă a gestului creator în profilurile de medalie suspendate deasupra conjuncturalului uman
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
albă care-i înfășoară capul. Țigăncile Ceciliei nu mai poartă cămășile albe care lăsau să se vadă provocator formele sânilor. Nudurile sunt lipsite de orice notă senzuală, iar dacă se aduce în discuție erotismul, acesta este unul sacru, cultual, nicidecum mundan. Spre deosebire de țigăncile lui Vermont, senzual-rezemate de zidurile unor case de mahala, țigăncile pictoriței au dobândit o prestanță specială, cea înfățișată în tablou fiind îmbrăcată și așezată, iar mâna care și-o ține sub cap îi conferă un aer meditativ. Decorul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care corespunde relecturii decadente a mitului lui Pygmalion. Artificial, gestul Salomeii secularizează sub forma patologiei sacrilegiul provocării unei interdicții, construită în jurul intangibilității ființei complet dedicate a sfântului care se reflectă în atitudinea de respingere a acestuia față de tot ceea ce este mundan, impur. XI.3. Salomeea în pictura lui Nicolae Vermont Nicolae Vermont abordează pentru prima oară personajul Salomeei în jurul lui 1900, iar Constantin Prodan remarca ușor ironic inserția secesionist-müncheneză a lui Vermont, pe care subiectul o reclama: "Vermont s-a pus
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aspectul dual al operei de artă). Precum am aratat, Blake susține că toate cărțile sale profetice sunt compuse în Paradis și că el nu este decât un simplu scrib. Rezultă de aici că opera de artă există înaintea transcrierii ei mundane, fapt care proiectează o aură de inutilitate asupra întregului proces de creație 150. Totuși, cărțile pe care noi, exegeții, le avem la dispoziție conțin numeroase omisiuni, ștersături, repetiții, care demonstrează că actul lor de creație nu ține de arbitrariul Divinității
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
infinită și divină, care materializează o autentică pax messianica. Unificarea mistica aduce cu sine salvarea, iar șaga separării se oprește aici. Creația, care constituie, după cum am văzut deja, o prelungire a unei erori ontologice (diviziunea primordială), ia sfârșit, de vreme ce existența mundana este transmutata, integral, în Eternitate: "All Human Forms identified even Tree Metal Earth & Stone. all / Human Forms identified, living going forth & returning wearied / Into the Planetary lives of Years Months Days & Hours reposing / And then Awaking into his Bosom în
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
umane trăiri. Portretul mamei ocupă, fără îndoială, în lirica sa un loc privilegiat. Aceasta este creionată ca o ființă idilică prin gingășie și candoare, prin puterea iubirii și a jertfei personale, aproape eterată și transcendentă, pendulând undeva între imaterial și mundan, ca o icoană vie a cărei sacralitate devine indubitabilă: „Ușoară, maică, ușoară C-ai putea să mergi călcând Pe semințele ce zboară între ceruri și pământ. în priviri c-un fel de teamă, Fericită totuși ești Iarba știe cum te
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
același timp, prin efortul de a se apropia de modelul reprezentat de zei, omul participă la starea acestora, chiar dacă niciodată pe deplin. Prin intermediul participării, concept central în filosofia platonică, vechii greci stabilesc fără dubiu ruptura de registru existențial dintre planul mundan (al oamenilor) și acela celest (al zeilor); în acest mod, ei explică imperfecțiunea naturii umane, dar și șansa acesteia de a accede, prin intermediul participării, în preajma zeilor. Participarea înseamnă, din acest punct de vedere, "formare în raport cu un model", adică acea realitate
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
nu se supune nici unui principiu heteronom, ci își dă sieși propria lege și propria formă: puterea rațiunii constă în distrugerea oricărui element substanțial și în faptul de a se erija în propriul său fundament. Exercițiul rațiunii este virtutea unei ascetici mundane ce recunoaște și acceptă caracterul creat al lumii, dar care renunță la orice valoare de transcendență, considerând finitudinea drept unica dimensiune temporală prin care se măsoară succesul sau eșecul existenței. În acest sens poate fi citită abstinența pe care Weber
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cunoscut erou din Kalevala, făcut fărîme, este aruncat în hăurile avcatice. Sacrificarea lui Osiris înseamnă instituționalizarea și răspîndirea cultului său. Afirmația ar rămîne fără suport dacă nu am ține seama de consecințele care s-au ivit de îndată, pe teren mundan, ca și în plan metafizic: mai multe orașe și localități au pretins că adăpostesc segmente din trupul lui Osiris. Autoritățile au început să înalțe temple și să practice forme de cult întru cinstirea eroului adorat. Prezența lui era resimțită peste
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Despărțirea, hotărît vizibilă, de comportament destinal între egipteni și daci a avut loc în planul spiritualității mitico-religioase. Faptul a rezultat din modul în care daimonii principali și-au asumat funcții culturalizatoare. Osiris este preot dar și suveran în administrarea treburilor mundane, pînă la preluarea rolului, încă nedefinit pînă la el, de divinitate atotstăpînitoare pe ambele tărîmuri, de „aici” și de „dincolo”. Și-a fixat pronia în „Înaltul de Sus”, dînd mai mare greutate exitențială și extindere acestei dimensiuni cosmice. A rămas
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
aici” și de „dincolo”. Și-a fixat pronia în „Înaltul de Sus”, dînd mai mare greutate exitențială și extindere acestei dimensiuni cosmice. A rămas ca succesorul lui de pe pămînt, faraonul (și acesta preot) să continue munca de culturalizare în accepțiune mundană; cu prioritate, să-i pregătească pe oamenii de rînd, prin învățături și așezăminte consacrate, să urmeze calea lui Osiris pînă la unirea într-o singură ființă. Alta este situația la geto-daci. Funcțiile se împart între preot și rege, ambii considerîndu-se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
stând în poziții neverosimile; semne și figuri geometrice complicate etc"292. Pe lângă elementele lumii naturale, o formă la fel de frecventă de reprezentare religioasă, despre care Velasco mai relatează 293, este și cea a recurgerii la simbolurile ce exprimă dispariția naturalului, a mundanului sau a umanului, sugerând prin aceasta posibilitatea transcenderii către Mister 294. În ce privește religiile cu caracter profetic, Misterul ia imaginea unui Dumnezeu personalizat 295, ale cărui atribute divine se deosebesc în totalitate de starea de existență a oamenilor. În ansamblu, din
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
62 Ibidem, p. 188. 63 Ibidem, p. 189. 64 Juan Martín Velasco, Introducere în fenomenologia religiei, Editura Polirom, Iași, 1997, p. 56. 65 Ibidem, pp. 74-75. 66 Velasco subliniază faptul că divinul reprezintă "realitatea absolut diferită de toate celelalte realități mundane, deplina perfecțiune și totala plenitudine de ființă, Binele suprem, valoarea supremă și demnitatea augustă". (J. Martín Velasco, op. cit., p. 82). 67 Ibidem, pp. 82-83. 68 Julien Ries, op. cit., p. 35. 69 " Această declarație a fost comunicată lui Gabriel Liiceanu odată cu
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
o aparentă încălcare a principiului terțului exclus, pe care numai o logică polivalentă de tip și/și (omul este și trup și spirit) poate să o explice. • Pervertirea relației de cauzalitate rezultă din modificarea unor raporturi generative care, potrivit "logicii mundane", nu ar trebui să se întîmple. Spre exemplu, în spațiul existenței edenice a omului, cunoașterea corelată în mod obișnuit cu ideea de trăire intelectuală mai bogată este cea care îi va genera moartea spirituală. Iată o relație de cauzalitate aparent
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
primordială, pentru că manifestarea Creatorului în creație se face printr-o relație de omomorfism generată de facerea lumii "după chipul proiectului divin". La nivelul existenței edenice, această relație este mult mai puternică decît aceea care se va instaura ulterior în viața mundană a omului, mult îndepărtată de arhetipurile originare. Tocmai în această "îndepărtată apropiere" se va ascunde sfîșierea omului căzut, care departe de Dumnezeu aspiră să se (re)identifice din nou cu acesta. Cîteva concluzii pot fi formulate cu privire la modul în care
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cosmosului (în loc să contribuie el însuși la îmbogățirea acestuia), pînă la cele mai comune dorințe ale existenței fizice. Mîncînd înainte de vreme fructul oprit, oamenii nu au cîștigat decît cel mult putința de a se hrăni cu efemeritate. Căci, în planul existenței mundane, obsedantul "a avea" s-a transformat în sursă a tuturor celorlalte rele pe care decalogul biblic le va interzice oamenilor căzuți în păcat, începînd de la cel al facerii din sine un idol pînă la poftirea bunului aproapelui. Cum a încercat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a nașterii, dorința de posesie se va transforma în resemnarea de a fi posedată, dorința de putere se va perverti în dominația ei de către bărbat. Pe de altă parte, relația de "cooperare" a femeii cu șarpele va deveni în context mundan una de agresiune reciprocă, așa cum rezultă din blestemul adresat aceluia care și-a "împrumutat" chipul lui Satan: "Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămînța ta și sămînța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]