803 matches
-
prin aer privind lung cetatea Dacă, Binecuvântând oștirea spre Apus ei iarăși pleacă, A lor șiruri luminoase împlu aerul de vis. Inrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă, Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, Sarmisegetusa-ajunge norii cu-a murilor colți; Și prin arcurile-nguste, făclii roșii de rășină Negrul nopții îl pătează cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a halelor lungi bolți. 895Și prin arcuri îndoite la lumini de roșii torții, Adunați văzu Cesarul la cumplita mas
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu bolnava lor lumină, Rănind asprul întuneric din a halelor lungi bolți. 895Și prin arcuri îndoite la lumini de roșii torții, Adunați văzu Cesarul la cumplita mas-a morții: Ducii Daci. Făclii de smoală sunt înfipte-n stâlpi și-n muri Luminând halele negre, armuri albe și curate, Atârnate de columne, lănci și arcuri răzimate De păreți - pavezi albastre strălucind pe stâlpii suri. {EminescuOpIV 139} Duci-s nalți ca brazi de munte, tari ca și săpați din stâncă. Crunt e ochiul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Toți, toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui coroană, fulger-ochii lui audaci. Luna-n ocean albastru scaldă corpul ei de aur, Luminând culmile sure și adâncul colcîntaur, Dintru care-eșit se vîră-n nouri anticul castel; Decebal (palid ca murul văruit în nopți cu lună) Se arată în fereastă și-și întinde alba mână Moartă din flamida neagră ce-l acopere pe el. El vorbește. Și profetic glasu-i secolii pătrunde: Sufletu-i naintea morții lumineaz-a vremii unde; Gândul lui o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când cred s-aflu-adevărul mă trezesc - c-am fost poet. Ca s-explic a ta ființă, de gândiri am pus popoare, Ca idee pe idee să clădească pîn-în soare, Cum popoarele antice în al Asiei pământ Au unit stâncă pe stâncă, mur pe mur s-ajungă-n ceruri. Un grăunte de-ndoială mestecat în adevăruri Și popoarele-mi de gânduri risipescu-se în vânt. Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-aflu-adevărul mă trezesc - c-am fost poet. Ca s-explic a ta ființă, de gândiri am pus popoare, Ca idee pe idee să clădească pîn-în soare, Cum popoarele antice în al Asiei pământ Au unit stâncă pe stâncă, mur pe mur s-ajungă-n ceruri. Un grăunte de-ndoială mestecat în adevăruri Și popoarele-mi de gânduri risipescu-se în vânt. Cum ești tu nimeni n-o știe. Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
A țărilor lungi frâuri puternic le ținea. Și țările-nflorite și-ntunecata mare La glasul lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un geniu coboară în corpul cel urât, {EminescuOpIV 159} De ce orice ființă din cer e condamnată O viață să petreacă în scutece vîrît? Cine prescrie legea la orice înger blând Ca-n viața-i să coboare odată pe pămînt? Și murii netezi, roșii, de marmură curată Lumina lunii blânde în sală o resfrîng. Și aeru-mprejuru-i, lumina-i colorată, Căci razele se-mbină, se turbură, se frâng, Și-n dulcea atmosferă uimită, purpurată S-aud glasuri ușoare ca arfe care plâng. Dar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești iubit". {EminescuOpIV 165} El zice ș-a lene coboară la vale, La porți uriașe ce duc în spelunci. De stânci prăbușite gigantici portale Descue și intră în mândrele hale De marmură neagră, întinse și lungi. Pilastri de aur pe muri se coboară, Pe jos sunt covoare țesute-n flori vii Și stele, în candeli dulci raze presară Și aeru-i dulce ca-n noaptea de vară Și razele-s calde și trandafirii. Prin hala cea mare cu pasure line, Ei trec
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
raze presară Și aeru-i dulce ca-n noaptea de vară Și razele-s calde și trandafirii. Prin hala cea mare cu pasure line, Ei trec și prin bolte săpate-n granit Ei intră-ntr-o sală cu miroase plină; A murilor marmuri lucind ebenine Ca negre oglinde de tuciu lustruit. Bătrânul în urmă-i el poarta o-nchide. Adânc întuneric i-nconjur-atunci - Pe masa cea mare încet el aprinde Potirul albastru viorelei cei blânde, Ea-aruncă-n negru-aer raze, vinete dungi. Pe-un tron
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în urmă-i el poarta o-nchide. Adânc întuneric i-nconjur-atunci - Pe masa cea mare încet el aprinde Potirul albastru viorelei cei blânde, Ea-aruncă-n negru-aer raze, vinete dungi. Pe-un tron, împăratul, de roșă mătasă S-așază, se uită-n marmoreii muri. Bătrânul alături pe-un scaun se lasă Și flori răspândesc adormite miroase Ca mirosul proaspăt a verzii păduri. Și razele-albastre prin sală aleargă. Fantastic bătrânul s-ardică și blând În aer înalță puternica-i vargă. Pe-oglinda cea neagră, profundă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cupă pe margini cu aur El ia și-n ea varsă cristalicul vin. Stau în jurul cupei cu cifre de maur Obscunse vrăji scrise... Ca sânge de taur E vinul și totuși e clar ca rubin. "Bea - zice - atunci somnul din muri se coboară Și ochii-ți sărută cu dulce surâs; Atunci tu grumazu-i cu brațu-nconjoară, El aripa lui și-o ridică și sboară, Te duce cu dânsul în lumea de vis". Și Junele bea și adoarme. De-odată Pe ochi buze
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
O sfâșie - și-aproape ea vine-acum de mal, Un mal de pietre suie, de stânci frânte rebele, Ce stau lovind cu poala în înspumatul val. Acolo printre stînce bătrâne și schelete, Un templu în ruină, de apă înnecat, Pe jumătate murii și stâlpii și-i înclină Și stă-n curând să cadă de vreme sfărâmat. În scorburi de părete trăiește-un biet călugăr Tânăr, frumos - dar însă ca umbra el e slab. Din stînce năruite, din pietre și din bulgări Făcu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Femeilor ce viața și-o-nchină la plăceri, Ce trupul de zăpadă și-l scaldă-n negru păr. Dar foaea se întoarse... Cu greață și scârbire Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți. Atunci el se retrage în muri de mănăstire Și capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și prin părți Necunoscute-a lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
negru păr. Dar foaea se întoarse... Cu greață și scârbire Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți. Atunci el se retrage în muri de mănăstire Și capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. {EminescuOpIV 176} Pe murii în risipă o candelă subțire Chilia înnegrită lumină. Și prin părți Necunoscute-a lumii gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă. În van pune pe suflet greoile cătușe De gânduri uriașe, de-nalte rugăciuni. În van în a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
înnălțate {EminescuOpIV 180} Și cerdacuri în aer - ținut de-argintoase columne Și în trei caturi se-nalță palatul cu mii de ferestre Mari și boltite prin care pătrunde-o lumină albastră; Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane cu fete de craiu îmbrăcate-n albastru, Codri de basme cu arbori vrăjiți și cu albe cerboaice, Iar prin coloane pare că vezi trecând o minune: Luna cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Dormi dusă inima mea arsă. {EminescuOpIV 191} DUMNEZEU ȘI OM Cărții vechi, roase de molii, cu păreții afumați, I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne, Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine, Triste ca aerul bolnav de sub murii afundați. Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci, Te-am văzut născut în paie, fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cântec de copilă Și vîntu-ntoarce-o filă Din cartea ce-am deschis. De ce mi-a-ntors el foaia Unde-nvățatul zice Că-n lume nu-i ferice, Că viața este vis? {EminescuOpIV 194} PRIVESC ORAȘUL - FURNICAR Privesc orașul - furnicar - Cu oameni mulți și muri bizari, Pe strade largi cu multe bolți, Cu cîte-un chip l-a stradei colț. Și trec foind, râzând, vorbind, Mulțime de-oameni pași grăbind. Doar numai p-ici și pe colea Merge unul de-a-nletelea, Cu ochi-n cer, pe șuerate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
veci amarul Și Pace numa-n inimă-i găsire-ar. Ușor trage prezentul la cântarul Înțelepciunii... Și ea-i fericirea. Cu-a răsăritului averi samarul Eu mi-l încarc - cu-a lui gândiri gândirea. Eu pasu-ndrept colo înspre cărunții, Gigantici muri ce-n câmpi îi sădi firea. Din codri-adînci, ce înmormîntă munții, Ce-abia și-arăt al lor cap în ninsoare, Urcând în negre stânci diadema frunții, {EminescuOpIV 209} Prin șir de codri, palmi nălțați în soare, Prin lunci de dafin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adoratori din vremea foastă. {EminescuOpIV 212} RIME ALEGORICE Corabia vieți-mi, grea de gânduri, De stânca morții risipită-n scânduri, A vremei valuri o lovesc și-o sfarmă Și se isbesc într-însa rînduri-rînduri. Iar eu pe-un țărm pustiu murii în pace. De-asupra frunți-mi luna-n nouri zace, Trecând încet pustiile Saharei Și luminând o lume care tace. La miezul nopții vezi pustia plană Născând de suptu-i mândră caravană De morți în văluri lungi și, trează, Mergând încet
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mîna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Isvoare vii din vase stau să salte Și lângă ele nimfele de marmur, Făpturi cerești unor măestre dalte. Pe lucii muri auritele pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Un pictor a-nflorit plafondul, murii, Cu basme mândre, cu frumoase hurii Și din cățui de-argint, copăr miroase Cu fum albastru formele picturii. {EminescuOpIV 215} Iar pe-un divan, ascuns între perdele Albastre, înfoiate și cu stele, Ședea regina basmelor măiastră - Lumină lumea gândurilor mele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Le spun a nopții negre guri. Pluteam pe-un râu. Sclipiri bolnave Fantastic trec din val în val, În urmă-mi noaptea de dumbrave, Nainte-mi domul cel regal. Căci pe o insulă în farmec Se-nnalță negre, sfinte bolți Și luna murii lungi albește, Cu umbră împle orice colț. Mă urc pe scări, intru-nlăuntru, Tăcere-adîncă l-al meu pas. Prin întuneric văd înnalte Chipuri de sfinți p-iconostas. Sub bolta mare doar străluce Un singur sâmbure de foc; În dreptul lui s-arat-o cruce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
meu pas. Prin întuneric văd înnalte Chipuri de sfinți p-iconostas. Sub bolta mare doar străluce Un singur sâmbure de foc; În dreptul lui s-arat-o cruce Și-ntunecime-n orice loc. Acum de sus din chor apasă Un cântec trist pe murii reci Ca o cerșire tânguioasă Pentru repaosul de veci. {EminescuOpIV 295} Prin tristul sgomot se arată, Încet, sub văl, un chip ca-n somn, Cu o făclie-n mîna-i slabă - În albă mantie de Domn. Și ochii mei în cap
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
moșnegi și falnici fauri, Ei făuresc furtunei coroana ei de aur... Se svîrcole în valuri marea cea sură-n veci Și în de stânci schelete, bătrâne, slabe, seci, Ea aiurind lovește. Colo și-nnalță sur Castelul lung și rece fantasticul lui mur. L-a fulgerelor fugă se văd bolțile sparte, Iluminate găuri pe generații moarte... Ah! în fereasta veche apare-ades, ades, Un înger, o femee cu chip așa ales! Dar cine-i ea? Ce vine, ce caută-n castel Când marea își
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se scutură de spume Și mișcă-nfuriată a valurilor lume... (Un chip s-arată-n castel) Și-n noaptea, care urlă cu surda ei ureche, {EminescuOpIV 306} Privește ca o lună din zidurile veche? E ca și când răsare în jur întunecată De-a murilor colosuri, prin care se arată Zugrăvind dulce, trista, sura lor măreție. Coboară din ruine căci mă închin eu, ție! Din crengi de gânduri negre o floare se desprinde - Primește-o: e iubirea-mi, și inima-mi ți-o-ntinde. Cobori
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]