677 matches
-
care nu le aude nimeni, apoi, cînd el dispare, strigă „Auf Wiedersehn!“ și-și duce mîna la buze și-i trimite un sărut. Timp de cîteva clipe, tînărul care avea să fie pentru scurt timp tovarășul de drum al acestui muribund rămase să mai privească pe fereastra trenului spre acoperișul arcuit al gării, aparent urmărind grupul de prieteni ce plecau de pe peron fără a vedea Însă, de fapt, nimic altceva decît silueta Înaltă și frumoasă a femeii ce se depărta Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se opri uimită, ridică o mînă În semn de - protest, dădu să plece, iar În clipa următoare erau prinși Într-o Îmbrățișare pătimașă, contopindu-se unul cu altul În sărutări pline de pasiune. CÎnd călătorul se Întoarse la locul său, muribundul intrase deja În compartiment și se prăbușise pe pernele canapelei respirînd greu. Iar acum Își revenea treptat din starea de epuizare. O clipă tînărul privi atent chipul ce semăna cu un cioc, ochii Închiși și istoviți, Întrebîndu-se dacă omul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Îi fuseseră totdeauna cunoscute, că se afla acasă. Și acest sentiment ciudat, necunoscut, sălbatic, Înălțător Îi cuprinse, Îi inundă sufletul, ca o muzică măreață și obsedantă auzită Într-un vis. Iar acum, după ce se stabilise Între ei o legătură amicală, muribundul Începu, cu acea curiozitate lacomă și posesivă a neamului său, să-și asalteze tovarășul cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu nenumărate Întrebări privitoare la viața lui, la locurile natale, la profesiunea sa, destinația și scopul călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc dezagreabilă, Încît răspunsurile parcă veneau de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este american, nu-i așa?... Da. Și de cît timp e plecat În străinătate... de două luni? De trei luni? Nu? De aproape un an! Așa de mult! Înseamnă că-i place Europa, nu? Este prima călătorie? Nu? A patra? Muribundul ridică din sprîncene a mirare, dar În același timp, pe buzele sale subțiri și expresive, se zărea un zîmbet obosit, ușor cinic. PÎnă la urmă reuși să stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Europa, nu? Este prima călătorie? Nu? A patra? Muribundul ridică din sprîncene a mirare, dar În același timp, pe buzele sale subțiri și expresive, se zărea un zîmbet obosit, ușor cinic. PÎnă la urmă reuși să stoarcă totul de la el: muribundul aflase tot ce avea de aflat. Rămase apoi cu ochii țintă la tînăr timp de cîteva minute privindu-l cu zîmbetul său ușor, luminos, puțin ironic și totuși binevoitor. Apoi rosti cu glas obosit și răbdător, cu calmul și hotărîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un loc, un timp. Se lăsă Întunericul și se aprinseră luminile În compartimente. Din nou viața ce se stingea Își impuse voința asupra tînărului prin șoapte blînde și insistente: de data aceasta cerea să se stingă lumina În compartiment și muribundul se Întinse pe fotoliu să se odihnească. TÎnărul consimți cu bunăvoință și chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
chiar cu bucurie: călătoria sa se apropia de sfîrșit, iar afară lumina lunii, ce răsărise devreme, Învăluia pădurile și zăpezile alpine Într-o vrajă ciudată, strălucitoare și obsedantă, care Împrumuta Întunericului din compartiment ceva din lumina sa misterioasă și ireală. Muribundul zăcea Întins pe pernele fotoliului său cu ochii Închiși, iar În lumina magică chipul său istovit, pe care ardeau două pete de un roșu aprins, straniu și Înspăimîntător, semăna cu ciocul unei păsări uriașe. Omul parcă nici nu mai respira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de viață, de plăcere În nenumăratele sale ipostaze. CÎnd tînărul Își sfîrși cina, făcu plata și o porni Înapoi de-a lungul culoarului, din vagon În vagon, prin trenul ce Înainta grăbit. CÎnd ajunse la loc, În compartiment, văzu că muribundul zăcea exact ca mai Înainte, Întins pe fotoliu, iar luna continua să-i lumineze fața, asemănătoare unui cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îmbolnăvit. întreaga mea viață profesională a fost un atac grandios, bolnav împotriva umanității din mine. Totuși e o realizare să-mi dau seama acum că sînt pur și simplu un om rănit, să moarte. Există ceva mai distins decît un muribund? Vocea lui moale se transformase într-un murmur slab. Domnule! spuse Lanark aprins. Sper să nu mori! Bărbatul zîmbi și murmură: — îți mulțumesc, fiule. Peste cîteva clipe broboane de sudoare îi luciră pe părțile vizibile. înșfăcă cuvertura cu ambele mîini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-i venea destul de ușor. Acelora pe care-i auzea răsuflând greu, le administra plasmă sanguină. Celor care prezentau răni mai grave, le făcea câte o injecție calmantă, iar arsurile le trata cu niște alifii speciale. Cu ajutorul lui Korita transporta șapte muribunzi în salonul de reanimare, unde izbuti să-i readucă la viață pe patru dintre ei. Rămâneau treizeci și doi de morți, pentru care nu se mai putea face nimic. Grosvenor și Korita continuau să-i îngrijească pe răniți, când, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nimeni. I-a dat dânsa niște apă, și-o arătă pe femeia cu basma albă, dar n-avea cum s-o bea, a curs pe de lături, în pat. Doctorul învârti rotița și mări flacăra lămpii cu gaz, îi prinse muribundului încheietura mâinii stângi, scoase ceasornicul din buzunarul vestei și începu să numere. — Bate anapoda. Cred că-l pierdem. Spune-i din partea mea domnului Costache Boerescu să vină cât mai curând, îi zise vizitiului-polițai, în general bolnavii în agonie au un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
durată, înaintea... Și cred că ar fi bine, cum spunea și dumnealui, dacă apuc, să-i fac atunci o injecție cu cofeină intramusculară, care ajută la înviorare, ca să mai aibă putere să vorbească deslușit. Îi preveni însă că la unii muribunzi clipa de luciditate e în tăcere deplină, numai ochii vorbesc, la alții e cu vorbe greu de înțeles, înșelător logice, la unii cu țipete sfâșietoare, la alții cu extaz. Și le povesti câteva cazuri, între care cel mai încurajator fusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Dan Crețu tot a trebuit să spună ceva și-am aflat astfel cu toții un lucru nou și palpitant. Petre, vizitiul lui Inger, care l-a găsit pe domnul Crețu și pe tânărul boier din Giurgiu, ar fi luat din buzunarul muribundului un portmoneu. Domnul Crețu a spus-o en passant, nu cred că socotea că-i important, dar Costache a fost tulburat, mai că s-a sculat de pe scaun, îi venea să plece și numai bunul-simț cred că l-a împiedicat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care Hope i-l atribuie neștiutorului călător englez Rassendyll. De data aceasta, cheia intrigii nu mai este asemănarea fizică, ci disponibilitatea de a te aventura în labirintul ce ascunde secrete și comori. Odată cu inelul pe care îl primește de la un muribund, Molly Manderling este absor bită în arcanele unei narațiuni ce combină decorurile retro cu abilitatea ficțională a unui thriller. Dincolo de suprafața de turtă dulce și de respectabilitate a principatului german, Molly descoperă realitatea unei lumi stratificate, crude și misterioase. În jurul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în îndoială; vrea să-l facă să iasă din acea adormire și împietrire a inimii față de Dumnezeu. De la «ungerea extremă» la «ungerea bolnavilor» Putem să folosim sacramentul Ungerii bolnavilor în caz de boală gravă, întrucât el nu este rezervat doar muribunzilor, ci și celor grav bolnavi. Prin urmare, putem să-l primim de mai multe ori în viață, chiar și în timpul evoluției unei boli. Evident, putem cere ungerea bolnavilor și înaintea unei operații, sau a unei alte terapii nu lipsite de
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
și modelează viața. În viața zilnică, aceasta se dovedește prin fapte simple și generoase, atunci când ne ajutăm reciproc, când dăm curaj celui care este trist, când îndreptăm o nedreptate, când rezistăm situațiilor fără căi de ieșire, când dăm speranță unui muribund, când luptăm împotriva resemnării, oboselii și pesimismului, când privim cu bucurie la viitor. Ziua recunoștinței contemplative Duminica ne îngăduim un timp, pentru a reflecta asupra a ceea ce dă conținut vieții noastre. Cu siguranță, există și lucruri de care nu ne
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Dumnezeu, deși uneori ne este greu să percepem aceasta. Din acest motiv, omul nu poate ca intenționat și liber să cauzeze daune propriei sănătăți. Eutanasia Eutanasia activă nu este permisă nici atunci când pacientul cere uciderea sa pentru scurtarea suferinței sale. Muribundul are nevoie de ajutor și de asistență pentru calmarea durerii; dar nimeni nu are dreptul, chiar dacă i se cere, să distrugă viața. Avortul Porunca apără dreptul la viața umană din momentul conceperii până la moartea naturală. De aceea, uciderea unui copil
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă- fiecare muribund până în ultima clipă, întrucît nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
organizare, oricât de excelentă ar fi fost, n-ar fi rezistat, că oamenii ar fi ajuns să moară grămadă și să putrezească pe străzi, în ciuda prefecturii, și că orașul ar fi avut parte, în piețele publice, de scene în care muribunzi s-ar fi agățat de cei vii cu un amestec de ură și de speranță stupidă. Acesta era, în orice caz, genul de evidență sau temeri care mențineau în cetățenii noștri sentimentul exilului și al despărțirii. În această privință, naratorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de meterezul Împotriva doamnei Marie-Isaure? Voi fi silit să mă Închid În baie, unde ușa nu se Încuiase niciodată bine cu cheia? „E lemn foarte bun, iar mie Îmi place lemnul“, m-am auzit eu Îngăimînd cu o voce de muribund. Cuprins de teama că voi vedea sosind acel pat nou, mi-am sporit activitatea Îndărătul căpătîiului din lemn de cireș - măcar aflasem că era cireș -, ceea ce nu m-a Împiedicat, În cursul anilor 1953 și 1954, să capăt cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Moașa ținea un scurt discurs funebru în care asistența era asigurată totdeauna de aceleași lucruri: că administrația făcuse tot ce depindea de ea pentru a-l ajuta pe răposat și că la fel va proceda în viitor, veghind lângă fiecare muribund până în ultima clipă, întrucât nu cunoștea o datorie mai sfântă decât aceea de a ușura viața și moartea bătrânilor de care se ocupa. Și întotdeauna exista o aluzie respectuoasă la mâhnirea cu care Bătrânul urmărea din singurătatea lui suferințele celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rapidă. De ce, mă Întrebam alaltăieri seară În periscop, nu ai ales să te prefaci că n-ai habar de nimic? Aveai dinaintea ta textele unui nebun, care povestea despre discuțiile lui cu alți nebuni și despre ultima discuție cu un muribund hipersurescitat, sau hiperdeprimat. Nu erai nici măcar sigur că Belbo Îți telefonase de la Paris, poate vorbea de la câțiva kilometri depărtare de Milano, poate de la cabina din colț. De ce trebuia să te vâri Într-o istorie, poate imaginară, care nu te privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
unei critici virulente utopia revoluționară a socialismului: „Ce ar fi lumea fără birul durerii? Un conglomerat amorf, nesusceptibil de progres. Societatea perfectă, în care nu mai e nimic de realizat, este faza de agonie. De aceea, socialismul netezește terenul pentru muribunzii și imbecilii viitorului”. Într-un text intitulat „Supoziții“, Ernest Poldi relativizează percepția „realității” imediate din perspectiva unui vizitator venit dintr-o altă dimensiune: „Locuită de mii de taine, firea pare un basm nesfîrșit și straniu pe care îl poți opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
orașul. Fusese mare și bogat, dar acum se mai vedeau doar urmele. Bucățile de marmură fuseseră desprinse sau zăceau pe jos, sfărâmate. De aceeași soartă avuseseră parte și alte multe pietre. Înfățișarea odăilor devastate îți dădea senzația înfiorătoare că priveai muribunzi în pielea goală și scheletici. De zeci de ani nimeni nu mai avea în grijă gropile de scurgere, șanțurile și canalele, apă și nămol fiind pretutindeni. Când am pătruns înăuntru, orașul părea a fi pustiu, și copitele cailor au răsunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]