613 matches
-
poți, cu aceleași cuvinte, să speri și să deznădăjduiești. Știi ce mi se pare mai trist în abjurarea mea? Nu faptul că am abjurat, ci că am putut fi silit să abjur. ― Julia a fost mai puternică decât noi, Galilei. ― Murind. Dar trebuie să murim pentru a nu ne mai fi frică? ― Poate că Julia știa, Galilei, ceva pe care noi abia începem să-l înțelegem. ― Ce anume? ― Că nu există Inchiziție perfectă câtă vreme un singur om spune adevărul. ― Numai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
este că tu crezi în Cel Înviat din Morți, și eu în Cel Niciodată Mort, tu în cruce, iar eu în arborele nicicând tăiat din care va fi făcută. Tu crezi în oamenii pe care Iisus i-ar fi înnobilat murind la fel ca ei. Eu nu. Tu crezi în durere și în moarte ca imitare a patimilor lui, eu în păcăleala lui. El s-a ascuns de tine și-i așteaptă doar pe cei care l-au văzut râzând în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcându-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui. Nu mai văzuse pe nimeni murind și nu știa dacă să se apropie de corpul căzut în mijlocul drumului ori dacă să aștepte până ce chipul moale și umed s-ar fi evaporat. Nu-i fusese cu adevărat frică până ce limba transparentă nu se îndreptase spre ea. Plutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
întregi când a intrat doar în corpurile criminalilor și ale escrocilor, apoi al femeilor mironosițe, a urmat perioada politicienilor și apoi cea a diverșilor conducători. Dar, de fapt, niciodată nu s-a bucurat de moartea oamenilor, nici măcar după ce a văzut murind câteva sute; chiar și atunci, când credea că s-a tăbăcit, ucigând în stânga și în dreapta, mai simțea durerea ca o pânză întinsă din capul pieptului și până-n beregată, deși de nimeni nu i-a părut mai rău ca de Pampu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o femeie incapabilă de compromisuri. Se îndrăgostea brusc, de fiecare dată, și după câteva săptămâni îl apuca deznădejdea, iar când trebuia să părăsească bărbatul în care se îndrăgostea, devenea gelos pe el, uneori se întorcea și aștepta să-l vadă murind, dar niciodată nu reușea să ducă răzbunarea până la capăt - un sentiment de milă, mai puternic decât răzbunarea, duioșia față de femeia pe care o iubea, în sfârșit, speranța că va putea s-o recucerească mai târziu, îl opreau să ucidă -, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pătat mâinile cu sânge, a spus el, dar a recunoscut că poate patru au fost implicați în omor. Toți am fost însă pedepsiți. Ea ne-a blestemat pe toți. Unii dintre frați s-au îmbolnăvit, alții și-au văzut copiii murind. Tata a pierdut orice speranță, iar eu am fost vândut sclav. Iosif a mai zis: - O învinovățeam pe sora mea pentru nenorocul meu, dar acum n-o mai fac. Dacă aș ști unde e înmormântată, m-aș duce și aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
blândețe a lui MACABEUS, un grohăit și o poticneală; urletul apocalipsei va acoperi de tot această scenă; câteva zeci de secunde de apogeu apocaliptic; apoi sunetele încep să scadă, furia se depărtează, scena rămâne în întuneric, câteva tunete îndepărtate, zgomotul murind, picături de ploaie, apoi tăcere deplină, întuneric deplin.) ACTUL II Câteva ore mai târziu. Lumânarea arde pe masă. Dezordine cumplită în încăpere. Un fel de peisaj după bătălie. PARASCHIV, la fel ca și la începutul primului act, în prim plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
împuțite și canale de scurgere infecte, și în mare se aruncau în fiecare an cincizeci de mii de tone de DDT și milioane de tone de gunoaie. Marea era pe moarte și nu voia să fie aici s-o vadă murind. Omul era deja pe punctul de a da gata balenele, focile, leii de mare și zeci de specii odinioară înfloritoare...„O jumătate de milion de tone de DDT pe care le-am aruncat în oceane au redus cu 75% capacitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu încăpățânare. Da, dar care prieten? Vocea nepăsătoare, ușor plângăcioasă avea o nuanță de încăpățînare de neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis telefonul instantaneu. Gândul la această posibilitate, cu Theo eventual murind pe fundal, l-a adus pe Hugo în pragul unei agitații criminale. Cu un efort supraomenesc, a încercat să rămână calm. Doar dă-mi-o la telefon, da? E o urgență. A urmat o tăcere neîncrezătoare. Hugo a simțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
eu sunt într-o anumită piața, în spatele propriei mele tejghele. Și că, din păcate, se pare că ea e în cu totul altă piața... Pentru acest adevăr al meu sunt gata să plătesc - și o să și plătesc! Trăind. Sau murind... Cum am spus: nu există fericire în afara ei, a fostei soții. Nu există viață fără ea. Cum se face ca toate visele legate de ea au fost mincinoase? Nu, nu e adevărat! Au fost adevărate, cele mai frumoase vise pe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că îl pierdeți pe el din vedere, ci pierdeți însăși scopul vieții voastre». E clar că o asemenea afirmație poate să rănească, însă trebuie să fie așa, căci rodnicia înseamnă și moarte. O carismă poate să fi dat totul chiar murind, întrucât multe carisme pur și simplu nu mai există; iar acestă soartă o poate avea și viața monahală ori unele dintre ramurile sale. Acestea fiind spuse, nu trebuie să supraviețuim în mod necesar, nici nu trebuie să ne distingem de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
ultimelor ei rosturi. Nu crești decât la unison cu o agonie-n floare. Prin sentimentul morții, facem viața complice cu absolutul, chiar dacă-i răpim din frăgezime. Închiși în marginile individuale, ce-am face fără ispita de dezmărginire a morții? Doar murind am fost mai mult decât mine, murind rodnic, germinând în vis și forță o agonie ondulată. De ce sfârșit m-aș înfrica, atunci când l-am anticipat voios în măduvă și-n gînduri? Sau fi-va vreo celulă care să nu fi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
albe. Ceea ce este mai vag, adică Dumnezeu. Doar ideea de El e mai vagă decât el însuși. ...Și acest Vag de totdeauna e chinul cel mai sfâșietor al omului. Moartea nu introduce precizie în el, ci numai în individ. Căci murind, nu cunoaștem mai de-aproape pe Dumnezeu, deoarece ne stingem cu toate lipsurile făpturii noastre și aflăm astfel ce nu sîntem sau ceea ce am fi putut să fim. Și cu aceasta, moartea ne-a descărcat pentru ultima oară de sarcina
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rugăciune ușoară, pare că parfumată, fantastică. El își închise ochii ca să viseze în libertate. I se păru atunci că e într-un pustiu uscat, lung, nisipos ca seceta, deasupra căruia licărea o lună fantastică și palidă ca fața unei virgine murinde. E miază-noapte. Pustiul tace, aerul e mort și numai suflarea lui e vie, numai ochiul lui e viu, pentru ca să vadă pe un nor de argint, în naltul cerului, un înger alb, îngenuncheat, cu mînile unite, care cânta o rugăciune divină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre caos... aripele lungi și albe păreau a se ajunge într-o elipsă deasupra umerilor lui și deasupra frunții se-ncovoia un cerc de stele albastre. Fondalul era caos, în sus străbătut pe ici pe colea de câte - o stea murind, jos întunecos și rece. Dar în dreptul spadei îngerului era lăsată o dungă cenușie de loc gol pentru figura demonului urmărit. Ea auzi pași în tindă. Un paravan ascundea patul artistului ea s-ascunse după el... șezu pe pat.... și se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
se întindea spre chaos... aripele lungi și albe păreau a se ajunge într-o elipsă deasupra umerilor și deasupra frunții se-ncovoia un cerc de stele. Fondalul era chaos, în sus străbătut pe ici pe colea de câte - o stea murind, în jos întuneric. Dar în dreptul spadei îngerului era lăsată o dungă cenușie de loc gol pentru figura demonului urmărit. Ea auzi pași în tindă. Un paravan ascundea patul artistului... ea s-ascunse după el... șezu pe pat... și se uită
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre chaos... aripele lungi și albe păreau a se ajunge într-o elipsă deasupra umerilor lui și deasupra frunții se-ncovoia un cerc de stele albastre. Fondalul era chaos, în sus străbătut pe ici pe colea de câte - o stea murind, [în] jos întunecos și rece. [întuneric]. Dar în dreptul spadei îngerului era lăsată o dungă cenușie de loc gol pentru figura demonului urmărit. Ea auzi pași în tindă. Un paravan ascundea patul artistului... ea s-ascunse după el... șezu pe pat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
făceam planuri de aur, cugetam asupra acelor mistere din viața popoarelor, din mersul generațiunilor care, asemenea fluxului și refluxului mărei, duc ca o teribilă consecință ici la înalțare, colo la cădere. Afară era un timp posomorât și gemător ca, gândirile murinzilor, ploaia vâjia bătând în ferestrele casei, focul se făcuse zgură-n sobă, lumânarea ardea palidă a stinse - și mie mi se părea că aud șoptirea acelor moși bătrâni cari, pe când eram mic, îmi povesteau în timp de iarnă, ținîndu-mă în
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Va să zică am visat? zise el râzând nebunește, știam eu c-am visat! Nu se putea altfel... nu se poate. Vocea sa era frântă, plîngeroasă și amorțită de durere. - Hai acasă - răcești! - Tu n-ai auzit acea muzică divină, acel înger murind, acel bătrân disperat, n-ai văzut nimic? - Dar, pentru Dumnezeu, ce vrei tu cu bătrânul tău și cu îngerul tău murind? Ce vrei să fi văzut eu aici în câmp, când n-am fost nicăiri ca să putem vedea ceva din
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era frântă, plîngeroasă și amorțită de durere. - Hai acasă - răcești! - Tu n-ai auzit acea muzică divină, acel înger murind, acel bătrân disperat, n-ai văzut nimic? - Dar, pentru Dumnezeu, ce vrei tu cu bătrânul tău și cu îngerul tău murind? Ce vrei să fi văzut eu aici în câmp, când n-am fost nicăiri ca să putem vedea ceva din câte zici tu. - Bine zici! Sunt nebun! Am visat. Aide - acasă. Lumina la ei nu arde... ei dorm... ei dorm duși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mă suii într însa și, spărgând cu lopețile undele de argint ale râului, ajunsei la malul insulei. Aicea totul tăcea, nu cântau păseri, nimica, numai din biserică s-auzea un cântec încet, trist, mormântar, ca bocetul cel înădușit lângă patul murindului. Intrai, pin portalele de aur ale bisericei, înăuntru, Pe jos, marmură albă ca laptele, pe sus, arcadele nalte de aur, stâlpii de aur... iconostasul cu icoane nalte și palide de sânți și îngeri de-o frumusețe suprapământească, ce păreau suflate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Am luat puștile lor încarcate și, alergând prin camerele largi și luminate ale castelului, am zdrobit tot ce ne ieșea în cale. Din vârful castelului vuia un clopot de alarmă, înăuntru, pocnetele de puști și răcnetele bete și sălbatece ale murinzilor amestecate cu chiuietele bucuroase ale voinicilor noștri. Eu și cu Ioan o apucarăm pe scara cea mare în catul al doilea... Smulsei ușa cea mare și intrai într-un salon mare c-o ușă ce da în balcon, ușă cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
strigă alergând un fecior care venea dinspre împușcături. Feciorii abia se mai țin! Ne scularăm amândoi ca trăsniți. - Stăi! zise bătrânul, dîndu-mă c-un braț d-o parte și uitîndu-se la Ioan, care-și deschisese ochii lui cei mari și murinzi, cari priveau fără înțeles, ca ochii unui nebun. - Dă-te-ntr -o parte, Tomo, zise bătrânul, am a vorbi ceva cu fratele Ioan. El își scosese sabia din teacă și se uita la ea, pe când din ochii lui bătrâni curgea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
omorât, bine poți ști. Decât să-l las mai mort în mâna lor, ca să-l chinuiască și să-și bată joc de el, mai bine l-am scăpat de toate. Nu știi, Tomo, că chinul trezește sufletele omului si pe murind chiar durerile cele cumplite îl fac să mai trăiască, darmite ce trai? Dar crezi tu poate că eu le-o uit asta... i-o uit sasului, care ne-a vândut ca Iuda pe Domnu Hristos? Am trimis iscoadă pe Niță
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Acele note nu erau mărgăritare pe gâtul unei dorminde, ci erau înfocate stele de aur cari electrizau aerul, stele de aur ce s-amestecau și roiau strălucite în seninul idealului. Era unul din acele cântări eterne ce lebăda le cântă murind, o reverie a cerului, compusă de maestrul divin în țipătul inimei sale: Palestrina. Priveam la acea copilă în care muzică și poezie păreau a se fi-ntrupat pentru ca să formeze un înger palid, priveam și, deschizând mașinalminte albumul, pierdut în oceanul înstelat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]