KorAP: Find »[drukola/base=murmura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...188 >

4,695 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

cinci sute, pe care le dai la doctor. Fiecare-și tratează organul cu care a muncit mai mult în anumite perioade ale vieții pufnește soțul, vrînd să încheie discuția, simțind că deja a atras atenția celor din jur. Tîmpitul naibii! murmură soția, lăsînd copilul cu flaneluța băgată doar pe gît. Ia-ți odrasla și-mbracă-ți-o face ea un gest furios, împingînd copilul în direcția tatălui. Vin' la tata, Vlăduț îl prinde bărbatul pe copil de mînuță, apropiindu-l, continuînd să-l țină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe gît. Ia-ți odrasla și-mbracă-ți-o face ea un gest furios, împingînd copilul în direcția tatălui. Vin' la tata, Vlăduț îl prinde bărbatul pe copil de mînuță, apropiindu-l, continuînd să-l țină pe celălalt pe genunchi. Într-o zi murmură el tot îmi ies din pepeni și-ți scot coastele de drac; proastă mi-a trebuit, proastă am; mai bine-mi legam un pietroi de gît! Îmbracă cu greu copilul, îi trage pantalonii peste flaneluță și-l urcă alături de celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la nesfîrșit cine sîntem! Crezi, cumva, că numai pentru ce ai tu în pantaloni te-am lăsat să urci aici, la masarda blocului Yanis, locul cel mai înalt din tot Bucureștiului?! i-a strigat ca un ultimatum, apoi, hotărîtă, a murmurat amenințarea: Las' că te frămînt eu... să aibă ce coace viața din tine..." Scuzați gluma cu femeia care mi-a cerut mia de lei... se întoarce Mihai către musafir. Nu înțeleg de ce mi-ați spus toate astea folosește Muraru același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
optimist, mai luminos în gînduri, ținîndu-te la distanță de noroi. Dacă aveți nevoie de bani, spune Mihai, văzîndu-l pe Muraru că se întoarce spre ușă spuneți-mi. Nu cred că mai e nevoie. Oricum, mulțumesc de încredere! La revedere! Mihai murmură formula de salut și rămîne cu privirea spre ușă, în gol, zicîndu-și că, totuși, Muraru e un tip ratat, în care formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o asistentă de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
intre, să asiste la un antrenament. Absorbit de frumusețea trupurilor înfierbîntate, al căror miros de piele transpirată îl simțea insinuîndu-se feminin și tandru în trupul lui, excitîndu-l, s-a trezit urmărind-o pe una, mai zveltă, cu formele mai pronunțate, murmurînd aprecieri, pînă cînd, observînd privirea curioasă a Sorinei, a completat aprecierile cu două-trei vorbe, transformîndu-le în aprecieri pur sportive, ceea ce-a descrețit fruntea fetei, făcînd-o să izbucnească în rîs: Păcat că n-au și băieții antrenament! Am fost cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
răstignit, brațele întinzîndu-i-se larg pe lîngă calorifer; simte cum se încinge la spate, dar îi place; se lasă pradă începuturilor de gînduri, privește aiurea, surîde nimănui și-abia într-un tîrziu, cînd Vlad s-a cufundat și el în tăcere, murmură: Amîndoi facem noviciat în ale vieții. Și eu, sincer să fiu, ți-o spun pentru că nu te cred suflet meschin ori vulgar, am crezut că am șanse la..., la o femeie frumoasă. Mi-a bănuit intenția și mă tratează cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
țăruș bătut lîngă iesle. Cînd vă apucați de-o operație, să lucrați întotdeauna ca și cum pe masă ar fi mama voastră răsună în urechile lui vorbele repetate atît de des de unul din profesorii de la Medicină. M-am cam grăbit ieri murmură Radu, rotind îndelung țigara între degete, privindu-i scrumul scurt, sub care mocnește scînteia focului, gata să se stingă. Runca ar vrea să-l consoleze cu un "errare humanum est"2, dar se abține la timp, amintindu-și că Radu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la ușa lui Lazăr. Doamnă, spune el femeii, care abia se mișcă din cauza burții enorme știu că Lazăr e întroienit și-am venit să vă spun..., dacă aveți nevoie de ceva... Femeia tace, cu privirea în jos. Îmi pare rău murmură Mihai. Putea să se ducă Negrea, sau să ceară afișele prin poștă... Vin de la autogară... Și ? tresare soția lui Lazăr. Autofreza s-a întors, nu poate avansa. Șeful autogării zice că trimite alt șofer. Ați vorbit cu Lazăr la telefon

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se duce. Ușa de la intrare se deschide larg, lăsîndu-l pe țăran să intre cu un braț de scînduri. În sală, pe unde trece chelnerița, se aude același răspuns la întrebarea dacă mai are ceva de mîncare: nimic. Doar un cățel murmură, pe sub pălăriuța lui, Mircea Emil, continuînd să doarmă întins pe cele trei scaune. Sultana se întoarce din drum și-i arde un dos de palmă peste umăr: Ia vezi, unde te trezești aici? Aprigă mai ești, tremură carnea pe tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
noapte cu viscol afară, în ferestre, cu căldură înăuntru, de la soba de teracotă și cu întunericul tăiat în două de prezența acelui trup alb; o noapte pentru care "cine n-ar da viața lui toată?" Eu n-am dat-o murmură profesorul, oftînd, aruncînd buza de jos înainte, strîngînd mai bine pe genunchi geanta de piele. "S-ar putea, vorba lui Lazăr, să crăp, azi, aici... Pe el, măcar, îl va pomeni o soție..., viitorul copil...; cîtă vreme... pe mine... Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
abia cînd i-ai spus tînărului... arată femeia cu privirea în direcția lui Lazăr. După un timp lung, în care, prin larma sălii de restaurant, răzbate dintr-o parte trosnetul scîndurilor de brad în sobă iar din fereastră viscolul, femeia murmură: Nici nu mai știu dacă noi ți-am mulțumit pentru gestul dumitale atît de curajos, dar... Accentul pus de femeie pe "noi" îl face pe profesor să reacționeze scurt, înfiorat de un gînd rău. Ochii femeii, surprinși, îl măsoară un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Îndrăznești să repeți?! Este ca și cum ai spune că nu-ți pasă de maică-ta, ignorantule! Țăran arivist! Înțeleg acum mai bine de ce ai note mari doar la Rusă... O știu, puțin, din copilărie; munceam vara la niște lipoveni, la grădină... murmură tînărul. Te rog să ieși! Nici nu vreau să te mai ascult. La auzul acestui ordin, bărbatul își ridică fruntea: doi ochi vii, scăpărători, o țintuiesc pe femeia din fața lui, care începe să dea înapoi. Dacă-i atît de greu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de pe saltea. Cu fărașul plin de mizerie, tatăl copiilor merge în capătul culoarului de lîngă bucătărie, unde este lada de gunoi. În drumul lui se întîlnește nas în nas cu Lazăr, venit după un pahar cu apă pentru studentă. Salut! murmură matematicianul, recunoscîndu-l de pe vremea anilor trecuți, cînd mergea mai des la teatru și, după spectacol, rămînea în barul de la demisol. Salut! răspunde Lazăr, și pentru că, uneori, relațiile dintre ei au fost mai apropiate, îi surîde malițios: Ești un dur, bătrîne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spună ceva, dar mîna care i-a prins brațul o strînge cu putere: Ăla și-a cîrpit nevasta șoptește Sultana, făcînd un gest spre masa copiilor. Ți-nchipui că nu pot spăla cu tine pe jos ținîndu-te de păr? Letiția murmură un "da" și pornește spre bucătărie, urmată de Sultana, să-i arate ce anume are de făcut. Ar trebui să tragem cu ceva zăpada de pe acoperiș spune un călător, dar cum arhitectul doarme, vorbele creează o tăcere grea, spartă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
propună și să le susțină cineva. Autorul mai puțin, că el spune în piesă ce are de spus, nu pe lîngă piesă. Nu înseamnă că nu apreciez efortul dumneavoastră chiar și pentru piesa asta strînge Mihai din umeri. E drept, murmură, retrăgîndu-se spre ușă sînt furios și din cauza afișelor. Ghinion! arată Negrea spre fereastră. Crezi că lui Lazăr îi este bine acolo? Acum două-trei minute mi-a telefonat nevastă-sa: nu mai au nici lemne și nici mîncare, i-a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să fac ceva. Ce? Toată lumea e înnebunită, uite ce-i afară. Am întrebat și eu; au început să se desfunde șoselele, dar... Asta nu se face bătînd din palme. Hai, nu mai fi supărat. Ne vedem deseară la vizionare. Mihai murmură un salut și iese. Dinspre scenă se aud glasuri, focul unei arme, apoi ceaunul căzut. "Ia-l și pune de mămăligă" spune în gînd Mihai, începînd să rîdă de unul singur. La intrarea din spate a teatrului, zăpada s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stau pe albul cearșafului, zvîcnind uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine că s-a întîmplat așa. Chiar dacă ar fi lăsat-o pe Aura, avea copilul... Și apoi... deja e un bărbat obosit și, cred, plictisit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cît bradul. Ba, să-i fac pe plac lui, îi trîntesc și telefonul în nas inginerului de la uzină, singurul, poate, la brațul căruia nu mi-ar fi rușine să ies în lume..." *** Tehniciana continuă să-și vadă de hîrtiile ei, murmurînd mereu cuvinte de nemulțumire la adresa vremii și la a sa, că a raportat lucrări neexecutate, în vreme ce Vlad se ceartă la telefon cu unul de pe la șantier că nu i-a trimis macaraua, iar acum stă cu niște grinzi de acoperiș în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tovarășul director Haralamb, am hotărît să te ocupi de cercetare. Vei lucra, începînd de astăzi, la Sinteză, în grupa tovarășului Virgil Muraru. Ai vreo întrebare? Cui predau... ? arată Vlad spre hîrtii. Dinu Zaharia, un stagiar venit anul ăsta. Vlad mulțumește, murmură un "sărut mîinile!" și iese. Întreabă secretara unde-l poate găsi pe Muraru și este îndrumat spre clădirea anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să aflu că ești trimis aici pe post de codoș. Dacă ai idei, ți le respect, te ajut să ți le brevetezi și n-o să am pretenție să semnez coautor. "Ce ție nu-ți place, altuia nu face." Clar? Da murmură Vlad, timid, impresionat de calmul și precizia vorbelor cu care i se adresează Muraru. Cînd doriți să mă prezint la instalație? Cînd termini de predat acolo unde ești acum. Mîine-i sîmbătă... Cel mai bine, de săptămîna viitoare. Vlad clatină din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Rămîne o clipă lîngă masa bătrînei și, profitînd că aceasta doarme cu bărbia în piept, atinge capul cățelului cu vîrful degetelor: Măcar de-ai fi fost cîine polițist, să iasă din tine o zamă bună... Doar n-ai de gînd...?!... murmură stupefiată bătrîna. Să vedem cum vor mînca asta arată Mircea Emil spre biberoanele în care țăranca a adus ceaiul de ghindă. Bucuroși, copiii prind biberoanele cu amîndouă mîinile, se uită atenți la culoarea aproape neagră a lichidului, înțeleg că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sticlele oftînd a ușurare, prind zdravăn între buze cauciucul tetinei, dar, numai după prima înghițitură, scuipă, opintindu-se să verse, însă alerta studentei și a tatălui, care le distrage atenția, îi face să uite de greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gura, să spună ceva, dar tace, amețit de legănat și de șușotitul fetei. Celălalt băiat stă în brațele tatălui, atent la ce se întîmplă cu fratele său, apoi, cînd înțelege, lasă capul pe pieptul tatălui, începe să-l legene și murmură un "a-a-a", semn că vrea și el legănat. Sus în dormitor, Sultana și Mihaela dorm, învelite bine, să uite de foame. Pavel, ca unul care nu mai are ce face, se învîrte prin sala restaurantului, adunînd ceștile de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ți-e teamă, domnule Teofănescu? întreabă ea, aruncîndu-i o privire clară, pătrunzătoare. "Doamne!, așa mă privea și Maria..." Nu e deloc plăcută situația noastră, dar... atît timp cît avem apă și căldură... Ba mie mi-e frică, teribil de frică murmură bătrîna. În ultima vreme n-am mai călătorit, stau foarte mult în casă... Pușa arată spre cățelușă este o companie minunată. Ce vă mai face nepoata? întreabă clar, senin, profesorul, hotărît să intre direct în subiect. Nepoata?! se miră bătrîna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
stîngă la ochi, să și-i șteargă. Întoarce privirea ca din treacăt spre bărbatul de lîngă ea și, văzînd că o privește încruntat, cu ură, se sperie: Domnule Teofănescu!?... Profesorul coboară privirea, pufnește apăsat pe nări, scutură din cap și murmură: Vremurile, doamnă. Nimănui nu-i este dată mintea de pe urmă. Și chiar de ne-ar fi dată, cît sîntem tineri, tot avem impresia că vom moșteni Pămîntul și acționăm ca atare. Profesorul ridică iarăși privirea, devenind roșu de furie: Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]