2,953 matches
-
le va fi consumat departe de casă. Trecuse un an de iubire disperată și de crize de gelozie din partea mea, crize pe care Ema, femeie coaptă și experimentată, le privea uneori ca pe un spectacol pe care-l dă În fața musafirilor, un copil răsfățat și capricios. Începusem s-o pândesc, să Îi cer din ce În ce mai multe Întâlniri, să Îi pretind să-și petreacă timpul liber cu mine. Nu realizam că situația ei familială o Împiedică să facă acest lucru, nu ascultam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neobișnuit. În cele din urmă, cum vizitatorul nu dădea semne că ar vrea să plece, iar râsetele arătau că totul este în ordine, am bătut la ușă și, după puțin timp, am intrat. Georgie ședea lângă foc, oferind cafea unui musafir. Oaspetele era un bărbat. Era Alexander, fratele meu. Când am intrat, am tresărit amândoi și ne-am privit lung. Georgie și-a dus mâna la inimă. Aproape că nu-mi puteam crede ochilor și m-a cuprins senzația, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
grele și sporadice. Trebuie să fi ajuns la parchetul din antreu. Oare căuta semne care trădau că deja avea un vizitator? Dar afară era vară, indiferent ce-ar fi sugerat calendarul, așa că nu-mi luasem nici impermeabilul, nici umbrela. Apoi, musafirul și-a retras indexul nerăbdător - și acesta a fost momentul În care destinul a Început să-și țeasă firele misterioase, Îndată ce Dora Învârti cheia În broască. Dacă vorbesc În termeni obscuri, vă implor, fiți indulgenți. Cum se Întâmplă de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu palma mea lucioasă. Încetul cu Încetul Însă, nădușeala din șifonier Începu să mă calce pe nervi. Nu mai rămânem și noi singuri? Cât avea să mai dureze până să-mi rostească numele? Cu siguranță, Dora Îl aștepta pe acest musafir. Și atunci de ce nu m-a rugat să mă Întorc peste o oră, cum ne-am și Înțeles, de altfel? Mi-am pus bluza cu grijă. Apoi mi-am Întors capul și mi-am lipit urechea de ușă, gulerul Împungându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Dora, ci vizitatorul care Încă nu plecase? Pașii aceia pe care Îi auzeam nu erau cumva mai apăsați, răsuflarea aceea, mai răgușită, mai adâncă? Nu, nu, mi se părea doar. Bineînțeles că era Dora. Niciodată n-ar fi lăsat un musafir singur În dormitor; voia doar să-mi testeze răbdarea. Acum o auzeam cum se Întoarce În hol - probabil ca să-mi ia țigările din camera de zi. Părea singură. În curând, se va Întoarce și atunci, În sfârșit, va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plină de tact să-mi răspundă la orice Întrebare. În schimb, mi-a răspuns pur și simplu că era convinsă că nu voi fi dezamăgit de felul În care avea să-mi vorbească dacă mă hotăram să o vizitez. Primea musafiri În zile lucrătoare Între amiază și șapte seara. În camera 202. Cum? Da, era În regulă să trec pe la ea chiar În după-amiaza asta. După ce mi-am notat adresa În palmă, m-am Întors acasă. Inima mi se calmă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pronunția. Când, În sfârșit, m-am descotorosit de insectă, i-am amintit din nou portarului de camera 202. Se pare că se afla cu două nivele mai sus, la stânga. Am părăsit recepția chiar când l-a plesnit cu ziarul pe musafirul nepoftit, care se fâțâia pe calendarul de pe perete. (Viespea a decedat abia luni, 23 august - trei zile mai târziu decât În realitate. ) Pulsul Începu să-mi bată din nou. Când În sfârșit m-am trezit În fața ușii la care visasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
prin părul domnilor, șoptindu-le dulci promisiuni care-i făceau să roșească. Aceste promisiuni deschideau invariabil apetitul pentru Înc-o sticlă de șampanie. Când li s-a părut că sunt suficiente dopuri aliniate pe tejghea, femeile s-au prelins din poalele musafirilor, zâmbind când domnii Își dezmorțiră picioarele strâmbându-se de durere, și au Început să se plimbe, legănându-și șoldurile Îmbietoare, care contiunau să promită, Îndreptându-se către silueta obeză care stătea la o masă În cel mai Întunecat colț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Scaunele erau aranjate la fel cum Îmi aminteam, obiectele decorative de pe rafturile cu cărți păreau neatinse și, cu excepția mucurilor de țigară din scrumieră și a banilor de pe masă, n-am găsit nimic care să fi indicat faptul că primise un musafir - și că vizitatorul acela aș fi fost eu: bancnotele constituiau chiria pe o lună și țigările fuseseră fumate chiar de subsemnatul. Pe blatul de bucătărie era o plăcintă atât de crescută, de parcă ar fi fost pregătită de un cofetar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre noi, așteptând ca semnalele să răzbată prin cabluri: — Să știți că găsiți mai multe lucruri de vânzare la etaj, În muzeu - pastile, accesorii și multe de genul ăsta. Potrivind receptorul, Îl informă pe doctorul invizibil că Îl așteaptă niște musafiri. Câteva minute mai târziu, un bărbat Între treizeci și patruzeci de ani, cu trăsături șterse și o mină circumspectă, coborî scările. L-am recunoscut vag după poza de grup. Avea un păr blond Închis, tuns scurt și era Îmbrăcat impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În pat. Fii bun și Închide ușa aia. Am procedat Întocmai, dând la o parte câteva articole de Îmbrăcăminte, apoi m-am așezat pe unicul scaun din Încăpere. Trecură câteva minute despre care n-am cine știe ce de spus. — Salut, Lakritz. Musafiri. În sfârșit, am reușit să trag capătul de jos al cearceafului. Anton mormăi doar, cu fața la perete. — Te deranjează dacă deschid fereastra? Neprimind nici un răspuns, am crăpat geamul și am tras perdeaua cât am putut de zgomotos. Însă nici asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
om are nevoie de spațiul său privat, nu prea s-ar fi putut bucura de așa ceva dacă și-ar fi transformat dormitorul În loc de muncă. Mi se părea mai degrabă că a renunțat de tot la viața ei de minette. Dacă musafirul ei nu era un client, atunci mă Întreb dacă Dora avea cum să afle de vizitele acelea preîntâmpinate ale celorlalți altfel decât de la hotel - și am tras concluzia că n-avea cum. Persoana care a sunat era cu siguranță un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-i desfac sutienul și s-o mozolesc în ușa căminului a crescut în casa asta albă. În spatele acelor perdele goișe! Uite, are și obloane! — Tati, mami, zice Dovlecel în clipa când coborâm în gara din Davenport, iată-l pe musafirul nostru din acest weekend, e prietenul meu de la școală, despre care v-am scris... Am ajuns să fiu numit „musafir de weekend“? Să fiu numit „prietenul meu de la școală“? În ce limbă o fi vorbind? Doar sunt un „bondit“, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
goișe! Uite, are și obloane! — Tati, mami, zice Dovlecel în clipa când coborâm în gara din Davenport, iată-l pe musafirul nostru din acest weekend, e prietenul meu de la școală, despre care v-am scris... Am ajuns să fiu numit „musafir de weekend“? Să fiu numit „prietenul meu de la școală“? În ce limbă o fi vorbind? Doar sunt un „bondit“, un „vanț“, feciorul agentului de asigurări. Sunt ambasadorul lui Warshaw! — Îmi pare bine, Alex! La care, bine-nțeles, răspund: — Mulțumesc! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am cumpărat o cutie de salată de fasole. Helen a adus paste de la Chez Chef. Femeia cu ochelari își dă jos saboții, ștergându-i pe talpă de covorașul din fața ușii. Se uită la Helen și la mine și zice: — Ai musafiri, Coacăză. Și Mona se lovește peste tâmplă cu încheietura palmei și zice: — Asta eu sunt. Ăsta e numele meu de vrăjitoare, adică. Coacăză. Vrabie, zice, ți-l prezint pe domnul Streator. Și Vrabie dă din cap. Și Mona zice: — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot Bucureștiului?! i-a strigat ca un ultimatum, apoi, hotărîtă, a murmurat amenințarea: Las' că te frămînt eu... să aibă ce coace viața din tine..." Scuzați gluma cu femeia care mi-a cerut mia de lei... se întoarce Mihai către musafir. Nu înțeleg de ce mi-ați spus toate astea folosește Muraru același ton calm, dar bănuitor, însoțit de privirea ațintită spre ochii lui Mihai. Pentru că... De fapt, trebuia să vă povestesc tot calvarul trăit din clipa cînd femeia mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
privire și în gestul de a-și arunca buza de jos înainte, îi vine greu să-l recunoască pe tînărul asistent în compania căruia fata ei a plecat spre Operă, în vreme ce ea, cu același mers maiestuos, s-a întors spre musafirul nepoftit: Te-ascult, tovarășe! a pufnit superioară, revenind în fața flăcăului, tresărind o clipă cînd ușa de la intrare s-a auzit închisă cu zgomot. Chiar ai de gînd să-l aștepți pe soțul meu la poartă? Da, doamnă! Așteaptă-l. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și prăjituri. În dimineața zilei de Corban, musulmanii fac baie, se îmbracă în haine noi și se duc la moschee pentru a asculta fragmente din Coran. Fiecare familie taie oi, cămile sau vaci și împarte carnea la rude, prieteni sau musafiri. Naționalitatea uigură organizează în zilele de Corban un festival al cântecelor. Kazahii, kârgâzii, tadjicii și uzbecii participă la curse de cai, lupte și întreceri în prinderea oilor. Bairamul mic Bairamul mic este sărbătoarea comună a naționalităților hui, uigură, kazahă, uzbecă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vedere motric, a fost ceva mai leneș, ca toți băieții, iar prima lui incursiune pe propriile picioare, nu sprijinindu-se de obiecte, ci mergând liber, s-a produs exact în ziua în care-a împlinit un an, înainte să sosească musafirii. Eram de față cu toții, eu, mama și tata, în camera lui taică-miu, când și-a luat mâinile de pe-un raft al bibliotecii și a pornit temerar în traversarea încăperii cu palmele întinse în față, s-a descurcat binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și a fost mama care s-o fi întrebat ce se întâmplă cu pila ei de unghii sau Filip care mi-a auzit strigătele și a tras niște concluzii, pentru că, lucru pe care nu mi-l pot explica nici acum, musafirii au încetat ca prin farmec să îmi mai dăruiască păpuși, iar lui Rahan i-a fost sortit să se războiască doar cu muștele. Nevinovată îndeletnicire! Și nu e vorba de confuzia, regretabilă ca orice confuzie, că între muște și pterodactili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu un prelungitor pe care-l întindea până-n bucătărie, unde anula ștecherul frigiderului. Pe urmă, într-o după-amiază, când a avut el nevoie, tata a înlocuit priza stricată în cinci minute. Faptele lui, la drept vorbind, erau neprevăzute. Când aveam musafiri (și cam aveam), ba înflorea, făcea glumițe și stătea la taclale până-n zori, ba era ciufut, vorbea monosilabic și se închidea în camera lui. Iar felul ăsta de-a fi nu ținea de împrejurări, de persoane, de simpatii sau antipatii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
contorsionat, de pe urma unei paralizii infantile. — A, domnule Rowe, spuse doamna Purvis răsuflînd ușurată, dumnealui ar dori să audă ultimele știri și i-am spus că dumneata o să-i Îngădui, poate, să asculte... Poftim Înăuntru, zise Rowe deschizînd larg ușa În fața musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era foarte Întunecoasă: camuflajul din ferestre oprea ultimele raze de lumină, iar unicul bec electric fusese acoperit cu un abajur improvizat, de teama crăpăturilor din tavan. Golful Neapole se contopea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii, tulburarea asta Îi Îmbată ca un vin. Rowe, Însă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ridica spînzurătoarea... Pășea tiptil, prin camera aceea neutră, spre o ușă Întredeschisă. Anna Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la o parte, ca să-l lase pe Rowe să vadă: gestul clasic al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
caracteristic unei camere de burlac. — E o cameră frumoasă, remarcă Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni se lumină de plăcere. — Încerc să păstrez ordinea în camera asta, zise el. E important să ai o cameră în care să-i primești pe musafirii deosebiți. — Ai musafiri deosebiți? se interesă Mma Ramotswe. Domnul J.L.B. Matekoni se încruntă. — Până acum, n-am avut, mărturisi el, dar se poate întâmpla oricând. Așa-i, fu de acord Mma Ramotswe. Nu se știe niciodată. Se uită peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]