4,012 matches
-
dându-și mare importanță, Pâcu. Să nu crezi că nu are dreptate Pâcu, mai ales că îi noapte și umblăm doar la lumina felinarelor - a completat moș Dumitru, privind la fața negricioasă a lui Hliboceanu. Omul - cu zâmbetul ascuns sub mustața neagră - asculta cu luare aminte sfaturile uncheșilor... Stiu cum îi și la vale cu carul încărcat. Am coborât eu destul dealul Măgurii cu carul plin ochi. Atunci nu am nici o grijă. Să fii atent doar la carul din fața ta. Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
relele pământului... Că bine zici, Dumitre! Ia să aprind eu luleaua, că mi-ai luat-o înainte și am uitat de ea. Uita-m-ar relele și pe tine belelele! De acum înainte poți să-ți dai foc și la mustață, că mie nu-mi pasă - l-a bagoslovit moș Dumitru râzând. Cu zâmbetul pe buze - semn că i-au plăcut cele spuse de prietenul său de o viață, chiar dacă l-a luat în tărbacă - Pâcu îndesa de zor tutun în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dacă îi așa, când vom ajunge în deal, să treci după carul meu, să fii aproape de mine, că ești om de nădejde - a grăit moș Dumitru. Ce va zice moș Pâcu? a întrebat Hliboceanu, cu un zâmbet timid ascuns de mustața neagră. Atunci, cum crezi tu că ar fi mai bine? Eu cred că matale și moș Pâcu să mergeți în față... doar sunteți același leat. Eu...după dumneavoastră, dacă nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Când totul a fost pus la locul lui - animale și sănii - cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând parcă după ei tot prăpădul de afară. Bine v-am găsit, Măriuță și Costache - a dat binețe moș Dumitru, ștergându-și omătul de pe mustață. Bine ați venit, gospodarilor! Așezați-vă la masă, că acușica îi gata și mâncarea. Costache, pune repede niște vin la fiert - în ceaunul cel mare - că oamenii îs înfrigurați după atâta mers prin frig și prin troiene - a îndemnat crâșmărița
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pună! Unde merge suta, merge și mia - a căzut de acord și moș Dumitru. Fața lui Pâcu s-a luminat de parcă o mână i-ar fi îndepărtat o ceață de pe chip. A tras apăsat din lulea, și-a mângâiat duios mustața, părând gata să vorbească...Nu a scos însă nici o vorbă până aburii vinului din ulcica plină nu i-au gâdilat nările. A sorbit cu zgomot din vinul fierbinte, și-a dres glasul și a deschis vorba: Apoi mie îmi stă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
alte treburi, mai de seamă.” Pâcu a aprins luleaua cu un aer indiferent și a tras cu sete din muștiuc. Apoi, cu un gest tandru, a pus mâna pe ulcica cu vin și a băut până la fund. Si-a dres mustața și, cătând în jur cu o mutră șugubață - semn că i-au plăcut cele spuse de Hliboceanu - a reluat firul povestirii, ca și cum nici nu l-ar fi întrerupt. Si povestea Costân țiganul: „Am tăcut noi, dar, cu ochii cât pumnul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu, dar tot cu un aer de zeflemea. Dacă tot o venit vorba de cocoși, ia spune, moș Dumitre: matale mai ai pe acasă cocoși din cei care cântă la schimbarea vremii? a întrebat Vasile Hliboceanu, mișcându-și a zâmbet mustața ca pana corbului. Mai am, Hlibocene. Mai am. Dar la Crăciun am să-i pun la frigare pe vreo doi - a răspuns moș Dumitru, neștiind unde bate Hliboceanu. Când ai să-i tai poate nu-i păți cum o pățit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când în când îi fugeau ochii către Pâcu. Stia el că tocmai când pare nepăsător abia atunci îi umblă mintea mehenghiului. Si avea dreptate, pentru că Pâcu a tras doar de câteva ori din lulea și a început să și netezească mustața, semn că se pregătește să vorbească. Moș Dumitru a prins momentul și l-a provocat, în felul lui: Mi-i o poftă de un chitic de pește de mă usuc, Pâcule. Usucă-te, că și eu mă usuc. Cum să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
simțit de departe și a ieșit cu felinarele aprinse... Bine te-am găsit, Costache! Dacă stai în poartă, asta înseamnă că sunt pregătite toate cele trebuitoare pentru niște oameni osteniți și înghețați ca noi - a grăit moș Dumitru din dosul mustăților pline de promoroacă. Bine ați venit, oameni buni! Intrați! Vă așteptam - a răspuns Costache. Veneam noi ca de obicei dacă drumul nu era atât de anevoios. Mai de-a dreptul spus, noi am desfundat drumul - a precizat Pâcu. Când toate
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la socoteală?” „Nu!” „Atunci ei trebuie să fie.” Si de dimineață tot cu ochii pe deal stau. Si uite, n-am stat degeaba. Ați sosit și sunteți bine veniți - a încheiat Aizic vorbăria, în timp ce cărăușii își dădeau coate, zâmbind pe sub mustăți. Bine veniți, bine veniți. Da’ eu aș vrea să fim și bine plătiți, jupâne. Că de, toată iarna și o bucată de primăvară am cam pierdut-o pe acasă. De parale nici vorbă - a pus degetul pe rană Pâcu. Intâi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Iordache a trebuit să însoțească fiecare car în parte, încât în zori de zi arăta ca un ogar fugărit peste măsură. Ei, cum ți se pare? Iți place treaba Cocoșitule? l-a întrebat Pâcu cu un zâmbet șiret ascuns sub mustața zburlită. Ihâ! Imi place - a răspuns Iordache gâfâind. Numai să nu-ți placă cumva, că ai dat de dracu’. Tu știi că eu și cu Dumitru ne am pus obrazul la Aizic pentru tine. Ihâ! a răspuns cu un singur
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sertarul spre el și ia bancnota. Împinge din nou sertarul spre Kiril. Și un fir de păr, spune severă Esmé. Kiril are o problemă: e ras în cap. Esmé îi face semn că poate să-și smulgă un fir din mustață sau din nas. Bulgarul alege mustața, pune firul pe farfurie și Edy trage farfuria spre el. Esmé îi privește întrebător din ochi pe Lionel și Roman: ce au de gând? Cei doi schimbă priviri lămuritoare între ei, scot câte o
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Împinge din nou sertarul spre Kiril. Și un fir de păr, spune severă Esmé. Kiril are o problemă: e ras în cap. Esmé îi face semn că poate să-și smulgă un fir din mustață sau din nas. Bulgarul alege mustața, pune firul pe farfurie și Edy trage farfuria spre el. Esmé îi privește întrebător din ochi pe Lionel și Roman: ce au de gând? Cei doi schimbă priviri lămuritoare între ei, scot câte o sută de euro din buzunar, își
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
și încă nu știți cum arată. E mic de statură, îndesat și musculos, ca halterofilii bulgari de pe vremea când câștigau toate medaliile olimpice și mondiale, iar testele antidoping erau la începuturi. Umblă ras în cap și și-a lăsat o mustață ostentativă, ca să semene cât mai puțin cu poza care l-a făcut celebru și pe care o au afișată, în ghereta lor, toți polițiștii de frontieră din spațiul Schengen. Practic, părea o caricatură de interlop și totul în figura lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o facă, ci de frică, de oboseală sau ca să te vândă condu cătorilor oștirilor dușmanilor tăi. nouă în al cincilea loc: bucuria revine în mica ta turmă, seara pescuiești, în acvariul tău cât un aparat de fotografiat, un guppy cu mustăți și codiță portocalie, pe care îl înfigi într-un ac de brad și îl frigi, toți însoțitorii tăi se înfruptă pe cinste, te pomenesc, îți mulțumesc și râd până când sforăiturile groase acoperă tabăra ta. șase deasupra: ești la poalele muntelui
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ca o văgăună între copacii căzuți. Vezi? CODÂRLIC: Tocmai acolo, în fund? DĂNILĂ: Chiar așa. Acolo-i sălașul bunicului meu. Intră înăuntru. Ai să-l găsești hodinindu-se, cum se cade să facă orice bătrân. Cată a-l gâdila olecuță pe la mustăți cu codița ta cea bârligată, semn că ai vrea să vă luați la trântă și că-i râzi în nas. CODÂRLIC: Și după ce l-oi trânti, ce fac cu dânsul? DĂNILĂ: Cată de-l pune întâi jos, că pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
întâlnit ți-ar fi vreunul pe plac. ANA: Iubite tată și slăvite Pricină-Împărat, eu m-am gândit de mult că Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, mi-ar fi pe măsură, pentru că-i zdravăn la făptură, nebiruit la băutură și are niște mustăți falnice, cum nici în cărțile cu zugrăveli n-am văzut. Însă asta poate fi numai o închipuire; doar Măria Ta știi cel mai bine care soț mi s-ar potrivi, și de asta te iubesc eu așa de tare. PRICINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ferească sfântul! L-aș fi... (gest de sucire a gâtului) LIANA: Întocmai. Ia fii bun și arată cum intră un om umblat și învățat, ca domnia ta, în încăperea unde se află o jupâniță. PÂRJOL: Numaidecât! (Îți aranjează ținuta, își răsucește mustața bogată. Iese, închide ușa. Bate la ușă cu grijă.) LIANA: Poftește, mă rog! PÂRJOL (intră, închide cu băgare de seamă ușa): Ziua bună și bun găsit, frumoasă jupâniță. Se poate?... LIANA: Cum nu?! Bine ai venit. Bucuroasă de asemenea oaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm de vorbă și altcum decât venind aici cu sarsanaua după tain. Mi-ar fi în cinste să ne preumblăm din când în când împreună, dacă nu-i cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să mă vadă, stătea ca vițelul și se uita la mine, bă ce lung ești! Sau, cum zicea bunica-mea, ce mult ești! Gogu, care fusese un pitic toată viața lui, crescuse acum mai înalt decât mine, Belișcă avea o mustață care-l făcea mult mai matur. Și chiar din ziua aia n-a mai dat nimeni în el. Fetele nu ne impresionau așa de mult pe moment. La ele schimbările veniseră ceva mai devreme și, chiar dacă și acum mai comentam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
interesantă despre Rasputin. De fapt, o mărturie a cuiva care l-a cunoscut pe Rasputin, dar simpla consemnare în jurnalul Eugeniei Ionescu nu ne poate lăsa indiferenți. Din punct de vedere fizic, Rasputin e respingător. Are mâini murdare, unghii negre, mustăți neîngrijite, dar, cu toate astea, e atrăgător. Are un temperament ieșit din comun și o fantezie fără margini. Uneori e de-a dreptul spiritual. Probabil figura lui Rasputin era ceva exotic și tentant într-un oraș de provincie cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nașul, că tare dorește să-l ducă de mână pe băiat în prima zi de școală și să fie de față când se va deschide școala nouă. Vă aștept la nașul. Costăchel își aranjă pălăria pe-o sprânceană, își mângâie mustața cum avea el obiceiul și ieși. În toate îi semăna - ruptă bucățică - lui badea Costache, bătrânul. Tată! a strigat din pragul casei bătrânilor. Eu am să plec înainte, pentru că trebuie să trec pe la nașul. Matale ai să vii odată cu Măriuca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să fie așa. Un ropot de aplauze, ca o cădere de apă vijelioasă, a răsunat sub bolțile de frunze ruginii ale copacilor din curtea școlii... Bătrânul, sprijinit cu amândouă mâinile în baston, privea adunarea cu un zâmbet cald adunat sub mustața albă... Nu știu cum să-i mulțumim domnului învățător pentru că ne-a deschis inimile spre gânduri și fapte bune. Și fiindcă este prezent și domnul primar, să-l ascultăm și pe el - a grăit învățătorul care deschisese adunarea. Costăchel și-a lipit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Așa că, ai grijă cum și pe unde umbli - a dat bun sfat învățătorul. Eu nu duc nici o grijă, pentru că am dădaca cu mine în fiecare seară... Pe cine, mă rog? N-o vedeți? E aici de față și râde pe sub mustăți. Tu ești, Petrache? Apoi, drept să vă spun, am nădejde în asemenea dădacă. Să vedeți numai ce țâfnos îi când îl aștept seara ca să-l iau acasă. Ca o fată bătrână. Ce mai... Nașule, nu-l lua în seamă. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înserării. Jarul de pe creasta Ponoarelor i se oglindea în ochii mijiți și îi împurpura obrazul brăzdat de ani. A stat așa o vreme, dând din când în când din cap. Se vedea că vorbește cu gândurile lui. Mângâindu-și apoi mustața cu dosul palmei și trăgându și pălăria mai pe ochi și-a rostit gândul cu voce tare. Multe oi fi văzut eu la viața mea și multe nu le-oi fi văzut, da’ așa un început de toamnă ca aista
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]