1,082 matches
-
mă fac, benevol să veghez ce mișcări dincolo de pereți se petrec. Hotărârea e luată. Odată noaptea lăsată, trec la faptă. Cu durere în suflet escaladez hoțește gardul. Târcoale de fur dau casei în smolita și greaua tăcere de-afară. Înăuntrul mustește de sonuri, iar ce văd și ce-aud mă-nfioară! Pălării împenate, jobene cernite, paltoane, demiuri, scurteici, taioare, vestoane, cu toate dau roată, purtate în ritm de blues, tango, cha-cha ori samba de nămet de pantofi pentru domni, doamne, fini balerini
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
AMAR Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2224 din 01 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mă strecor printre oameni când pe străzi rătăcesc. Mă privesc. Îi privesc într-un mod arbitrar. N-am nici vlagă în oase, de păcate mustesc Și regrete tardive, de-un albastru amar. Îi aud cum prin spate șușotesc grobian Dar mă pierd în mulțime, ignorându-i barbar Las în lumea lor mică urme-adânci de titan, În conștiința-nghețată, de-un albastru amar. Pe-acest drum
ALBASTRU AMAR de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382908_a_384237]
-
și sintagma: câmpiile mesopotame (cf. idem). De ce mesopotame? Ca să rimeze cuideograme? Vorba lui nenea Iancu: Nu face pentru ca să... Sunt prea izbutite poemele, în general, pentru astfel de eclipse poetico-supralingvistice! ...Interjecții scabroase devine mult prea banal... - după superbele suburbii lexicale (metaforă mustind de rosturi și tragedii metafizice ale Logos-ului contemporan, dar și de ideatică steiner-iană și guénon-iană)! Ceea ce, însă, determină o reacție decisă, din partea noastră, este mult prea marele coeficient de narcisism al Poetului - care seîndrăgostește (febril și delirant, precum fascinatul
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
și la care scriu și azi, după două decenii - era, pe vremea când l-am cunoscut pe Ion Marin, în primul rând o școală. Serii după serii de reporteri, redactori și graficieni și-au început acolo, în acele birouri care musteau de informație și zumzăiau de du-te-vino, cariere frumoase, de care azi sunt mândri. Mulți dintre noi avem în CV-uri la loc de cinste stagiul la „Ultima oră”, cu ședințele de redacție care „tocau” toate subiectele zilei, cu așezarea reporterilor
Un profesionist rar: Ion Marin, jurnalistul care a format jurnaliști [Corola-blog/BlogPost/93552_a_94844]
-
Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului ZÂMBET DE IARNĂ Desculță de așteptări caut colțul ierbii În iarna cu chiciură pe ram, În tăcere ascult cum se-ngână cerbii Când țurțurii dezgoliți mustesc la geam. Clipe haotice se zvârcolesc în iarna albă Prin gânduri răvășite în besmetice căutări, Cu vise înșir speranțe în aleasă salbă Peste oceane întinse, mări de așteptări. Cu raze cerul sărută gândul troienit de frig Într-o lume absentă
ZÂMBET DE IARNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383177_a_384506]
-
nu În asemenea măsură Încât să nu mi se urce sângele În cap văzând de câtă scandaloasă ipocrizie feminină poate fi capabilă această ființă. - Nu te supăra, că mai rău te enervezi, mi-a Întrerupt ea flegmatică Începutul de perorație mustind de sfântă indignare. Ești sigur că În camera ta n-au pătruns decât cei pe care mi i-ai enumerat? Adică, eu, Roger, Zoran... - Absolut sigur. Bineînțeles, În afară de cazul că există cineva care dispune de mijloacele necesare pentru a intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
strecoară tiptil În vestibul, Își pune fulgarinul pe umeri și Închide binișor ușa În urma lui. țce lună Înaltă și palidă haloul ăsta mă sperie și casele cu care am copilărit scheletice colțuroase Împlîntîndu-și oasele În clisa caldă vîscoasă o mahala mustind În noroi dezbrăcată lubrică asemenea cadavrului unei proxenete bătrîne o Întîlnire de dinainte de viață o vedere de după moarte urcă În mine ființa străină bucuria rea Îngrozitoare gîlgîie În toate glandele Îmi simt scrotul umflat și pofticios pînă la durere aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
maro închis, cu model portocaliu și galben în formă de pătrate și vârtejuri. Aducea a anii ’70. în câțiva ani livingul va atinge culmile designului interior - asta dacă mai rezistă covorul până atunci. Bucățile de pâine prăjită erau aurii și musteau de margarină și Marmite; nu puteam să-mi imaginez ceva mai delicios. O vreme am mâncat în tăcere. Eu una tăceam ca să îmi îndrept toată atenția asupra feliei de pâine nespus de delicioasă. Nu pot să mă pronunț în ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
jur. Din nou percepea realitatea în lumina aceea verzuie. Atât cât se vedea de sub căciulița cu moțul lăsat, coama bogată a paznicului era udă leoarcă. Picături mari i se scurgeau din mustața pleoștită, peste barba adunată la un loc care mustea și ea de apă. În orice altă situație, figura lui Calistrat ar fi fost comică. Acum însă, moșul părea de-a dreptul fioros. Sper numai să nu te îmbolnăvești! adăugă bătrânul. Nu-ți fă tu griji, îl liniști inspectorul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ajungând în locul unde stătuse socrul său câteva clipe mai înainte. Se aplecă înainte și trecu prin cascadă. Erau acum într-o scobitură săpată de ape în stânca de deasupra lor. Din cauza umezelii, totul era acoperit cu un mușchi alunecos ce mustea de apă. Picături mari se prelingeau din tavanul nu prea înalt de deasupra. Mirosea puternic a mucegai și se simțea un curent rece. Nu așa se intră aici, îl mustră socrul său, trebuia să faci ca mine, să te apleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Noriko să scoată un geamăt subțire și să-ți răsfrângă degetele de la picioare. — Privește-ne cu atenție, Noriko, și recunoaște că ești geloasă, nu te ascunde, spuse bărbatul așezându-se Între picioarele mele. Începu să-mi mângâie sexul care mustea de sucuri, Îndepărtându-mi labiile, pentru ca Noriko să poată vedea mai bine. Dezgustată, Noriko Își Îndepărtă privirea, dar apoi, când Începură să se audă plescăiturile și gemetele mele de plăcere, Își Întoarse temătoare privirea spre noi. Încercă să-și elibereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să treacă... Dar soarele, aprins inel, Se oglindi adânc în el; De zece ori, fără sfială, Se oglindi în pielea-i cheală. Și sucul dulce înăcrește! Ascunsa-i inimă plesnește, Spre zece vii peceți de semn, Venin și roșu untdelemn Mustesc din funduri de blestem; Că-i greu mult soare să îndure Ciupearcă crudă de pădure, Că sufletul nu e fântână Decât la om, fiară bătrână, Iar la făptură mai firavă Pahar e gândul, cu otravă, Ca la nebunul rigă Crypto
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
șuie, Pe gutuie să mi-l suie, Ori de-o fi pe rodie: Buhuhù la Zodie. Uhù, Scorpiei surate, Să-l întoarcă d-a-ndarate, Să nu-i rupă vreun picior Câine ori Săgetător! - Ai văzut? Muri o stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
a fi una a surprizelor, plăcute și foarte plăcute. Plecarea la Veneția, cu o firmă mult lăudată de colegele mele, îmi asigura (mental) confortul viitoarei aventuri. Unele dintre fete mergeau de 15 ani cu acestă firmă din București, deși Timișoara mustește de agenții de voiaj. Cândva, la începutul experienței excursiilor externe, un ghid ne sfătuise să ne așezăm mereu la terasele pline, nu la cele goale, că știau clienții ceva (prețuri bune, servicii ireproșabile). Așa m-am înscris și eu în
CĂLĂTOR PRIN TIMP de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364292_a_365621]
-
de grauri zburau pe deasupra bălții, spre șirele de paie de in de pe deal, fâlfâitul aripilor părând o rafală de furtună primăvăratică. Parcă era o altă viață. Nu cea dintre pereții de beton ai blocurilor de la oraș. Simțeai seva pământului cum mustește, firul ierbii cum iese din pământul reavăn, cărăbușii cum își împing cocoloașele spre „cămara” de iarna. Nu-ți venea să te desparți de această stare de reaxare, însă soarele se ascundea deja în spatele pâlcului de molizi, iar mașinile cu petrecăreții
PICNICUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363837_a_365166]
-
religioasă. De asemenea, această apariție tipografică marca atunci al patruzecelea titlu publicat la această editură, număr cu o simbolistică demnă de luat în considerare, în ideea în care, după cum se afirmă adesea printre noi, nimic nu e întâmplător. Această afirmație mustește de adânci semnificații, autorul este pe deplin conștient de profunzimile pe care le conține un număr esențialmente magic, sau sacru, mai bine spus. Creația (literar vorbind) presupune jertfă, jertfă de sine, jerfă de ceilalți. Patruzeci de zile de post, de
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
poet prozator Este un marcant continuator al scrisului..călător cu Geo bogza reportajele sale sunt lirice și cuprinse de fiorul geografiei spirituale de unde sunt culese ca un restitutio moral al mărilor ori a bălților Dunării de pe oriunde de aiurea Opera mustește de titluri îbietoare Semnul din larg Oceanul Când mă grăbeam spre mare Lauda fluviului Poeme Tuturor drumurilor Și totuși parcă Geo Bogza avea Țara lui de Piatră! Referință Bibliografică: TRAIAN COȘOVEI SAU LA ȚĂRMUL CU LUNĂ / Florica Ranta Cândea : Confluențe
TRAIAN COŞOVEI SAU LA ŢĂRMUL CU LUNĂ de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362831_a_364160]
-
oferă natura în toamna vieții. Fiecare mlădiță ajunsă la final de drum încercă să trăiască cu adevărat măcar ultima fărâmă a existenței modelându-și făptura printr-o paletă de o măiestrie artistică desăvârșită. Natura a simțit picătura toamnei și a mustit roade de cea mai mare finețe artistică. Și eu simt că am ajuns o toamnă grea dar nu știu să-mi țes pânza plină de culoare și viață. În tinerețe pânza mi-a alunecat printre degete și verdele ei s-
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR Autor: Gheorghe Constantin Nistoroiu Publicat în: Ediția nr. 1537 din 17 martie 2015 Toate Articolele Autorului Balsamul liric al lui Radu Gyr s-a mustit în inima sa cu șoapta mirifică a pașilor profetului ce i-a proorocit ardoarea pentru Neamul Dacoromân înflorit în verdele suferinței. Lujeri de zori i-au înmugurit în sufletul său serafic, cântarea divină, țesând în răbdarea străbună porfira cerească a
SURÂSUL DIVIN ÎN LACRIMA LUI RADU GYR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363007_a_364336]
-
directoarea Galeriei, are și de această dată cu ce se mândri! Cele două pânze semnate de Liana Saxone Horodi, sunt la loc de cinste, și... între cer și pământ, unul din punctele mele de sprijin, plin de sensuri și semnificații, mustind cu esență de aromă a sufletului de femeie, este constituit tocmai de imaginile oferite de pictorița haifaiană. Dar, din păcate, trebuie să spun că regret selecția făcută, căci m-aș fi așteptat să văd acolo, în Expoziția de la Ein Hod
PICTORIŢA LIANA SAXONE HORODI, ÎNTRECÂNDU-SE PE SINE de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363286_a_364615]
-
PRIMĂVERII Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016 Toate Articolele Autorului DE DRAGUL PRIMĂVERII De dragul primăverii am să culeg flori Și vise am să țes în miez de noapte, Pe pleoape zâmbesc timid zori Când speranțe mustesc în șoapte. De dragul primăverii se topesc zapezi Printre gânduri triste viscolite, În ramurile uscate pe alocuri verzi Scrâșnesc cuvinte-n tâmpe dezgolite. De dragul primăverii am să trăiesc În rapsodii de ploi ce curg în mine Muguri pe ramuri de suflet
DE DRAGUL PRIMĂVERII de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363384_a_364713]
-
Facultatea de Filologie și Fundația „Vasile Pogor” din Iași îi acordă DIPLOMA la Festivalul Internațional Eminescu pentru lucrarea „Norocul literaturii române, Eminescu”. Rar mi-a fost dat să citesc un roman mai bine documentat ca acesta, cu vervă academică care mustește în fiecare frază, cu o multitudine de informații care abundă în fiecare localitate prezentată de scriitorul clujean. Narațiunea romanului debutează în noaptea Anului Nou, când părinții lui Gib Mihăescu sunt invitați la petrecerea ocazionată de intrarea în secolul XX, în
AL.FLORIN ȚENE-LA BRAȚ CU ANDROMEDA, CRONICĂ DE DR.DIN PETRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363405_a_364734]
-
vestită de gingașii ghiocei și topirea zăpezii: „Ghiocelul”, „Veste bună”, „Se topesc zăpezile”, „E primăvară”, „Luna florilor”, „Vine primăvara”: „Baba Iarna-i bolnăvioară, / Nu mai bântuie pe-afară. / Se dezbracă de cojoace, / N-are altceva, a face. / / Din zăpada ce mustește, / Ghiocelul se ivește / Și din clopoțel vestește: / - Primăvara iar sosește!” Apoi, treptat, se instalează peste întinderi vara cu „Soare arzător”, „Secetă”, „Paparudele” „Ploaie torențială”, „Vara”: “ Vara are-n păr legate / Multe flori și minunate. / Totul este un covor / Verde și
SIMFONIA NATURII ŞI FARMECUL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362286_a_363615]
-
în gând cu el... -Închide naibii aparatul ălă, că mă arunc din mașină. Strigă femeia cea prea elegantă pentru o zi de marți. Tea se trezește din visare. “O, Doamne unde merg eu?” La Gura Secu mirose a brad, pământul mustește de apă, pe marginea șoselei mulțime de clopoței albaștri. A ajuns. În poarta mănastiri inima o ia razna. Se schimbă în grabă, își acoperă capul cu eșarfa alba luată de la Hozeva cu doi dolari (putea s-o ia și cu
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
iubirea-n dar și liniștea-mi veghează/ Un colier de vise ne-așteaptă, tu... te-ntreabă/ De-s eu sau de nu-s eu, ce mai contează...// Și printre ramuri crude, privește-mi neputința/ Eu voi pătrunde tainic pământul ce mustește/ În juru-mi totu-nvie se-mbracă-n flori dorința/ Dar astă primăvară... Mălinul nu-nflorește... ” (Nectar din suflet, Oradea, 22 februarie 2010”. Deosebit de relevantă pentru creația poetei este dragostea față de satul natal, „satul cu dor”, unde „Miroase codru-a floare
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]