1,091 matches
-
un veșmânt poetic original, exprimate cu un limbaj și o tehnică de inspirație modernă, cu impact asupra psihicului cititorului, un barochism bine temperat, pus în serviciul unei stilistici ce poate fi considerată de avangardă prin legătura pe care cuvântul și muzicalitatea stranie a versurilor o realizează între concret și metafizic. O astfel de poetică nu ezită să calce pe teritoriile abisale ale psihicului, mediind între carnal și divin. Contribuțiile lui Radu Voinescu la clarificarea unor concepte de teorie literară și de
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
sunt considerate facilități moderne. Pentru musulmani, limba arabă ca mijloc de expresie a Coranului, Cuvântul lui Dumnezeu, este perfectă ca și Coranul însuși. Când se vorbește despre perfecțiunea acestei limbi, se scot în evidență elemente prezente în apologiile tuturor limbilor: muzicalitate, logică, bogăție sinonimică, simbolismul sunetelor, concizie, și mai ales motivarea ce ar exista în relația formă sonoră-conținut semantic. Perfecțiunea acestei limbi este subliniată permanent în lucrările autorilor musulmani consacrate inimitabilității - "al-’i‘ğăz" (termen tradus și cu „miracol” sau „minune
Coran () [Corola-website/Science/296906_a_298235]
-
Letaev". Opera lui a fost influențată de mai mai multe școli literare, în special de simbolism la dezvoltarea căruia a contribuit la rândul său . Creațiilor literare ale lui Belîi le sunt specifice un puternic misticism precum și un anume fel de muzicalitate capricioasă. Influența considerabilă a vocii sale literare asupra scriitorilor ruși (și chiar asupra muzicienilor) a fost comparată cu impactul operei lui James Joyce în literatura engleză. Noutatea efectelor sale sonore a fost de asemenea comparată cu muzica inovativă a lui
Andrei Belîi () [Corola-website/Science/309397_a_310726]
-
Music Is The Key”" a fost atât de bine primită de public, încât a decis să și-o publice chiar el prin formarea propriei case de discuri ("DJ International Records"). Casa a început să elibereze mai multe înregistrări bazate pe muzicalitate și voce, în mod special pe stilul de voce bâlbâit. Acestea difereau de programele greoaie de tobă asociate cu cealaltă casă de discuri din Chicago ("Trax Records") care a deschis drumul. Ambele "label"-uri vor deveni esențiale în dezvoltarea Muzicii
Muzică house () [Corola-website/Science/322190_a_323519]
-
autorului. Joyce afirma: „[...] scriu mereu despre Dublin, pentru că dacă pătrund în inima Dublinului, pătrund în inima tuturor orașelor lumii. În particularități stă universalitatea”. a fost un maestru al tehnicilor literare și a perfecționat mai ales monologul interior (fluxul conștiinței) și muzicalitatea prozei. În romanul "Veghea lui Finnegan", scriitorul și-a împins experimentul artistic la extrem și a creat astfel una din cele mai încifrate creații literare scrise vreodată, unde sensul se ascunde cu obstinație în spatele cuvintelor portmanteau, al importurilor lingvistice din
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
și muzicii vocale, precum și în arta bunelor maniere. Având doi părinți cu sensibilități muzicale atât de profunde, James Joyce se va dezvolta încă din copilărie într-o atmosferă a cântecelor și armoniilor tonale, dezvoltând în mod spontan o pasiune pentru muzicalitatea limbajului. Mama sa era și o catolică evlavioasă, astfel încât simboluri ale devoțiunii precum crucifixele, lumânările sfințite, rozariile și scapularele au populat de timpuriu lumea scriitorului. Tatăl, în schimb, avea o atitudine anticatolică și anticlericală, la fel ca o bună parte
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
considerată de el „una din capodoperele traducerii”, demonstrându-i că „nu există nimic care nu poate fi tradus”. La versiunea italiană a lucrat în 1937 alături de Nino Frank, surprinzându-l pe acesta cu lejeritatea cu care trăda textul original pentru muzicalitatea unor noi jocuri lingvistice. Odată cu eliminarea interdicțiilor aplicate romanului "Ulise" în America (dec. 1933) și în Marea Britanie (1936), apar primele ediții americane, la editura lui Bennett Cerf, Random House (2 feb. 1934), respectiv engleze, la The Bodley Head (1936) a
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
atragă atenția.”), aliterația, hipotipoza, antanaclaza („Mai irlandez decît irlandezul de rînd.”), epizeuxis etc.. Textul "Sirenelor" constituie un amalgam de onomatopee, cuvinte retezate, fragmente reluate ca laitmotive, propoziții formulate într-o topică neobișnuintă, procedee care amintesc, conform lui Stuart Gilbert de muzicalitatea unei fugi. Capitolul "Ciclopii" este relatat dintr-o perspectivă unică, limitată, a unui narator intradiegetic anonim care tranșează cu cinism realitatea folosindu-se de un limbaj zeflemitor, licențios și de o mentalitate plină de prejudecăți. Întrerupt adesea de pasaje emfatice
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Correr, Veneția). În ajunul primului război mondial, poetul Guillaume Apollinaire încearcă să lanseze „Orfismul” ca mișcare avangardistă în pictură, avându-l ca protagonist pe Robert Delaunay. Mișcarea s-a înțeles ca o continuare a cubismului analitic cu accentul pus pe muzicalitatea și ritmul culorilor, dar a rămas un episod de scurtă durată. Cu mijloacele cubismului analitic îl interpretează Ossip Zadkine pe cântăreț în 1956, adăugând torsiunilor cubiste goluri și sfârtecări în corpul plastic, care denotă atât tragicul personajului cât și convingerea
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
mormântul, el se expune inconștient unui chin auto-provocat. Poemul pune un accent puternic pe degradare și deteriorare: frunzele sunt „ofilite” și gândurile naratorului sunt „paralizate”. Ca și multe din poemele ulterioare ale lui Poe, „Ulalume” are un ritm și o muzicalitate puternică. Versurile sunt intenționat sonore, construite în jurul sunet pentru a crea sentimente de tristețe și suferință. Poemul utilizează o temă frecventă a lui Poe și anume tema „moartea unei femei frumoase”, pe care el o considera ca fiind „subiectul cel
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
putea fi hrană în ea, dar simțurile sunt ucise de gust, iar gustul îți dă durere de stomac”. Poemul a primit, cu toate acestea, unele laude. O ediție de la începutul secolului al XX-lea al "Encyclopædia Britannica" a remarcat că muzicalitatea din „Ulalume” a fost un succes. „Reverberațiile monotone din "Ulalume" intonate corect ar produce în noi ceva de genul aceluiași efect produs asupra unui ascultător care nu știe niciun cuvânt din limba engleză”. George Gilfillan a remarcat în "London Critic
Ulalume () [Corola-website/Science/334232_a_335561]
-
de înregistrare; împreună realizează și muzică de film. În 1968, la doar câțiva ani de la debutul cântăreței pe scenă, Edmond Deda îi caracteriza prestația astfel: „"dotată cu un excepțional simț al improvizației de jazz, cu un "swing" și o deosebită muzicalitate, tânăra Aura Urziceanu - vocalmente în dezvoltare - este azi una din speranțele școlii interpretative a muzicii ușoare românești"”. Unii autori au susținut că artista ar avea o origine etnică romă, afirmația aparând și în unele studii despre cultura romilor. În octombrie
Aura Urziceanu () [Corola-website/Science/309570_a_310899]
-
ar fi umbrit calitățile ei de solista. În ciuda acestor critici, unii au fost de părere că muzica este frumoasă și au apreciat-o pozitiv. Unele din melodiile ei au fost catalogate ca fiind "balade dulci și foarte plăcute, cu o muzicalitate strălucitoare", prin care Alizée reușește "să stârnească mai multe sentimente și emoții decât obișnuitele dive ale muzicii pop". Pe primele două albume lansate, se găsesc o varietate de melodii, de la cele cu adrenalină mai crescută până la balade lente. Este prezent
Alizée () [Corola-website/Science/306432_a_307761]
-
Toate caracteristicile acestei ilustre echipe se găsesc condensate la poetul portughez.”). Pessoa poate fi pus alături de Dante, Shakespeare, Goethe, Joyce și totodată e singurul poet portughez care se poate măsura cu Camões. Fernando Pessoa folosește versul tradițional, rimat, de o muzicalitate admirabila. El este și autorul volumului "Mensagem" (Mesaj), un volum de poeme de inspirație teozofica și mesianica, singura carte publicată de autor în ajunul morții sale în 1934. Așa după cum în muzică orice sunet se dezvoltă imediat într-o formă
Literatura portugheză () [Corola-website/Science/308701_a_310030]
-
-i atârnau aripile de plumb....”. Epitetele “adânc”, “întors”, “funerar”, “singur” contribuie la realizarea unei neliniști metafizice. Frecvența consoanelor “m, b, v, l” , a diftongului “au” și a triftongului “eau” sugerează foarte bine plânsetul, ca ecou al atmosferei insuportabile, realizând o muzicalitate interioară a versului. La nivelul prozodic se constată folosirea iambului. Sentimentul dominant este de oboseală, de trecere inevitabilă spre moarte. Se remarcă maxima concentrare a discursului poetic. Poezia exprimă, în numai cele două catrene ale ei, o stare sufletească de
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
cheie repetat astfel nu sugerează descompunerea materiei - element definitoriu pentru poezia bacoviană - ci împietrirea, presiunea fiind prea mare, eul liric se pietrifică necondiționat.<br> Poezia “Plumb” este o poezie simbolistă, nu numai prin corespondente din lumea minerală ci și prin muzicalitatea versurilor realizate cu ajutorul cezurei.<br> Versul este iambic în exclusivitate, iar tonul este elegiac. Prin repetiția obsedantă a cuvântului cheie, poezia devine o elegie asemănătoare cu bocetele populare.<br> Structura poeziei este armonioasă, prima strofă se repetă în afară de versul al
Plumb (George Bacovia) () [Corola-website/Science/302262_a_303591]
-
(n. 24 decembrie 1961, Beclean, județul Bistrița-Năsăud) este un cantautor român de muzică folk, cu puternice influențe etno. Îmbină în cântecele sale muzicalitatea specifică doinelor și colindelor din Ardeal cu profunzimea poeților interbelici, fiind un cântăreț al versului de dragoste sau al celui religios. s-a născut pe 24 decembrie 1961 în orașul Beclean, jud. Bistrița-Năsăud. Și-a făcut debutul pe scenă ca
Florin Săsărman () [Corola-website/Science/330173_a_331502]
-
Kazan și Moscova. În 1942, cade pe treptele Hotelului Moscova și își pierde viața în niște circumstanțe rămase și astăzi incerte. Lirica sa exprimă aspirația către o viață nouă și protestul împotriva oprimării și totalitarismului. Se remarcă factura populară și muzicalitatea versului. Dramele sale au caracter politic, revoluționar. a tradus în belarusă autori ca: Aleksandr Pușkin, Taras Șevcenko, Nikolai Nekrasov, Ivan Krîlov și Adam Mickiewicz.
Yanka Kupala () [Corola-website/Science/311656_a_312985]
-
a se întâlni, însă), de lungimi variabile (în schimb, cum se va vedea, familia lirei include instrumente la care nu lungimea corzilor diferă, toate fiind la fel de lungi, ci grosimea lor). Se consideră că harpa a apărut când s-a remarcat muzicalitatea coardei din arcul de vânătoare; cea mai veche harpă cunoscută în lume este cea a reginei sumeriene Șub-Ad, cu 11 corzi (Ur, Irakul de astăzi, 2500 î.Hr.). Folosirea „prelungirii” corpului de care s-a vorbit ca tastieră propriu-zisă s-a
Chitară () [Corola-website/Science/302376_a_303705]
-
Cvasa. În scurt timp li s-au alăturat Gabi (WFS) la voce , Pista (Quo Vadis) la bass și Vali (Implant Pentru Refuz) chitară. În prezent, componența trupei este: Prin sunetul său original și filonul sănătos de rock, dar și prin muzicalitate și naturalețe, BIO rămâne una din trupele de referință din underground-ul românesc Activitate muzicală: Festivalul motoriștilor în deschiderea celor de la Bonfire, Festivalul de la Periam, Rock la Mures, Concert pentru victimele inundațiilor din Timiș în Parcul Rozelor, Festivalul Rock de la Arad
Horea Crișovan () [Corola-website/Science/333798_a_335127]
-
interpreta de lied și profesoara. De la cea mai fragedă vârstă începe să studieze muzică, iar la 5 1/2 începe să studieze vioară, coroborând în recitalurile date piese pentru voce cu cele pentru vioară. Datorită studiului cât și dotării native, muzicalitatea și vocea se șlefuiesc în decursul anilor precursori studiului canto-ului, pentru care optează la vârsta de 13 ani la Liceul de artă din Arad, unde începe studiul acestei discipline cu profesorul Ioan Zahu, elev la rândul lui al lui
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
stare după traumatism cerebral. a fost încercat în scopul augmentării performanței, inclusiv în arte ca muzica, dansul și actoria. Un studiu pe muzicieni de la conservatoare de muzică a găsit că trainingul cu unde alfa-teta a beneficiat în trei domenii muzicale - muzicalitate, comunicare și tehnică. Prin prizma istorică, trainingul cu unde alfa, o forma de neurofeedback, a fost inventat pentru a asista creativitatea prin mijlocirea inducerii cu ajutorul facilitării conectivității neurale a „hipnagogiei”, o stare la limita veghei asociată cu insighturi creative. Trainingul
Neurofeedback () [Corola-website/Science/334958_a_336287]
-
pompa tonurilor marțiale sau culta exhibiție curtezană a ingeniului, punând în acest fel prima piatră a unui curent liric hispanic care va ajunge până în lirica lui Bécquer. Stilul lui Garcilaso este unul foarte caracteristic : este preocupat în mod special de muzicalitatea versurilor, folosind aliterația și un ritm bazat pe cele trei axe accentuale ale endecasilabului. Folosește într-un mod asiduu epitetul, cu intenția de a crea o lume idealizată, în care obiectele sunt arhetipizate și stilizate, la modul platonismului. Pe de
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
vieții”" (Editura Eminescu București, 1979, 144 p.), structurat în două cicluri- „Străbunii” și „Priveliști și imagini”, se observă o varietate de specii lirice, respectiv sonet, rondel, liedul nostalgic, elegie, sau cântec suav. Multe din versurile cuprinse în acest volum au muzicalitate de romanță, precum se simte în poeziile "„Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă ...”, „Străvechea mea Cetate de pe Jiu”, „Oameni și clepsidre”, „Suave doruri”, „De ce ai venit?”, „Cântec”." 8. Volumul de versuri "„Amintirile de acasă”," apărut în anul
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
ales solemn și festiv, stilul este al rapsodului popular. Povestitorul își apleacă urechea pe melodia cuvintelor și propozițiilor, venite parcă dintr-un trecut îndepărtat și dispuse, cu detașare, pe un portativ imaginar”. Textul literar are un caracter pseudoritmic și o muzicalitate izvorâte în chip natural dintr-o serie de elemente poetice și sintactice: expresii arhaice, anumite forme populare, cadența cuvintelor care uneori imprimă prozei un ritm trohaic, folosirea infinitivului, gerunziului și participiului care sporesc armonia textului, imagini acustice etc. Excesul de
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]