850 matches
-
să mai revadă pe tatăl fără de care nu concepea viața. în ziua repetiției, la care trebuia să ia parte și Maxențiu, Ada Și Marcian crezuse că e bine ca ei trei să meargă mai devreme. Puteau astfel conversa înainte de sosirea muzicanților. în realitate 233 se gândise la intrarea penibilă a prințului într-un public străin proa numeros. Elena îi primise cordial. Nu arătase nimic din uimirea ei pentru schimbarea nenorocitului Maxențiu. In afară de impresia pe care i-o făcuse decrepitudinea, prezența
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai mulțumea acum cu acea executare mediocră. In schimb, Marcian stăruise pe lângă ea să studieze acompaniamentul, care, zicea el, e o artă aparte, și pentru care o asigura că are destulă pregătire tehnică și aptitudini. 236 într-o joi, când muzicanții, reținuți de un concert în oraș, în-t;n;iau, cum în așteptare stau singuri și cam fără subiect de vorbă, ceea ce da loc la pauze și suspensiuni - muzicale, de altfel -■ Marcian, cu una din acele mișcări spontane pe care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Țața Gramatula, bătrâna fecioară bărbătească, își aducea astfel contribuția concertului din Bach. Vizita lui Marcian, tot prin îngrijirea simpatică a lui Drăgănescu, se reînnoise de două-trei ori. La București, joile fusese reluate pentru primire de condoleanțe întîi, apoi pentru reunirea muzicanților risipiți. La început, fără absolut nici un fel de muzică. Curând însă instrumentele mute păruse Elenei triste și ea cea dinții deschisese o pagină de acompaniament într-un ceas când era singură cu Marcian. De atunci, înapoia storurilor dese și ușilor
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
simțeau vinovați, deși fără de vină, era un prilej pentru o adordare deplină, care nu întîrziase. Totul fusese curând luminat și proiectul absurd era acum subiect de glumă. Tocmai putința asta de limpezime era una din calitățile cele mai simpatice ale muzicantului. Prin lipsa de "funduri suprapuse" ai fi zis că nu e artist, așa cum prin firea dubioasă permanent și chiar sieși, Greg, pictorul, era și artist și clerical. în schimb, Elena era tot mai iritată împotriva doctorului Rim. Lipsea mereu, și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în care se acumula melodia numai pentru ea singură. Marcian în ziua aceea nu părăsea nici un moment pe executanți, sta cu ei laolaltă. Deși nepremeditată, procedarea marelui artist crea muzicei o stare de fapt excelentă și una morală la fel muzicanților. Solidaritatea cu animatorul determina o interpretare desăvârșită. In realitate, Marcian se adăpostise acolo dintr-un sentiment de teamă pricinuit de coralul pe care i se părea acum că-1 oferă Elenei ca pe un buchet de flori, rare, e drept, dar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de deal, un patinaj uniform! Cu o clipire nouă de lumină în ochi, Elena își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
uitat la el, probabil fiindcă sendvișurile anunțau băuturile și băuturile muzică și Într-o viață plină de ritm nu poți vedea un negru trist. Abraham, În schimb, Îi primi cu un geamăt de fericire. Se așeză pe o banchetă, Între muzicanți și Își aprinse imediat o țigară de tutun blond ca să moară În regatul viciului așa, contemplîndu-i printre nori calzi de fum pe cei nouă tuciurii care-și scoteau sacourile, lăsînd să apară mătasea bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bluzoanelor roșii, cu buline albe, descheiate la gît și fără nasturi, pe piepturile lor nocturne, legate cu un șnur deasupra buricului și, mai jos, pantalonii albi, bufanți pînă la genunchi, strîngîndu-se la gleznă și cu șlițul umflat, ca la niște muzicanți de bordel. Celso și Daniel nu știau ce atitudine să adopte: tăcerea, autograful sau rîsul sănătos de țărani neștiutori. Au optat pentru tăcere, văzînd că Țanțoșa trecea serioasă, spunînd bună seara, respectînd profesia de muzicant și În schimb cei nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
șlițul umflat, ca la niște muzicanți de bordel. Celso și Daniel nu știau ce atitudine să adopte: tăcerea, autograful sau rîsul sănătos de țărani neștiutori. Au optat pentru tăcere, văzînd că Țanțoșa trecea serioasă, spunînd bună seara, respectînd profesia de muzicant și În schimb cei nouă profesori Îi răspunseră foarte obraznic, unul din ei sunînd din maracas În ritmul legănării sinului enorm și unic și ceilalți răspunzînd la chemarea ritmului cu un dans al umerilor cheflii, care Își opriră brusc legănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deasupra colțului unde era orchestra. O deschise, se aplecă și descoperi că nu era absolut nimeni pe ringul de dans și nici la mesele risipite prin Întregul patio, numai orchestra acolo jos, În colțul ei? acum nici măcar nu mai cîntau, muzicanții stăteau de vorbă zîmbitori, În timp ce se jucau cu instrumentele sau ascultau instrucțiunile maestrului Lobo. Julius Închise fereastra și se Întoarse la baie ca să se pieptene mai departe cu multă grijă, fiindcă Țanțoșa Îi spusese că trebuia să fie foarte elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fereastra, dar cînd se aplecă constată că muzica se dilua În niște acorduri false Încheiate cu un țipăt brusc de trompetă. Închise fereastra și se Întoarse să privească fotografia Cinthiei. Rămase Încremenit cu ochii ia ea. Pentru a treia oară muzicanții atacară primele măsuri ale unui cîntec la modă, dar desigur că abia Își acordau instrumentele și Julius nu se mai duse la fereastră. Stătea nemișcat, ascultînd-o pe Cinthia și muzicanții Își acordau instrumentele, jos, pe terasă. Nu trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Rămase Încremenit cu ochii ia ea. Pentru a treia oară muzicanții atacară primele măsuri ale unui cîntec la modă, dar desigur că abia Își acordau instrumentele și Julius nu se mai duse la fereastră. Stătea nemișcat, ascultînd-o pe Cinthia și muzicanții Își acordau instrumentele, jos, pe terasă. Nu trebuia să se Întristeze, nu trebuia să fie atît de tulburat cînd se organiza o petrecere... Ar fi trebuit să coboare, chiar dacă nu era Încă nimeni, să se uite la ei, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Își acordează instrumentele... De cîteva ori și-au acordat instrumentele... Cinthia. Julius Își impuse să iasă din dormitor. Coborî În fugă scările și se Îndreptă grăbit spre patio. Avea de gînd să se apropie și să stea de vorbă cu muzicanții În timp ce-și acordau instrumentele, dar găsi patio-ul plin de perechi care dansau și cu muzicanții În picioare, legănîndu-se În ritmul dansului, aproape dansînd, transpirînd de atîta cîntat. — Julius, unde-ai fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Coborî În fugă scările și se Îndreptă grăbit spre patio. Avea de gînd să se apropie și să stea de vorbă cu muzicanții În timp ce-și acordau instrumentele, dar găsi patio-ul plin de perechi care dansau și cu muzicanții În picioare, legănîndu-se În ritmul dansului, aproape dansînd, transpirînd de atîta cîntat. — Julius, unde-ai fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l În ascunzătoarea de unde servitorimea În păr contempla petrecerea. Erau foarte Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să cânte mai rar, ca să bage și ei la cap versurile, ori, măcar să le scrie, bătrânul îi apostrofează că ce scripcari sunt ei, dacă umblă cu condeiu’ și hârtia legată de gât?, și nu vrea să mai repete nimic. Dar muzicanții așteaptă să mai treacă ceva timp, apoi, ca la un semn al cuiva, încep iar să cânte melodia cu pricina, așa cum se pricep și ei. Nenea Fănică rabdă el cât rabdă, însă, până la urmă (și, demulte ori, urma aceasta nici
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
peste garduri, de glicinele uleioase și de tămâia zilei de rugăciune care se încheiase. Se trezea în el, sfâșiată, vocea locului în care crescuse și se strânse, ca rupt de crampe, la picioarele unui pod de sub care apa secase. Câțiva muzicanți se-aciuaseră sub piloni și cântau, iar cântecul lor răsuci și mai mult durerea din el. Oamenii se duceau către casă pe jos sau pe motorete luminate de câte un far, iar lui i se păru că nici nu plecase
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
zeu frumos, susura ca o apă coborâtă din munte: Dansează, rotește-te până îți vei sfărâma vrerea, Smulge rădăcinile dorinței tale! Unii dansează în piața mare, Dar sufiții adevărați dansează în propriul sânge, dansează și calcă peste propriile iluzii, Dervișii muzicanți bat în tamburul dinlăuntru și cu iuțime tulbură apele, tu nu știi, dar ei aud foșnetul pomilor din Paradis, tu nu cunoști freamătul acelor frunze, fiindcă îți trebuie auzul inimii, și nu ochii!... Întâmplarea făcuse înconjurul orașului chiar din zori
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
l-au strivit pe spatele meu. La muzică eram afon, deși se punea mare accent pe această materie, și mă descurcam cam greu mai ales că la instrument aveam o vioară pe care mi-a cumpărat-o tata de la un muzicant care era prinsă în multe copci de sârmă, deoarece i-o spărsese de cap un be țiv că nu i-a cântat ce dorea, Așa că nu avea rezonanță , dar nici eu chemare pentru instrument. Nu știam să cânt decât ,,Alunelul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Hara trebuia să-și arunce perlele în fața unui grup sinistru de porci, asemenea acelor bătrâni ramoliți și libidinoși care se dau la copii în sălile de cinematograf la matinee. Într-o parte a micii scene, o orchestră formată din trei muzicanți începu să cânte Tu ești steaua mea norocoasă. Pentru moment, scena, care părea și ea puțin cam murdară, era goală. Ignatius se uită spre bar, încercând să atragă atenția cuiva și prinse privirea aceluiași barman care îi servise, pe mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
greutate forma aceea. Implacabilă, Madame Olcott Îl incita să reziste și se adresa ultimei forme, care acum căpătase și ea trăsături antropomorfe. „Saint-Germain, Saint-Germain, tu ești? Ce știi?“ Iar forma aceea Începuse să fredoneze o melodie. Madame Olcott le impusese muzicanților să-și tempereze vacarmul, În timp ce dansatorii nu mai urlau, dar continuau să pirueteze din ce În ce mai frânți de oboseală. Forma cânta: „Gentle love this hour befriends me...“ „Ești tu, te recunosc“, zicea Îmbietoare Madame Olcott. „Vorbește, spune-ne unde, ce...“ Iar forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se pierdea puțin cuvîntul de introducere rostit de d. Eugen Filotti fu deodată sfîșiat de un uruit de tobă. Luminile care se aprinseră în același timp lămuriră pe estradă, la spatele conferențiarului, o orchestră de jazzband din care nu lipsea muzicantul negru. La sunetul coardelor, al sirenei și al tobelor, mulțimea invitaților reușea cu greu să se orienteze. Conducătorii expoziției premeditaseră această primă impresie generală, amestecul aiuritor de tonuri ca într-o uriașă colecțiune de fluturi colorați, pentru că, cel puțin în ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pe lângă orice fel de mâncare. Am lăsat vinul de Alep să se decanteze; mie îmi plăcea să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu rășină. Resemnat, i-am ascultat până și pe muzicanții plângăreți care, după ce au cântat cât a ținut masa, încă mai suflau în flaute, mai ciupeau corzile țiterelor și mai băteau în micile tobe în spatele unei cortine. Trebuia neapărat să fac o digresiune asupra problemei culorilor despre care tocmai adusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
stat printre demnitarii care s-au uitat la mine curioși și răuvoitori, cel puțin așa mi s-a părut. Locul era incredibil de mare. Șirurile de trepte ofereau loc pentru douăzeci de mii de oameni. Au apărut, ca la circ, muzicanți, dansatori, îmblânzitori de fiare, au fost și lupte de gladiatori, dar nu pe viață și pe moarte, și, în fine, așteptatele curse de cai. Una peste alta, deși felurit și cu efecte uimitoare, spectacolul nu m-a prins prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sărbătorească venirea unui nou fiu în casa lui Nakht-re. Mâncarea și băutura erau în cantități pe care eu nu le puteam cuprinde: pește și vânat, fructe și dulciuri atât de consistente că-ți strepezeau dinții, vin și bere din abundență. Muzicanții cântau la fluiere, la sistre, și la niște instrumente cu ciocănele care sunau exact ca o apă curgătoare. Erau cântece glumețe, cântece de dragoste și cântece închinate zeilor. Când au apărut sistrele, fetele dansatoare s-au și repezit, învârtindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bețișoare aromate și parfum. Râsetele, hrănite de șase feluri de bere și trei de vin, răsunau în încăpere, iar dansatoarele săreau și se învârteau până când deveneau lucioase de transpirație și se așezau gâfâind pe podea. O a doua trupă de muzicanți fusese angajată să suplinească artiștii locali. Această trupă călătorise pe fluviu, se oprise la temple și la casele mari și cântase, dar spre deosebire de ceilalți, ei refuzaseră să cânte cu dansatori, insistând ca audiența să le urmărească cântecele, care se spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]