614 matches
-
el, una lângă alta, Însemnele căilor ferate, folosit - Încredințau cei care se deplasau către marele oraș cu trenul - la croitul perdelelor de la geamurile vagoanelor de călători. O mulțime de bărbați și copii din satele dimprejur ajunseseră În curând să poarte nădragi și cămăși din materialul cu pricina, căci șeful de gară Îl dădea pe un preț care numai unui nebun nu i-ar fi convenit. Până și un director de IAS cumpărase și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o cruce zdravănă din fier, o Înfipsese Într-un soclu de beton și sub ea Îngropase o valiză de lemn - cu care Nae plecase În multele sale călătorii la pușcărie - În care așezase frumos o pereche de pantofi, una de nădragi, o cămașă, o pălărie și niște șosete desperecheate, căci nu găsise prin cocioaba cu acoperișul prăbușit două la fel și fără să fie găurite. Nicu Fieraru - poreclit și Brânză, În nici un caz pentru că ar fi fost prea alb - nu bănuise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gardul lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu și se avântase Într-o cabină a umblătorii din curtea școlii. Pe când Își deșerta pripita burtă, a băgat de seamă, printre scândurile ușii, că unul taman Îi fura bicicleta. Se repezise afară cu nădragii În vine, dar hoțul apucase să Îndepărteze binișor, călare pe prada sa. Însă acea nenorocire n-avea să fie ultima: odată cu zvâcnetul avântării În urmărirea hoțului, banii din buzunarul de la spate alunecaseră și căzuseră chiar În adâncurile haznalei. „Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la guvernare, Carol al II-lea a lansat ideea unui guvern Mihalache, care să aibă pe Alexandru Vaida-Voevod la Interne și care să-l cuprindă și pe Gabriel Marinescu, membru de bază al camarilei, (un fel de Elena Udrea în nădragi de pe timpul acela). Discuțiile au avut loc pe 12 noiembrie, însă Ion Mihalache nu a acceptat propunerea regelui. În aceste condiții, pe 17 noiembrie, Carol al II-lea încredințează mandatul, din nou lui Gheorghe Tătărescu. Prima misiune a guvernului, era
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de un mare general, de un adevărat reprezentant al Imperiului rus. Dar când pomenise despre alianță, Kutuzov replicase cu sarcasm: „O alianță? Acum? Prea târziu! Turcii sunt storși! Nu mai sunt capabili de nici o acțiune mai importantă decât scăpatul în nădragi. Nu mai vor să știe de nici o alianță militară, de nici o bătălie și în nici un caz de un nou război. Ceea ce am făcut e bun făcut! Și, în actualul context, nimeni n-ar fi putut să facă mai mult!”. Replicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aranjează hainele mai bine. Eu te învăț pe franțuzește... iar tu mi-o arăți pe românește... Dar uite, uite că plecai cu pantalonii în vine!... Hermelinul roși de ciudă, dar și de plăcere. Putea să jure că își legase bine nădragii. Cum de alunecaseră totuși? Valetul avea mâini de vrăjitor. Nu le simțea, în schimb, resimțea din plin efectul. ― Ce faci? Nu mai pleci? ― Ba da! Acum... Vă mulțumesc, domnule! ― Ușa este puțin mai la dreapta ta. ― Da, domnule! ― Julien! ― Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șă-și... arate picioarele - vorbesc numai și numai de sport. Dacă le explicai o dată, de două ori, mergea. Era destul să se dezbrace una mai băiețoasă - ori bărbătoasă... - celelalte după ea... Băieții de școală, dacă au acceptat să-și dea jos nădragii, pantalonii, ițarii, ceoarecii și să-și pună chiloți de sport, cu pălăria, clopul lor... a fost o Întreagă poveste! «Bine, Vasile, dar la armată cum făceai sport: În maiou și-n chiloți, dar cu casca pe cap?», Întrebam pe câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
că aveam dreptate când vorbeam de legiunea străină. Vor purta mantii albe, simple, fără blănuri, afară numai dacă sunt de miel sau de oaie, interzis să poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
oastea creștină, din cauza mirosul grețos al cadavrelor și a lipsei de alimente, e lovită de scorbut, armata lui Ludovic cel Sfânt se destramă, regele e stors de dizenterie, Încât trebuie să-și taie, pentru a câștiga timp În bătălie, turul nădragilor. Damietta e pierdută, regina trebuie să trateze cu sarazinii și plătește cinci sute de mii de livre de aur pentru a-și salva viața. Însă cruciadele aveau loc cu o teologală rea-credință. La Sfântul Ioan din Acra, Ludovic este primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
îi înoată în lacrimi. Ultima casă era a lui nenea Carol și a lui tanti Maricica. Frate mai mare al lui bunică-meu, nenea Carol fusese primul primar comunist din România. Acum douăzeci de ani ajunsese un bătrân bășinos, cu nădragii rupți în cur. În jurul casei își aranjase niște straturi mirifice de gladiole și crini. Pe noi încerca să ne împiedice să intrăm în grădina cea mare. Cred că de asta nu o înșfăcaseră comuniștii să facă acolo blocuri școli spitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Maamăă, ce picioare bag azi! - Cine mă, tu? Păi alea-s picioare sau grisine, mă!? - Du-te, bă, d’aicea! Ia uite ce striații am pe femural! fâști! își dă pantalonii jos. Se încordează în fața oglinzii, numai în chiloți, cu nădragii în vine. - Auzi, Naposime, da’ pe mădular n’ai făcut striații? - Bă, Stripăre, crezi că eu mi-o frec singur ca tine? Chiar, ce ai făcut cu farmacista aia până la urmă? - Ce să fac!? I-am lăsat garoafele la serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cineva, văzându-l pricăjit și lihnit, îi pusese în palmă un măr colbuit dar dolofan. Păvăluț ștersese mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În felul acesta încropise flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
povestesc io, așa, o chestie, inestimabililor. Aseară, pe la zece, zece și..., troscăisem cu văru' Pale, la bodegă, niște țuici și niște beri. Și niște șnaps. Și moțăiam. Și vine peste mine-n vis, unu' înfipt, cam nasuliu, cu țăcălie și nădragi, și-mi zice: Nae, dormi, dormire-ai? Băi, Nae! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul a toate. Tranc! Și tu, tu ce-ai dat din tine, la schimb, bre, tăntălică? Vreun aforism, vreo perluță de-aia de-a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
verzi, galbene, roșii și albastre care se puteau roti în fața farului puternic, iar cei mai mari se grupau pe clase și vorbeau la nesfârșit. Noi, cei care terminaserăm cu școala, ne permiseserăm să venim "în civil", fiecare cu cămășile și nădragii mai buni pe care-i avea pe-acasă. Fetele se împopoțonaseră cu tot ce putea fi mai fistichiu, fuste care atârnau aiurea pe ele, bluze transparente prin care se vedea câte un sutien alb cu găurele, ciorapi de-ai mamelor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce nume tâmpit !Ă vru să țipe, dar, citind înscrisul oțelit surâse : era, din fericire, o caia de import! Import, import dar cum poți exporta durerea în altă direcție? Aceasta e-ntrebarea ! Question. Scoase cu un gest total calculatorul din nădragi și recurse la teoria probabilităților. Probabil, își spuse în franceza pentru începători, probabilement e nevoie de un exercițiu yoghin de reconversie a câmpurilor. Și cum grajdul lângă care se afla nu avea garduri, posibil că era și câmp. Recurse la
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
privesc zăpăcit, mărturisesc sincer că nu mă așteptam la asemenea provocare, așa că bâigui intimidat: "june de cartier, pe ce te bazezi?" Nici nu isprăvesc eu bine să-mi duc până la capăt întrebarea că preopinentul meu scotocește prin buzunările largi ale nădragilor, din aceia cum au feciorii aceia grași de la canalul de muzică MTV, mormăie frânturi de cântări în timp ce-și cercetează interioarele largi ale pantalonilor, îmi spune să am răbdare, ceea ce se și întâmplă: îl privesc răbduriu cum scoate o
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
e cazul, numai că știu destule, am priceput multe, ani bunișori mi-am plimbat figura bleagă prin tot soiul de conclavuri politice ca să nu văd ceea ce e de văzut: ca o ață albă de din dosul unui petec în turul nădragilor se ivesc interesele cele doar personale ale multor oameni publici autohtoni. O voce de din dosul minții (nu al inimii) pare că-mi șușotește cum că nu se poate fără așa ceva: "tu ce-ai vrea, pasionalule, neraționalule, antiiluministule: ca scena
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
inșilor acelora foarte dedați cu toate cele pentru țară. Nenea tehnicianul se holbează la mine, se holbează la halbă Merg la o bere cu nenea tehnicianul de la "Romtelecomuri". Ne așezăm. Oftăm nițeluș. Nici nu apucăm să ne punem noi posteriorul nădragilor pe scaun că se și repede asupra mesei nenea tehnicianul cu niscaiva reverii. Zice el așa: "ehe, aicea pe vremuri era lume multă, berea ierea șase lei, nu aveai loc, hărmălaie, fojgăială"; eu dau din cap cum că așa-i
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
Miniș, Ghioroc, Șiria sau Ineu. Pe ele le-a înfruntat unchiul Tonăs cu vaporul, cu puțin înaintea primului război. Dintr-odată altfel m-am uitat la unchiul cel de nebăgat în seamă, altfel mi s-a părut înfățișarea lui părăginită, nădragii cei soioși de nonagenar, mâinile cele uscate, cu vene încordate, vinete la culoare din cauza trecerii timpului, bastonul său și pantofii dumisale cei legați cu sfoară altfel mi s-au arătat. Moșulică soarbe încetișor din paharul cel mititel puținea răchie și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nebăgat în seamă, în chiar clipa aceea în care ai încălțat mocasinii generației beat și ți-ai făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția bani dintr-un fel de dorință încăpățînată al cărei sens rațional le scăpa lor, tot așa cum îți scapă gestul cuiva care-și dă foc propriei case pentru a admira, în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în cămeșuță albă, trec vagoanele cisternă de la Jimbolia la Pancevo și mie mult îmi sună în urechi cum strigă acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
pipirig; Află broasca nevedind. - Bună ziua, roască broască! - Sănătos, race drace! Placă race la prânzit. - N-am venit ca să prânzesc, Ci-am venit să te pețesc. - M-e a dracu după tine, Că n-ai cap de cumenac Nici piciorul de nădrag. 258 {EminescuOpVI 259} 332 Pipalaca Mulge vaca, N-are oală De buratul laptelui Sare-n vârful gardului, Și de dorul smîntînei Sare-n fundul fântânei. 333 Pițigușul taie lemne, Pupăza le cară-n casă; Bună ziua, jupîneasă! Rața Mătură casa, Rățoiul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
făcut pe isteție, De un meșter de blăstămăție Și era cu o mintie creață Toată închegată-n ață, Avea postav de cinci groșiți Iară ață de cinci florinți- Cât era țara ungurească Nu se afla ață s'o cârpească. Avea nădragi de Anglie, Petece o mie, Ață o cocie; În picioare cisme-ncăputate Tot cu ață înnodate, Pe la căpute Erau toate rupte: Când fugea În potloage se oprea, Când alerga În ațe se-mpiedeca. Și citiră carte cu mare jale 309 {EminescuOpVI 310
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fântâni de marmură și arbori seculari împrejmuiau un hipodrom acoperit și un bazin. Am fost de față la un joc straniu. Împăratul, fiii lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge de lemn. Ne-am așezat să așteptăm pe o bancă, până ce împăratul a catadicsit să vină la noi, șiroind de sudoare. Față-n față cu el, mi l-am închipuit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ea și femeia, lucru care adesea mă tulbura. Desele noastre întâlniri au stârnit bârfe pe care Rotari le-a curmat printr-un acces de mânie în toiul unei întruniri a consiliului, făcându-i pe cei de față să le tremure nădragii. Am simțit că, cel puțin de data asta, mânia pe care o arăta era mai aprigă decât cea pe care o încerca. Rămânând singuri, mi-a spus râzând: - Dacă n-aș fi fost sigur de iubirea soției mele, de credința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]