681 matches
-
recipientele răsturnate. Își dădu doi pumni zdraveni în cap și scrâșni, pe jumătate furios, pe jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage totu'. Că tot timpu' umblă să mă inerveze, scârba dreacu'. Bine, acu', na, și băutura..." Cumpăni un scurt moment și respinse cu dignitate această posibilă cauză a dezastrului: "Eee, băutura
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
V-am făcut hatâru', na! Sper că de-acu' o să mă lăsați în pace, că așa ne-a fost înțelegerea". Se uită înspre peretele pe care primise mesajele mele, dar peretele era în continuare alb și, implicit, mut. Continuă cu năduf: "Nu știu dă ce vi s-a pus așa pata pă mine. În fond, n-am fost cel mai bunlangiu tip din câți să ezistă pă lumea asta. Ziceți dă mine că sunt arogant și că mă țiu dă chestii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
vă urâți. Darcey șovăi. Preț de câteva clipe - poate că prima oară în ultimii zece ani - se gândise la calitățile, și nu la defectele lui Nieve. Nieve o susținuse întotdeauna. Își petrecuseră ore întregi fiecare acasă la cealaltă, vărsându-și năduful pe lucrurile care le necăjeau - părinții, profesorii, celelalte fete de la școală... punctele negre (în cazul lui Nieve), greutate (în cel al lui Darcey), lipsa lor de experiență cu băieții, cu hainele, cu totul. În ciuda concurenței dintre ele la școală (alimentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
țară, cine vine în fundul ăsta de lume, profesori de specialitate n-avem! și directorul se luptă cu morile de vânt ale propriei sale furii, nu va rezolva el acum, în câteva clipe, problema învățământului românesc, îl las să-și verse năduful, franceza?! mă minunez eu, ar fi trebuit să iau ore de la Alain, sau poate de la Ana, Ana! directorul e fericit că m-am învoit să predau și că nu mai rămâne singurul măgar între oi, era singurul bărbat din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
chefuri și intrigi meschine, adunate, în special, în volumele Schițe umoristice (1923), Nuvele (1924), Un scos din pepeni (1926), Alte schițe vesele (1928), La clubul decavaților (1929; Premiul Societății Scriitorilor Români). Oamenii au mania pălăvrăgelii stupide sau sunt copleșiți de nădufurile și ipocriziile vieții conjugale. În cele mai bune dintre aceste texte (Școala, Pisălogul, Recomandațiuni, Unde stă norocul, Un scos din pepeni, La urlătoare, Forța publică, În clasa a doua, Petrecere între prieteni, Cunoștință veche) sunt satirizate cu forță prostia, necinstea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
noastră, cât a autorului care nu ne-a înălțat deasupra materialului jurnalistic al cărții sale. Și într-adevăr, puținele pagini frumoase, câte încă se găsesc în noua culegere, sunt înăbușite de o mare amărăciune dăscălicească exprimată ca atare, de un năduf, care pedepsește tot ceea ce ține de școală, profesori și elevi de-a valma" . În alt loc încheie umoristic-sastisit: Din acest punct de vedere, doamna Sanda Movilă a izbutit să scrie o carte de dulciuri stilistice (Desfigurații, n.n.Ă, delicatesuri care
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Moldova - e măcinat de timp (de fapt, de indiferența oamenilor) și de insectele nevăzute. Doamna muzeografă Croitoru Erika (și custodele monumentului de vreo două decenii) șterge zilnic pulberea cariilor de pe icoane, catapeteasmă, de pe tocurile ferestrelor, de peste tot. Cu tristețe și năduf zice: "Și e declarat monument clasa A, domnule, auziți, de clasa A. în zadar. Parcă, anume, cineva vrea ca acest lăcaș de cult să dispară. Am trimis, și noi, la începutul acestui an, un studiu de fezabilitate la Ministerul Culturii
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
care acesta îl pretinde pe atît de numeroase și nu o dată tortuoase, viclene căi omului de litere. Fibra sa de incredul, de inadaptabil, de, uneori, răzvrătit, dacă nu bate în direcția transcendenței, se afirmă cu prisosință (poate cu un secret năduf compensator) în sfera relațiilor cu puterea politicească actuală, și ea răsfrîntă în cărți de rememorare, de un, ca și inevitabil, răsfăț, dar și de interes sub semnul irepresibilului senzațional: "un foarte incitant (și la modă) fenomen care joacă între literatura
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
care să scrii, trecutul tău ți-e la-ndemână; iar dacă n-ai, totuși, motivații înalte ori de vanitate, ai nervi: Morții Mă-tii de viață! De aceea, romanul autoficțional al lui un cristian seamănă cu o înjurătură plină de năduf, urmată de un mare scuipat. Dar în flegma asta se află cioburi ascuțite de memorie, care configurează, fragmentar, un soi de Bildungsroman. Cronologia amintirilor nu este strictă, însă cele cinci părți ale cărții au un anume traseu progresiv: copilărie, adolescență
Generația MM by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4665_a_5990]
-
fără știu eu ce năzdrăvănie. "Ca să se vîndă" mi s-a spus. Ei bine, în condițiile acestea e greu să reconstitui un sistem de valori. Cînd mergi pe linia acceptării totale a unor lucruri de divertisment și încă ce divertisment! - Năduful dumneavoastră cred, este în mare măsură motivat, deși în programele de radio și televiziune sînt și lucruri de valoare, de calitate. - Din cînd în cînd, dar faceți raportul. - Nu există poate o articulare coerentă și nu sînt stabilite priorități, nu
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
simpatie, "omul cu revolverul" este, după Sebastian, emblematic: "Căci în fond, dacă acest personagiu se poate plimba prin țară și să tragă cum vrea, unde vrea - este pentru că în oarecare măsură el exprimă sumar o sensibilitate publică". Și anume, exprimă "năduful" populației deziluzionate. Ceea ce omul de rînd exteriorizează printr-o înjurătură, omul cu revolverul exprimă cu arma: "Dumneata, necăjitul meu prieten și cetitor, înjuri. El trage. Dar amîndoi pentru același năduf". Mai mult, după ce "a tras astfel, cu egală pasiune, sub
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
măsură el exprimă sumar o sensibilitate publică". Și anume, exprimă "năduful" populației deziluzionate. Ceea ce omul de rînd exteriorizează printr-o înjurătură, omul cu revolverul exprimă cu arma: "Dumneata, necăjitul meu prieten și cetitor, înjuri. El trage. Dar amîndoi pentru același năduf". Mai mult, după ce "a tras astfel, cu egală pasiune, sub trei guverne", sub Duca e silit să se adapteze: "dacă lucrurile merg mai departe cu aceeași vervă, omul nostru va fi silit să-și schimbe pistolul cu o mitralieră, spre
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu - Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8608_a_9933]
-
rolul ce i se dă, restabilind legăturile dintre oița liberală și turma conservatoare de care s-a rătăcit... Suntem în deceniul șapte al erei noastre, la Antiohia, în Asia Mică. Un oraș "de prostituate și de cămătari", cum spune cu năduf Elena, iubita lui Cherintos, profesor într-o Academie aflată pe sponci. Elevii lui, Matei, Luca, Marcu și Ioan, sunt destul de silitori, dar comenzile s-au rărit îngrijorător: pare că "nimeni din Siria nu mai are de scris vreun imn de
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
de autor nu poate fi agreat (și simte clar o atare atitudine) de către cei ce s-au aliniat în diverse grade la "doctrina și tematica" trecutului regim ce și-a supraviețuit. în spatele amăgitoarelor fraze elogioase, d-sa percepe "nu atît năduful sau suspiciunea ci mai degrabă reproșul surd împins pînă la animozitate, de parcă aș fi comis o necuviință că am preferat onestitatea și marginalizarea în loc să lupt pe baricadele demenței colective". Cred că avem în privința aceasta o experiență comună...
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
-i prea reușește, fiind vădit sub cota lui Adrian Păunescu și chiar a lui Corneliu Vadim Tudor), d-sa incriminează, dorindu-se "spiritual", "mania idealismului de dreapta (dreptaci)" și "eticismul moraliștilor de ambe sexe". Primii ani de după 1989 sînt cu năduf apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală confuzie între "roșii" și "albi" e menită, desigur, a discredita
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
s-ar bucura de viață-fără-de-moarte, iar, dacă printr-o minune, ar fi cedat, puterea s-ar fi transferat în familie, generației următoare de Ceaușescu. Revolta Timișoarei a părut, tocmai de aceea, incredibilă, miraculoasă. Timișorenii au încetat să-și mai verse năduful în glume sau în cârcoteală pe la colțuri sau în simpla ascultare a posturilor ce vesteau libertatea altor state. N-au pus nici mâna pe arme. În loc de toate astea, au luat lumânări, curaj și solidaritate. Au spus pe față ce aveau
Agenda2004-51-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283166_a_284495]
-
Cristian Teodorescu Cîțiva primari noi, foști parlamentari, dau semne că s-au supărat pe ex-colegii lor din Legislativ. Vor să-i pună la muncă. Spun ei cu năduf că în Parlamentul României e boierie curată. Se duce alesul neamului cînd vrea la datoria pentru care a fost votat. Iar de plecat, cînd se plictisește sau îl cheamă vreo treabă personală. Parlamentarul ajuns primar se plînge că a dat
Munca de jos by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12636_a_13961]
-
sunt acri. Cel de care-ți spun eu, cel din casă, nu cel din mănăstire, este adevăratul Dumnezeu; la acesta să te-nchini; celălalt, pentru monahi și trândavi! Bătrâna vorbea, și cu cât vorbea, se aprindea; vorbi, piui, își vărsă năduful, se liniști; atinse umărul tânărului: - Să mă ierți, flăcăul meu, spuse ea, dar am avut un fiu, zdravăn ca și tine, într-o dimineață înnebuni, deschise ușa, plecă, merse la mănăstirea din pustiu, la Vindecători, rău timp să aibă și
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
ramuri de diamant/ sub membranele translucide/ densitatea și zborul se desprindeau una de alta/ prin cromozomii sticloși orbecăiau mesageri cu făclii/ flacăra olimpică tremura într-un corp ce se plăsmuia sub ochii noștri/ vătafii lentilei ne biciuiau cu întronări infinite/ năduful în nisipuri mișcătoare ritm în turbioane febrile/ gîfîiala în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane biologice/ multiplicau frenezia pămîntului în căldură și sînge// embrionul se descuama pe tipsii de argint/ să ardă încet ca mangalul/ vîrcolaci avortați de
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
Baltazar. Eseul i-a făcut destul sînge rău criticului, el considerîndu-l pe Baltazar drept "organizatorul complotului", socotind că astfel, Rebreanu a comis un act de inamiciție, revăzîndu-se, după aceea, întîmplător, pe stradă și comportîndu-se, atunci, ponciș. Lovinescu a notat, cu năduf și vizibil indignat, în jurnal, apariția serialului semnat de Camil Petrescu, văzînd aici, un semn de ingratitudine și inamiciție. Dar n-avea voie irascibilul Camil Petrescu și el la o reacție scrisă? I-a răspuns lui Camil prin pamfletul Vola
Un eveniment editorial by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17606_a_18931]
-
al țării, al societății". Ei bine, câțiva ani mai târziu, în decembrie 1989, "patriotul de bună credință" va "aprofunda" problema și va acorda, la München, un lung interviu Crisulei Ștefănescu, cercetător-analist la postul de radio pe care îl diabolizase cu năduf în discuțiile cu Merce. Interviul a fost publicat abia în 2004, sub titlul Teroarea iluziei, la Editura Polirom. Inițial, el fusese folosit, conform prefeței scrise de doamna Ștefănescu, drept material informativ de uz intern pentru "Europa Liberă". Ce concluzie s-
Consilierii Securității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10385_a_11710]
-
la fața locului, care ne poate da și alte amănunte..." Se pare că au fost filmate chiar câteva prim-planuri, însă, de frica CNA-ului, focalizarea s-a făcut cu un obiectiv cu... capacul pus. -Noa, exclamă prietenul meu cu năduf, fir-ar a dracului de viață! Numa' asta ne mai lipsea!... Mai înainte Ciomu, acum ăsta... Apăi, domnule, dacă o ținem tot așa, vom avea probleme cu NATO, îți spun eu... Ostaș român-ostaș român, viteaz-viteaz, da' cine te mai ține
O factură și niște ghiveciuri by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12317_a_13642]
-
și nici mai temuți. Însă diversiunea cu "mitraliera" "Crvena Zastava" - în fond, un banal pistol cu douăsprezece gloanțe, ceva mai rapid decât jucăriile de damă din dotarea poliției - a dus la o replică disproporționată: sergenți nădușiți, cu chipiele lăsate cu năduf pe ceafa asudată, abia se mișcau sub greutatea armelor, iar din transpirația lor inutilă stupiditatea unor șefi de la București și-a inchipuit că dă o lovitură de imagine! O lovitură de imagine a dat doar generalul Toma Zaharia. Împins, nu
Împușcături în cutia Pandorei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16291_a_17616]
-
fel de bufoni cabotini predispuși la glumițe și bancuri frivole. În realitate, umorul lui Alex Ștefănescu nu are nimic burlesc în el, și asta fiindcă opusul euforiei nu e tristețea, cu atît mai puțin depresia, opusul euforiei e irascibilitatea, adică năduful care se descarcă regulat în crize colerice, din nevoia de a elibera tensiunea acră. La asemenea nefericiți, care alcătuiesc de fapt grosul speciei umane, șarjele repetate de toxine psihice mînjesc atmosfera și înveninează sufletul apropiaților. Și tot ei sunt cei
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
Sandu se cuibărește sub pătura murdară și citește cărți de aventuri la lumina lumânărilor. Șapte câini stau în jurul lui și-l privesc. Dintr-o pungă de plastic, Sandu scoate câte un chiștoc, îl aprinde în căușul palmei și trage cu năduf, apoi scoate grijuliu dintr-un ditamai rucsacul soios mâncare primită de pomană. Câinii îl privesc și așteaptă. Sandu împarte mâncarea în mod egal, până și câinii sunt mai buni decât oamenii, mormăie el și mâncarea parcă e mai gustoasă. Sandu
Sandu și cei șapte cerberi by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3894_a_5219]