479 matches
-
alaiul cuvenit coroanei ce o purta. Constantin Vodă Duca își dorea țara întregită și curățită de năvălitori și pe când sărbătorea izgonirea armatelor regelui Sobieski, capugiul venit de la Istanbul intră în sala mare a palatului din Iași, îi puse pe umăr năframa neagră și-i citi firmanul care se încheia sec: „Mazîl!” Curtea era înconjurată de ieniceri și akingii, așa că tânărul domnitor își acceptă situația de arestat al sultanului. Ca o rumoare, din sala mare, vestea, în șoaptă, apoi ca un zvon
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se pare că aud papucii târșiți ai imbrohorului. Mă doare fața și tot capul și umărul drept. Aud aiureli. Parcă boierii din divan ar râde în hohote: „Cum să nu te doară umărul, Brâncovene, dacă ți-a pus Kuciuk Selin năframa neagră pe el?! Ha, ha, ești mazilit, Constantin bei”. Domnul începu iar să zgâlțâie. Tremura de-i clănțăneau dinții în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
picioare pentru a-l întâmpina cum se cuvine. Constantin Vodă îi ieși în cale și, zâmbind calm, îi adresă în turcește cuvinte prietenești de bun venit. Mustafa Aga, fără să ridice ochii, se apropie grăbit și aruncă pe umărul voievodului năframa neagră. Constantin Vodă simți cum își pierde respirația, sângele îi năvăli în față, vinele îngroșate desenau pe tâmple până spre frunte o rețea ca o hartă. Ca un ciocan inima îi bătea în cap asurzitor. Trebuia să se sprijine, trebuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ferestre, cu blide înflorite pe pereți. La mijloc masa așternută îl aștepta, iar în soba de cărămidă duduia un foc zdravăn. Apostol își roti privirea, mulțumit, și se opri brusc văzând lângă sobă o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu năframă roșie-aprinsă în cap, cu niște ochi mari negri, care parcă râdeau, cu buzele umede și pline. Acuma își aduse aminte că a mai văzut-o și adineaori, când a intrat în ogradă, și n-a luat-o în seamă, deși
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
iubește și s-a împotrivit până la logodnă, totuși pe urmă s-a împăcat... Degeaba, e vinovat față de Marta și negreșit va merge chiar mâine... O iubește și trebuie s-o iubească numai pe ea... În locul ei însă apărea Ilona, cu năframa roșie pe cap, cu ochii în care joacă râsete stranii, cu glasul care mângâie și zgârie... Și fără să vrea, simțea o plăcere nemărginită știind cu siguranță că departe, într-un sat, există o ființă care și în vis îl
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu o rămășiță de protestare supusă: ― Vai de mine... că și d-ta, zău așa... Împreunîndu-se, buzele lor fierbinți se crâmpoțiră, cu o patimă furioasă, câteva clipe. Apoi Ilona își veni în fire, se smulse ca o șopârlă, își potrivi năframa pe cap dintr-o singură mișcare și pieri pe ușă afară... În același moment vraja din odaie se stinse ca un vis. Apostol se uită împrejur cu frică și i se păru că s-a trezit într-o casă străină
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
parc-ar fi înghețat acolo "cine știe de frica cui"... Ziua următoare i se păru strâmbă, sfărâmată și plină de un miros acru. Nu văzu deloc pe Ilona. De-abia seara o întîlni, în tindă. Era gătită. În cap o năframă de mătasă verde ca iarba, iar pieptul strâns într-un lăibăraș de catifea roșie, ca în corset. În cancelarie nimeni; în cealaltă odaie însă Petre horobăia, mormăind rugăciuni. Apostol, care tocmai ieșea din cancelarie, o surprinse pe când ea căuta să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
reîntoarse la birou, mai liniștit de cum venise. Peste o jumătate de ceas groparul bătu la ușă, vestindu-l că sunt gata de plecare. Atât Vidor, cât și Ilona se îmbrăcaseră în haine de sărbătoare. Apostol observă că fata își pusese năframa verde de ieri și mai ales lăibărașul de catifea roșie care-i rotunjea sânii. Preotul Boteanu se cruci de mirare când se pomeni iar cu Bologa, și încă întovărășit de Vidor cu fata... Întrebă cu glas puțin îngrijorat: ― Ce-i
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-și fața în mâini cutremurându-se cu toată ființa lui. Din când în când strigând ”mamă”, fără să-l observe pe tatăl lui, care era în cameră și plângea la fel ca el. Mama lui își șterse lacrimile cu colțul năframei, apoi îi făcu semn să se liniștească mângâindu-i mâinile care acum și le ținea pe patul ei de suferință. -Mamă, auzi? întrebă el. Mama lui deschide ochii mari, urmărindu-i mișcările pe care le făcea cu mâna. -Aude rău
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
etimon fr. pourpoint „vestă scurtă cu mâneci (din secolele 13-17)“, cuvânt franțuzesc care însemna la început „brodat“. Schimbarea de sens de la o limbă la alta nu pune probleme, este curentă în cazul numelor din domeniul vestimentației; de exemplu, tc. mahrama „năframă“ a devenit, în greacă, „fel de îmbrăcămite, tunică“. În ceea ce privește forma, Bogrea nu exclude posibilitatea ca vechiul polpoană să fi fost apropiat, prin etimologie populară, de pulpă. Forma cuvântului indică faptul că pulpană a venit la noi prin intermediul limbii ruse, ca
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Fiind mereu ,,plecat de-acasă ’’ Călătorești în lumea-ți ireală, Nu c-o navetă...spațială Ci cu naveta...,, VIN DE MASĂ’’. CULTURĂ -Maneliști cu firi rebele, Zi și noapte-atât...manele? Ascultați și simfonii! -Nu! C-au ,,versuri cu prostii”! NĂFRAMA VISULUI Te porți ciudat și-mi dai de știre, Că nu mai sunt marea-ți iubire Și că năframa visului frumos, Azi cârpă-i de spălat pe jos! EȘTI CEA MAI BUNĂ... Frumoasă ești -nimic de spus-! Dar ce folos
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
DE MASĂ’’. CULTURĂ -Maneliști cu firi rebele, Zi și noapte-atât...manele? Ascultați și simfonii! -Nu! C-au ,,versuri cu prostii”! NĂFRAMA VISULUI Te porți ciudat și-mi dai de știre, Că nu mai sunt marea-ți iubire Și că năframa visului frumos, Azi cârpă-i de spălat pe jos! EȘTI CEA MAI BUNĂ... Frumoasă ești -nimic de spus-! Dar ce folos că tu ades, Ești cea mai bună la produs Nefericire, nervi și stres! VERIȘOARA La margine de morală, O
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
datorez nefericirii surorii mele care, cu smerenia credinței, a căzut în plasa fățărniciei organizate și, ca novice cu numele de Raffaela, privea cu îngrijorare spre legăminte, atunci când Anna și cu mine am vizitat-o în mânăstirea din Aachen. Ascunsă sub năframa grea, ea stătea în fața noastră în curtea interioară și plângea. De jur împrejur, pe patru laturi, zidărie veche din gresie, pe care iedera se simțea bine și urca până sus, sub streșini. În curte, în jurul straturilor de flori, tufe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se formează un alt cuvînt (sau chiar două cuvinte), fiecare cu sens/sensuri și formă proprie (forme proprii); de exemplu, din turc. mahramá a rezultat maramă (,,voal fin de borangic, cu care se acoperă capul"), iar din acesta a rezultat năframă (,,bucată de pînză folosită ca basma, batistă sau ștergar"). Lexicalizarea cunoaște aspecte particulare, specifice fiecărei limbi și presupune mai multe etape: configurarea prin transfer, textualizarea, adoptarea în uz și generalizarea (standardizarea). Lexicalizarea prin transfer apelează la mecanisme universale ale creației
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
mondial și până la terminarea lui, Costache Gheorghiu a fost pe front, iar Maria, maică-sa, după cum din gura ei a aflat, a muncit de a crescut copii, cărându-i de multe ori în covățică pe spinare, acoperindu-i cu o năframă ca să fie protejați de intemperii, și de soare, dacă ardea prea puternic, alături având sapa, secerea sau alte scule cu care trebuia să muncească pământul, singura sursă de venit ce o aveau țăranii, după ce-și dădeau obligațiile boierești, dacă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
făcând un fel de prăjituri din aluat cu miez de nucă și mere domnești coapte în cuptor și le avea în camera « de-din-jos ». Lențâca merge în camera de « de-din-jos », aduce într-o fructieră mare, prăjiturile acoperite cu o foarte frumoasă năframă și le pune pe masa de lângă geam. Pentru că a doua zi era 24 decembrie, zi în care trebuia să vină preotul cu ajunul Crăciunului, Maria se simți îndreptățită să anunțe încetarea lucrului. Se aduce masa de lângă geam și este pusă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
arată ca o frumoasă poveste spusă copiilor în prag de seară. Casele înconjurate de garduri și copaci abia își ridică privirile, surâzând una alteia; drumurile șerpuite se întind până în depărtare, îngrămădite de garduri și livezi; dealurile înconjoară satul ca o năframă cusută cu mii de flori, iar codrii seculari inundă satul de sănătate și fericire, răsuflând adânc și cu foșnet. Numai mănăstirea privește zveltă spre cer, veghind cu turnurile sale întreg orizontul. Vorbind de satul său natal bunicul se umple de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
voioasă. Că mi-i dor și că mi-i jele de tinerețile mele Ce le-am petrecut cu jele. Cu jele și cu năcaz și cu lacrimi pe obraz. Eu de lacrimi nu bag samă, că le șterg cu o năframă, Dar mi-e milă de obraz, că rămâne fript și ars ! Cântec De-am avut de n-am avut, Am trăit cum am putut, la nimenea n-am cerut. C-am avut o cărărușă, până la mândra la ușă, Dușmanii m-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Vodă : - «Eram cioban la munte, și într-o seară cum stam de vorbă noi ciobanii în jurul focului, numai iacă intră-n stână nenea Cârțan cu desagii lui în spinare». - «Sara bună, fraților, zise lăsându-și desagii jos și-și scoase năframa de la brâu să-și șteargă fruntea». - «Dea Dumnezeu bine nene Cârțane, răspunserăm noi, ...dar de unde vii pe întunerecul ăsta ? » - «Din țară dragii mei, de la frații noștri de dincolo.» - «Și ce aduci dumneata în desagii ăia așa de mari ?» - « Apoi aduc
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
soarta strugurilor copți. Să înveți iubito, să te bucuri Că ți-am dat din jertfă un destin, Și că via asurzând de struguri, Va trăi definitiv în vin. Ce frumoasă ești în primăvară, Cea mai minunată-ntre femei, Iezii pasc năframa ta ușoară, Tu, cu muguri, bluza ți-o închei. Sigilat de taine nepătrunse Cerul bate drumul tău îngust, Trupul tău de muguri și de frunze De la cine să învăț să-l gust? Amintirile sunt tare frumoase și nu le pot
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vântului mișcare o trage din compas. De plâns e sticla care ascunde acul, mată. Magnetul ea-l întoarce cu-n fier, ca pe un ceas. Marsilia un altul, și cum femeia-și cheamă Și-aleargă-n port, pe plajă, și flutură-o năframă, Neobservând că intră în mare pas cu pas143. În volumul Florile Răului (Les Fleurs du mal, 1857) Charles Baudelaire elogiază "Vinul" mai ales în poemul intitulat Vinul peticarilor (Le vin des chiffonniers): În mahalaua veche, un labirint de glod, Unde
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
secvența rugii eroinei, la Mănăstirea Bistrița, către sfânta Ana, de aici înainte protectoarea protagonistei în „lumea de devale” - spațiu al „anchetei” sale. „Făcându-și cruci repetate, își murmura gândul care o ardea”; nu se rămâne la doar gestica ritualică: „Cu năframa aceea bătută în fluturi de aur trecu la icoana cea mai mare și mai de căpetenie a mănăstirii, cătră care avea a-și spune ea năcazul îndeosebi”. Evitându-se orice subliniere inutilă a acestui tip de efect stilistic, momentul apare
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
din icoană, în realul acelei tensiuni intense din sufletul eroinei (percepția transfiguratoare aici e a ei): „Sfânta Ana o privi dintrodată prin fum de lumânări și munteanca îngenunche și-i sărută mâna. Stând umilită și cu fruntea plecată, îi dărui năframa, c-un ban de argint legat într-un colț, și-i spuse în șoaptă taina ei”. Totul ca într-o comunicare în același plan, fără semne de ierarhizare, dar și fără a se sugera nici familiaritate, nici cine știe ce
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
ierarhizare, dar și fără a se sugera nici familiaritate, nici cine știe ce formă de respect înghețat: „Îi spuse și visul; și ceru răspuns. I se dădu sfintei cu toată ființa, ca o jertfă rănită, și lăsă să cadă pe năframă lacrimi. După aceea se ridică fără să vadă pe nimeni și trecu în ușa din stânga a altarului [...]”. „Fără să vadă pe nimeni”: aceasta e marca emoției de vârf, o marcă, iată, discret pusă, cu mult firesc, fără urmă de afectare
Prelegeri academice by NICOLAE CREŢU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92372]
-
este anotimpul roadelor bogate, al frumuseții multicolore, dar și un pic al tristeții, căci ceva din natură pleacă și moare. Dănila Raluca - cls. a Il-a C Luna și licuriciul Soarele coboară Încet spre asfințit. Peste puțin timp va apune. Năframa serii se așterne peste tot. Uriașul policandru al cerului Își aprinde, una câte una, luminile. Deoadată, de după deal, răsare mandra lună, crăiasa nopții. Ea Își face loc printre miile de stele și urcă tot mai sus pe cer. Sub strălucirea
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]