1,281 matches
-
lume te frământă, Visul prinde viață când Dor lăuntric te încântă. Neștiut, zbori spre lumină, Sentimente te-mpletești, Cupa științei se-nclină, Poți s-o bei, dar nu voiești. Mă cotrobăi prin adâncuri Și când cred că te zăresc Fugi nălucă și mă tulburi, Cheia tot nu ți-o găsesc. Decadent, surâzi mistere, Cântec de sirene surd, Mai presus de a mea vrere, Te evapori în amurg. Mintea-mi nu te deslușește Când te-nsinguri într-un gând. Creatorul ne numește: Tu
EULUI MEU de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349132_a_350461]
-
de ceață. Grăbește, nu-i vreme de stat la-ndoială, neliniștite-s noile drumuri, în fiecare minut se-mpreunează ori se desfac în perechi de intrânduri înșelătoare. Să mergem, acum e momentul prin scurtături secrete să ne strecuram ca niște năluci și apoi, aproape de oră când somnul însuși adoarme, de mână ținându-ne obsesiv, să plutim pe deasupra acoperișurilor. Referință Bibliografica: Chagall / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1287, Anul IV, 10 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul
CHAGALL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349127_a_350456]
-
Acasă > Strofe > Introspecție > ...SPRE ÎNĂLȚIMI Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Din arșiță gândului urc către stele, Crampeia-mi trăirii rămână-n vecie. Ale vieți-mi năluci, dorinți efemere, Rămân așternute pe albă hârtie. Prieten mi-e versul, imperfect conturat, Pecetea Cuvântului luminând orizonturi. Silabe-ale Iubirii ce-au desfătat, Ființă-mi de huma și de anotimpuri. Mă-nalt tot mai sus,....mai sus,....și mai sus ! Ce
...SPRE INALTIMI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348577_a_349906]
-
cum prins-a bate vântul plin de răutate, pălăria mi-a furat! Dau s-alerg cât pot de tare să îl prind, să nu se ducă să mă lase în plin soare fără pălăria care zboară-n sus ca o nălucă. Strig la el să îl opresc și îl cert pentru-a lui faptă, dar mă-mpiedic în sandale și, sub ochii dumisale, cad, taman pe calea dreaptă. Ca distracția să-i fie și mai mare de se poate, vântul îmi
RĂZBUNAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348578_a_349907]
-
feminină. ********** Nu am fost atent și destinul vigilet m-a trecut absent. ********** Tot mai puțină putere-n rădăcină, sevă-n tulpină.... ********** Dând vrajei contur ciocârlia în azur e extazul pur. ********** Ce dor de ducă de suflet mă apucă vrându-l nălucă ?... Stau pe-al vieții dig îngrozit de al ei frig și în mine strig. Anatol Covali Referință Bibliografică: Tridentine - 7 - / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909, Anul VI, 23 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol
de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348607_a_349936]
-
soarelui emitea reflexii verzi ca de smarald, ce o urmărea prin casă și prin curtea casei, neîncetat, și parcă o și ruga să se oprească pentru a-i vorbi. Își încolăcea corpul lung, viguros și musculos și aluneca precum o nălucă în spatele Emei. Ochii târâtoarei străluceau ca o făclie în noapte și, dacă priveai chipul șarpelui, îți lua mințile. Fata nu știa asta, dar, cu siguranță, știa că trebuie, într-un fel sau altul, să se salveze. Ajungând la poarta curții
VIS DE IUBIRE… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348616_a_349945]
-
era ghemuită în pat cu genunchii la piept, cu cearcăne adânc săpate în jurul ochilor de noaptea albă plină de neliniște. Pentru că nu s-a prins somnul de ea, a mers de multe ori la fereastra dinspre stradă, încet, ca o nălucă, să privească în gol și să numere mașinile care mai treceau din când în când, sperând să zărească silueta fetei. Niciodată nu s-a întâmplat ca Iuliana să nu vină noaptea acasă fără să anunțe unde și cu cine este
VISE SPULBERATE (2) DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348582_a_349911]
-
petrec, fie dimineață, „sub răsăritul roșu și plin al soarelui” când încep lucrurile să prindă contur, - ori când se îngâna ziua cu noaptea și țăranul pleca la câmp în căruță. Rareori în altă oră a zilei. E un timp al nălucilor, al fantomelor de abur și ceață, ivite în pâcla dintre liziera de salcâmi sau în burta unei văgăuni. Miriștea e terenul de desfășurare al multora dintre povestirile autorului. Aici se îântâlnesc flăcăii care au în grijă oile, caii ori celelalte
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
tărăboi afară! Ce să fie, bunăoară? Cum era noapte-nstelată Și, trezit așa deodată, Pe-o ureche cu scufia, Ioachim ieși sub via Cea cu struguri tămâioși, Sări degrab’ în galoși, Zăpăcit și adormit, Când prin dreptu-i a țâșnit O nălucă roșcovană, Cu mișcări ca de cucoană. Atât apucă să vadă Din ce se-ntâmplă-n ogradă. Cineva se strecură, Trei găini de înhăță Și dădu bir cu fugiții, Cu noile achiziții. În curând larma fu stinsă, Curtea de pace cuprinsă
MOTANUL IOACHIM (CUMĂTRA VULPE) de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349328_a_350657]
-
Acasa > Impact > Pamflet > VIS URÂT Autor: Lorena Georgiana Craia Publicat în: Ediția nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului O nălucă-n lesă cu o fiară. Se făcea că plouă, deși toamna Era jos, în beci, și-aștepta iarna. Prima oară m-am uitat la lună. Fiara-n ochii mei cerca să spună Că-mi dă aur pentr-un pumn de
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
Nu ai trebuință, ai destul! Văd că-l porți și lesne, și fudul, Dar am pentru tine zece cai Și piciorul șchiop de la un plai. Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei, S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună: „Poate ai vreo sanie prin pod” (Mă uitai la dânsa, cam nărod) „Păi atunci să vii tocmai la vară! Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit. Mintea
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
-a asfințit; Poate astea toate-au fost un vis. Mă dezic și azi de paradis! Stau mai bine singur, în bordei, Să-mpletesc cuvinte cu hamei, Timp în care grav, cu ironie, Mă-ntreb ce-i așa filosofie... Mâine, știu, năluca se întoarce Și cu fiara-n lesă, și cu poarce. Ce să le mai zic, să scap de ei? Să le spun că-s sluj la dumnezei? Să-i întreb, întocmai ca un snob, Dacă-n orzul gâștei e vreun
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
acul meu pierdut Într-un car cu fân, necunoscut? Am putea să-l căutăm cu toții, Poate-așa stârpim și idioții. 15 septembrie 2016, Constanța Sursa foto: A #Eszter #Anna#Vörös #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii A venit la curtea mea asearăO nălucă-n lesă cu o fiară.Se făcea că plouă, deși toamnaEra jos, în beci, și-aștepta iarna.Prima oară m-am uitat la lună.Fiara-n ochii mei cerca să spunăCă-mi dă aur pentr-un pumn de lemn.I-
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
solemn:„Nu ai trebuință, ai destul!Văd că-l porți și lesne, și fudul,Dar am pentru tine zece caiși piciorul șchiop de la un plai.Poți să-l călărești pe care vrei!” Fără nicio bază ori temei,S-a uitat năluca lung, la lună, Apoi a-nceput și ea să spună:„Poate ai vreo sanie prin pod”(Mă uitai la dânsa, cam nărod)„Păi atunci să vii tocmai la vară!Iarna îmi fac car, nu sănioară.” Ridicai din umeri, amuțit.Mintea
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
-a asfințit;Poate astea toate-au fost un vis.Mă dezic și azi de paradis! Stau mai bine singur, în bordei,Să-mpletesc cuvinte cu hamei,Timp în care grav, cu ironie,Mă-ntreb ce-i așa filosofie...Mâine, știu, năluca se întoarceși cu fiara-n lesă, și cu poarce.Ce să le mai zic, să scap de ei?Să le spun că-s sluj la dumnezei? Să-i întreb, întocmai ca un snob,Dacă-n orzul gâștei e vreun bob
VIS URÂT de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350016_a_351345]
-
care-și mângâia copilele în clipele ei de răgaz când le culca și le spunea povești. Mihai voia s-o sărute, s-o strângă-n brațe, dar amâna totul pentru altă dată; toate femeile lui i se păreau a fi năluci care apăreau și dispăreau din viața lui, fără posibilitatea de a le mai vedea; așa cu copila de la Ipotești, așa și cu artista din peregrinările lui cu trupele de teatru prin țară, așa și cu Elena...Poate așa se va
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
el, cu Zâna Mirandonitz, în cealaltă, Veronica, femeia reală, cea căsătorită cu Ștefan Micle care avea două copile, femeia din Iași care venise pentru o cură de câteva luni la Viena și care urma să dispară și ea ca o nălucă... CAP.12 „Dacă le-ai văzut pe toate și n-ai aflat ce e frumusețea, înseamnă că n-ai ochi; iar dacă le-ai văzut, dar n-ai simțit puterea frumuseții, înseamnă că n-ai inimă” - spunea Schiller. Veronica văzuse
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
crucea neagră și veche-n brațe și plânge și o mângâie pe ea-n închipuirea lui și acel chip părea să fie al Veronicăi, îl prindea-n contururi vagi, era un fel de Frumoasa fără corp, care-l ademenea... Amândouă năluci blestemate... Vis de nebun, ce-l tortureză și-l chinuie! Apoi femeia fuge spre orizont pe dealuri ca o naiadă dănțuind sălbatic, tot mireasă; faldurile rochiei îi flutură-n vânt și ea fuge ca nebuna și-i face cu mâna
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
spaime de acestea s-ar putea să-l lecuiască de intențiile lui drăgostoase. - Dragii Moșului, mă bucur că am mai făcut o faptă bună și mă retrag la coliba mea din vârful muntelui. Și a dispărut ca deobicei... ca o nălucă. Betty m-a sărutat pe un obraz, eu i-am sărutat mâna și s-a topit și ea ca o nălucă. Înțelegerea noastră a fost perfectă și eu am găzduit-o pe căprioara Betty în casă la noi atâta timp cât a
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
o faptă bună și mă retrag la coliba mea din vârful muntelui. Și a dispărut ca deobicei... ca o nălucă. Betty m-a sărutat pe un obraz, eu i-am sărutat mâna și s-a topit și ea ca o nălucă. Înțelegerea noastră a fost perfectă și eu am găzduit-o pe căprioara Betty în casă la noi atâta timp cât a crezut ea ca trebuie. Iar eu am venit fuga, fuga, să vă spun și vouă povestea asta năstrușnică astăzi... duminică, 3
BETTY, CĂPRIOARA DIN GRĂDINA NOASTRĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348175_a_349504]
-
meu îți tot vorbește, și-atunci eu știu că s-a născut iubirea mea ce te iubește. Nu pot să stau nepăsător când chipul tău mă înconjoară, mai mult de tine-mi este dor când lacrimile mă omoară. Ești vis, nălucă, sau iubire? sau poate ești din univers? sau poate vii din fericire ce mi-ai cântat mereu în vers?. Referință Bibliografică: Taina sufletelor / Anton Viorel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1102, Anul IV, 06 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
TAINA SUFLETELOR de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347592_a_348921]
-
rugăm să nu te pierzi când calci pe-a mele urme. Și mă rugam să vii încet pe raze de aramă, c-acolo-n noapte te aștept când visele ne cheamă. Mă întrebam în gândul meu de ești doar o nălucă, sau înger de la Dumnezeu ce către cer se urcă. De câte ori te mângâiam simțeam că-mi ești aproape, și lângă tine mă topeam ca luna lin pe ape. Dar printre ramuri ce plutesc pe valuri de lumină, te-aștept să vii
CHEMAREA VISELOR de ANTON VIOREL în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347589_a_348918]
-
meu îți tot vorbește, și-atunci eu știu că s-a născut iubirea mea ce te iubește. Nu pot să stau nepăsător când chipul tău mă înconjoară, mai mult de tine-mi este dor când lacrimile mă omoară. Ești vis, nălucă, sau iubire? sau poate ești din univers? sau poate vii din fericire ce mi-ai cântat mereu în vers?. Citește mai mult În taina sufletelor noastreeu îți vorbesc s-auzi ascuns,și-n clipele ce sunt sihastrecu dragostea eu te-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
buzele tăcutcând gândul meu îți tot vorbește,și-atunci eu știu că s-a născutiubirea mea ce te iubește.Nu pot să stau nepăsătorcând chipul tău mă înconjoară,mai mult de tine-mi este dorcând lacrimile mă omoară.Ești vis, nălucă, sau iubire?sau poate ești din univers?sau poate vii din fericirece mi-ai cântat mereu în vers?.... XIII. MANDRIA MINCIUNII, de Anton Viorel , publicat în Ediția nr. 1102 din 06 ianuarie 2014. Ascultă-mă și ține minte, minciuna merge
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]
-
rugăm să nu te pierzi când calci pe-a mele urme. Și mă rugam să vii încet pe raze de aramă, c-acolo-n noapte te aștept când visele ne cheamă. Mă întrebam în gândul meu de ești doar o nălucă, sau înger de la Dumnezeu ce către cer se urcă. De câte ori te mângâiam simțeam că-mi ești aproape, și lângă tine mă topeam ca luna lin pe ape. Dar printre ramuri ce plutesc pe valuri de lumină, te-aștept să vii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/347599_a_348928]