1,287 matches
-
Sfinte Din al tău pântec crește se înalță Și ne crează! Îngenunchiat sub Trandafir Jinduiesc să gust seva ce dăruie libertate Dao și putere în toate Căci Mendacius orbitu-ma Din prinț deveni slugă Crestat pe suflet de a lui Amor nălucă A mea Beatrice se transformă în Hidră S-a dus amorul... Ce să fac? În somn istoric, Plin de visuri;mă refac! Precum Arghezi mă simt înrădăcinat În solul ce-mi pune stavilă la gânduri M-apuc să scriu versuri
S-A DUS AMORUL... de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1098 din 02 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/S_a_dus_amorul_alexandru_craciun_1388692339.html [Corola-blog/BlogPost/347467_a_348796]
-
din refugiu, oamenii așteptau cu sufletul la gură supraviețuitorii ori scrisorile autorităților cu privire la soarta celor care nu s-au mai întors. Mulți au trebuit să-și jelească morții, sau să-și hrănească speranța că dispărutul va apărea cândva, ca o nălucă ce avea să tulbure ulițele satului. Cu unii s-a întâmplat așa, cu unii nu. Casa lui Gheorghe Dinvale a rămas pentru totdeauna bântuită de fantasma oșteanului neîntors de la război. Dar dacă te ei după gura lumii, peste ani, din
FANTASMA SOLDATULUI NEÎNTORS DE LA RĂZBOI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 454 din 29 martie 2012 by http://confluente.ro/Fantasma_soldatului_neintors_de_la_raz_gheorghe_parlea_1333044989.html [Corola-blog/BlogPost/359725_a_361054]
-
nr. 2339 din 27 mai 2017. Am pus dorul iar pe drum, Că de-o vreme e nebun... I-am dat aripi noi să zboare Când speranța e în floare... Timpul s-a grăbit să ducă Ceasul, ca pe o nălucă S-a proptit în drum să stea Să anunțe vreme rea... Am luptat cu mine iar, Clipele-au trecut prin jar ... Citește mai mult Am pus dorul iar pe drum,Că de-o vreme e nebun...I-am dat aripi
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
în Ediția nr. 2221 din 29 ianuarie 2017. Lacrima iubirii o petrece timpul, Iarna asta sură-mi este anotimpul Ard mocnit în mine doruri și tăceri, Dar vor crește muguri iar în primăveri! Prin nămeți și geruri trec ca o nălucă Mă apucă seara, dorul crunt de ducă, Cerul din ferestră, gândul îl mai știe Uneori mă scriu într-o poezie... Sarea din cuvinte parcă e amară A început curând timpul să mă doară, Gerul a săpat răni adânci în mine
CAMELIA CRISTEA by http://confluente.ro/articole/camelia_cristea/canal [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
visez mereu E miezul mai fierbinte și inima ușoară, Când știu că le-aprindea chiar Bunul Dumnezeu! Doi cozonaci pufoși, pudrați cu multă nucă Plecau grăbiți în traista celor ce colindau “Ne dați, ori nu ne dati?”...cânta oare-o nălucă? La masă eram toți o soră, lângă frați... Cu flori de măr colindul ducea a primăvară, Frumoasa tinerețe saltă parcă în noi, Prin amintirea asta îi dau ușor binețe Și-o vreau măcar o clipă să vină înapoi! Ninsori de
ALEARGĂ CAII... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1449206364.html [Corola-blog/BlogPost/343144_a_344473]
-
de ceață. Grăbește, nu-i vreme de stat la-ndoială, neliniștite-s noile drumuri, în fiecare minut se-mpreunează ori se desfac în perechi de intrânduri înșelătoare. Să mergem, acum e momentul prin scurtături secrete să ne strecuram ca niște năluci și apoi, aproape de oră când somnul însuși adoarme, de mână ținându-ne obsesiv, să plutim pe deasupra acoperișurilor. Referință Bibliografica: Chagall / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1287, Anul IV, 10 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Râul
CHAGALL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 by http://confluente.ro/Raul_baz_1405019091.html [Corola-blog/BlogPost/349127_a_350456]
-
în ploscuță. Se-nchina mulțumind Ocrotitorului pentru demâncare și pază. Nicicând nu dăduse față cu vreo jivină, nu! De fel nu era fricos și nici nu se gândea că va-ntâlni vreuna. Drept era, coada ochiului îl bucurase uneori cu năluca iute și veselă a unei veverițe, iar la șipot, când sorbea din binecuvântată răcoreală, fusese așteptat în respect și îngăduială de păsări mai mici sau mai mari. De toată mirarea! își spusese în sine, simțindu-se luat de suflet de către
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1444544241.html [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
ori, de arta vechilor croitori, care m-au lăsat să mă prind de un nevăzut fir, o coardă de alpinist, cu care mă cațăr la eternul Ghețar, al muntelui după care tânjesc. Albul e orbitor, urcușu-i istovitor, eu - ca marmota, năluca fluierând, ascuns pe-o pantă, apar și dispar, ies la suprafață, părere și fum, o piatră, o vietate-s de-acum? Culoarea ierbii o voi avea, voi fi apă și lut. Un bătrân, un nou născut? Cuvinte fragede, ca pământul
Costumul negru by Adrian Popescu [Corola-website/Imaginative/4706_a_6031]
-
de ochii tăi de mamă de unde-am fost izgonit atunci cînd țipa să-și facă loc în lume cum în lume singur te arunci și străin îți este tot străinul și devii și tu străin cînd fugi de acasă ca năluca-n noapte slugă să devii ca mii de slugi nouă-au fost femeile acelea nouă zile-au fost cînd s-a născut blestemat și oropsit de tine ca-ntr-o cruce semnul nefăcut peste cerul lapte ce-și mai ține
Norduri by Gellu Dorian [Corola-website/Imaginative/7679_a_9004]
-
a fi nicăieri sau așa ceva încerca să spună, nu era stafie, era femeie în care te puteai pierde, odată cu plecarea ei plecai și tu, rătăceai fără să știi, nu mai era de mult cu tine, o strigai, apărea, nu era nălucă, te săruta ca pe un mort și te învia, o iubeai și murea lîngă tine ca un mormînt plin cu flori. căutai crucea și mîinile ei îți pliveau pleoapele în care creșteau femeile altor vise, nici nu se uita la
Străina by Gellu Dorian [Corola-website/Imaginative/14439_a_15764]
-
strig aiurând/ E soare, e ploaie, e cald și e vânt / Din somn mă trezesc și tresar speriat / Dar nu-i nimic, doar am visat./ Întind o mană că o ruga / Întind o mână în deșert/ Iubesc si-acuma e năluca / O cert o clipă și o iert. Sunt întrebări chinuitoare / Tu esti răspunsul lor iubit / Un dor se duce și mă doare / De ce, de ce m-ai parasït? Băsescu dovedește că nu e om, e diavol Și, în timp ce tusele se estompează
Oana Stancu: Pe Elena Udrea o văd ca pe o femeie, după ce sistemul o sfâșie acum by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/103710_a_105002]
-
da de știre și iute-un cap bălai se-ndeasă-ntre uluci. cine-i străină ce pe cărare urca, ce dor o poartă la ceas târziu de seară pe căraruia-ngustă pășește, parcă zboară, să fie oare-un om ori poate-i doar năluca. și râset de copii cuprinde locul și râsul vălurind îmi iese iute-n cale miroase-a fan cosit și-a lapte din șuștare și mama-n tuciul vechi doar întețește focul. și cruce-și face-ntâi, privirea-i se aprinde
CĂSUŢA DE PE DEAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Casuta_de_pe_deal_valeria_iacob_tamas_1326708166.html [Corola-blog/BlogPost/362069_a_363398]
-
Istoria-i bolnavă de eres. Tu să-mi aduci din soare și din nori Hambare de cuvinte cu’nțeles. Te-oi pune autor, deopotrivă, Cu mine pe coperte, pe uluci, Dar, iată, ți-este glezna colestivă Și aripa copaie de năluci. O! vântule, cu palma către cer Zadarnică e plasa ce ridic Ai ostenit bătrâne cavaler Și eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938 Citește mai mult Te caut, vântule, cu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
tratate și comori -Istoria-i bolnavă de eres.Tu să-mi aduci din soare și din noriHambare de cuvinte cu’nțeles.Te-oi pune autor, deopotrivă,Cu mine pe coperte, pe uluci,Dar, iată, ți-este glezna colestivăși aripa copaie de năluci.O! vântule, cu palma către cerZadarnică e plasa ce ridicAi ostenit bătrâne cavalerși eu rămân, departe, mai calic ... Publicată în „DRUM”, an IV nr. 2 - 3 din 24 octombrie 1938... VIII. OPRIȚI-VĂ, de Ion Pena , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_pena/canal [Corola-blog/BlogPost/370178_a_371507]
-
17 martie 2016 Toate Articolele Autorului de Iacob Cazacu-Istrati Dedicată celui mai bun prieten și frate Ion Alexei Roșca din Suruceni, născut în Țânțăreni, jud.Orhei Eu sunt un fiu, ce rătăcesc prin viață, Prin viața asta bârfitoare, plină de năluci, De oameni egoiști cu suflete de gheață, Indiferenți la toate și răstigniți pe cruci. E viața noastră, viața mea și-a ta, Noi am zidito și-am dorit așa să fie, Fățarnică, invidioasă, dar cum n-oi da Mie mi
FIUL RĂTĂCITOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1458196450.html [Corola-blog/BlogPost/380445_a_381774]
-
de tot ce-mi este drag, De Codrul verde, de scumpii mei săteni, Ce mult doresc, ca să pășesc un prag Al copilăriei mele dulci din Țânțăreni. Eu sunt un fiu, ce rătăcesc prin viață, Prin viața asta bârfitoare, plină de năluci, De oameni egoiști cu suflete de ghiață, Indiferenți la toate și răstigniți pe cruci. Referință Bibliografică: Fiul rătăcitor / Iacob Cazacu Istrati : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1903, Anul VI, 17 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iacob Cazacu
FIUL RĂTĂCITOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1458196450.html [Corola-blog/BlogPost/380445_a_381774]
-
au în ei sâmburele geniului, de care nu au grijă românii însuși chiar și atunci când îl văd în carne și oase. "Adolescentul Mircea Eliade credea nestrămutat în steaua să. Gloria visata la 14 ani nu mai e de mult o năluca" - spunea Mircea Handoca în prefață cărții sale "Românul adolescentului miop". Pe care o încheie astfel: "Cele două volume ale < Românului adolescentului miop> nu pot fi ignorate de cercetătorii beletristicii lui Mircea Eliade, aceasta cunoscând în timp numeroase avataruri; lirismul și
ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP , DE MIRCEA ELIADE, O MICA PREZENTARE. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Valerian_mihoc_1396532854.html [Corola-blog/BlogPost/347384_a_348713]
-
tânguitoare, că li se ridică părul pe ceafă. -- Ia, dă încoace puțin plosca aia, ceru paznicul. Nelu ascultă docil, privind cum omul miroase lichidul înainte de a trage o dușcă zdravănă. Îmbărbătați și încălziți după golirea sticlei, cei trei, alunecară ca nălucile spre locul devenit extrem de periculos odată cu apariția extraterestrului. De data aceasta, fascicolul gros de lumină seceră stufărișul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale trestiilor, apăru capul uriaș care-i băgase în sperieți pe cei
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1428118161.html [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
să știu cu cine și unde se întâlnește”, presupunea el încântat de felul în care gândește, fără a observa umbra căzută pe spatele mașinii sale și fără să fi simțit privirea plină de ură ale ființei ce trecuse ca o nălucă și dispăruse în semiîntunericului serii. Staționa mai mult de o jumătate de oră în fiecare seară și se retrăgea nemulțumit că a pierdut timpul aiurea. Pe de altă parte, se bucura că femeia urmărită nu pleacă, semn că nu are
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_6_marian_malciu_1327423796.html [Corola-blog/BlogPost/359661_a_360990]
-
ultim, durerosul spin ! Când va fi viforul alin ? Pot plânge. De ce n-ai stat sub norul meu Plăpândă minte, cu pas greu ? Cheamă-L acum pe Dumnezeu, Învăluiește-ți micul Eu ! Mă strânge... Pe unde ai zburat hai-hui Ai prins năluca vântului, Bizar cotlon al chinului ? Feștila stinge ! Montreal, 2003 D O A M N E A M I N T E Ș T E -N E DE T A B L E L E L E G I I de
GRUPAJ DE POEME de MELANIA RUSU CARAGIOIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 by http://confluente.ro/melania_rusu_caragioiu_1480563395.html [Corola-blog/BlogPost/370515_a_371844]
-
poze, scrisorile îngălbenite, biletul de tren nefolosit, trandafirii albi presați, scoici, stele de mare, pe o fâșie de catifea roșie, într-un coșulet, o pietricică ovală, stolurile de cuvinte înscrise demult au urcat la cer, impresia unui vis, poate-o nălucă, un ceas stricat, o partitură, pianul prăfuit, iar dincolo de vânt, o mare între noi și cer, infinitul... LITERELE CĂRȚII TALE În cartea ta era scris numele meu cu litere numai de noi știute. Ai rămas, undeva suspendat, într-o lume
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464507261.html [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
privea zâmbind șăgalnic prin lumina lichidă, cu pletele împodobite de ghirlande împletite din flori și fructe. - De ești muza mea, te rog nu pleca, întinse Poetul mâna spre globul lipsit de culoare al soarelui! Se împiedică de cișmeaua fierbinte și năluca îi pieri din față. Cu mâinile nesigure, apăsă cotul cișmelei și se aplecă peste șuvoiul răcoritor al apei. Bău cu nesaț, își spălă fața și brațele, după care, ușor înviorat, o luă încet către baltă. Pescarul stătea întins la umbra
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1438765502.html [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
Trece ca o lună rece Pe deasupra de oraș, Înainte să se-nece Un bătrân sinucigaș. Trece-ncet cu roți de ceară Ca fantoma unui tren Într-o părăsită gară, Ca-ntr-un cerc închis, peren... Trece ca o garnizoană De năluci la pas de front, Ca o neagură de geană Sub al morții orizont... Trece lent în neființă Lumea toată... Și eu trec... Ușurare-i sau sentință: Să exiști după ce plec...?! Nu ți-am cerut Nu ți-am cerut și nu
GRUPAJ LIRIC de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 by http://confluente.ro/Tristeti_verale_grupaj_liri_romeo_tarhon_1394450274.html [Corola-blog/BlogPost/353657_a_354986]
-
Păstrează curată cămașa lui Orfeu, Să te bucuri de răsplată aleasă, Să știi că ești feblețea lui Dumnezeu, Vână de aur în nobil minereu! Veșnicia ți-a fost dată mireasă, De omeneasca moarte nu-ți mai pasă. CONCERTUL NIMFELOR Nereidă, nălucă sau naiadă, Din care zări albastre ai răsărit? Din ce catedrală te-am dezidit? Din ce ramuri te-am rupt, din ce livadă? În coroană de regină mărgărit, În munți silhui, amețitoare driadă, Minunea unde ar fi putut să șadă
CINCI SONETE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1427283649.html [Corola-blog/BlogPost/341002_a_342331]
-
pândă! Cu Biblia sub braț, înserarea l-a surprins în fața porții gazdei. O căsuță discretă clipea din ferestre. Florile din grădină erau adormite pe jumătate. Cealaltă jumătate îl privea nedumerită pe Dio: pe cine chema cu strigătele lui mute? O nălucă înainta spre Dio, fără niciun zgomot. -Tu ești? -Nu știu dacă-s eu, însă te caut pe tine: ești acasă? -Dacă mă chemi tu, sunt acasă! -Și dacă nu te chem? -Atunci poți pleca! Cine nu mă caută, n-are
DEŞERTUL DE CATIFEA (29) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_29_costel_zagan_1367057513.html [Corola-blog/BlogPost/366053_a_367382]