1,621 matches
-
cimitir. Domneau acolo un miros greu, visător, de flori, duhul lunii noi pe boltă și umbre pretutindeni. A simțit imboldul de a Încerca să deschidă ușa unei cripte de fier, construită pe versantul unei coline, o criptă curățată de ploaie, năpădită de flori nou-crescute, plângătoare, de un albastru acvatic, flori de felul celor ce ar putea Încolți din ochii morților, lipicioase la atingere și cu o mireasmă grețoasă. Amory ar fi dorit să se simtă „William Dayfield, 1864“. Se mira că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
I se părea straniu că, dintr-un rând de morminte ale soldaților Uniunii, doar două sau trei Îl Îndemnau să se gândească la iubiri moarte și la iubiți morți, când și ele erau asemenea celelalte până la mușchiul Îngălbenit ce le năpădea. Mult după miezul nopții, turnurile și turlele din Princeton au devenit vizibile, cu câte o lumină Întârziată arzând ici și colo și din limpezimea Întunericului s-a auzit brusc un dangăt de clopot. Clopotele au continuat să răsune ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru noi. Reiko poseda o energie impresionantă, pe care până atunci și-o risipise În relații cu bărbați și femei care nu erau În stare să-i facă față, dar nu conștientizase asta. Ah! Reiko, de câte ori vorbesc despre ea mă năpădesc sentimente confuze!... Dar vă rog să mă scuzați. Tocmai vă povesteam despre Mie. Drama ei a Început odată cu apariția unui nou tip de ecstasy, cunoscut sub numele de musca-țețe. În cele din urmă, ecstasy devenise un drog la fel de important ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asemenea, de poziția patrupedă, cu botul aproape de pământ, cu nările larg deschise, de aspirația gâfâită a unui manifer care caută urma altui animal: pentru a se feri de el, pentru a se apăra ori pentru a-l ataca. Pe potecile năpădite de iarbă, unde ochiul nu se descurcă bine, mirosul nu înșală: urme de urină, de excremente, de glande marcatoare de teritorii, tot atâtea semne și semnale pentru a-ți găsi și ocupa locul într-o lume în care domnește violența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
trase - edec ca niște vite Cu țeastă nămoloasă și cornulețe mii, Treceau în brazda undei șirag de răgălii. Sub vântul drept, caicul juca tot mai aproape. Atunci, cu ochi de seară și-abia deschise pleoape (Căci, grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Aplauze unice în searbădul decor - Smulgând ardorii tale cuvântul creator, Eternei reîntoarceri a Vieții să-i chemi: "Încă!" PYTAGORA În calmul multor zile de drumuri lungi pe mare Spre sânul adâncimii fluide am privit; Iar ochiul meu lăuntric e încă năpădit De-a umbrei și-a culorii bogată-amalgamare: Când repezi, când sticloase, și umede și rare, În orbul mării limpezi - tezaur negrăit - Răsfrângeri fără număr, pe rând au oglindit Multipla aparență și vecinica schimbare. Dar mai apoi Crotona, cu zidul dorian
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pag. 71); „Vapoare grele” (pag. 86) Da!. Marea Mediterană e extraordinară! „Et in Arcadia ego!” Si eu am fost în Tunisia, dar am făcut doar fotografii. Onuc Nemeș a făcut fotografii în cuvinte! Superbe! Imaginile marine umplu sufletul gol al poetului năpădit de greul lacrimei, de durerea de a nu mai avea părinți: „Plânsul greu al mamei / umple pământul de apă” Desenul lui Ștefan Orth acompaniază simfonia de umbre și lumini a acestei cărți. Cea mai recentă apariție de poeme haiku a
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
vrut să te înalți cu piciorușele pe bordaș.. am sărit că ars și te-am strâns de ele. Da, sigur, știam..fi fără grijă băietu, doar te încercăm...” și-ai izbugnit în râs copilărește.. ohh, ce val de sânge mă năpădise pe fata - mă anticipează... m-a-m ridicat și eu în picioare și mi-am lipit față de spatele tău, iar mâinile mi le-am petrecut peste mijlocelul tău pe burtică dulcică. Simțeam un parfum ce-mi se cuibărise și în
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
a simțit că nu mai are putere să se zbată. Ea era amețită. Aproape că se sufocase când el își plimba precipitat limba prin gura ei. A eliberat-o, observând-o atent și, sesizând că nu intenționa să țipe, a năpădit-o cu sărutări pe gât și pe umeri până a ajuns la sâni. A îndoit-o pe spate peste brațul lui si a început să-i atingă alternativ mameloanele cu buzele și cu limba. Ea s-a înfiorat puternic și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
ploaia de cioburi risipite în jur. Își rodea unghiile între dinții îngălbeniți și gemea neputincios... - Potcovaru Cartuș! - Prezent! a venit răspunsul, după câteva clipe de ezitare, înăbușit într-un suspin ce a scăpat involuntar, venit parcă din amintirile ce-l năpădiseră pe cel ce se ridica greoi de pe bancă, încovoiat ca o virgulă, nesigur și cu privirea rătăcitoare a omului hăituit. Doar o clipă a privit chipul grefierei de ședință care proceda la apelul părților și, imediat, speriat și nervos, s-
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
amic! Cu tine, singurătatea îmi părea mai blândă. Acum împărăția umbrelor este mai bogată, iar prezentul mai anodin. (Cu mâna la frunte): Dar, ce zi toridă! Dumnezeule mare! (Ștergându-și fața): Mă trec mii de fiori, iar sudorile m-au năpădit. ( Pune capul în palme) POVESTITORUL: Vă las cu el. Privindu-l poate veți înțelege că timpul poate fi numai o ipostază a ființei umane, în care prezentul, trecutul și viitorul sunt la fel de rele precum un „vis al neființei”. Dar nu
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
confuze - Un soare fără vlagă, străin, hipermetrop. Ascult tăcerea ierbii și mă gândesc la tine... Un roi de stele zboară din ochii-mi obosiți. Mi-s gândurile, toate, oceane cristaline, Sub aștri ce se-apleacă spre ele, risipiți. M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă, I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc. Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă, Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc. Pe un noian de cioburi, ridic
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
popular... M-a fascinat bogăția și diversitatea culturii tradiționale. În anul trei aveam o altă disciplină care se numea folclor muzical, dar era un curs facultativ. Aici am întâlnit-o pe geniala Emilia Comișel, profesor, mamă, cercetător, etnomuzicolog... deja mă năpădesc noțiunile. Am adorat-o, am divinizat-o, nutresc și acum o tulburătoare dragoste pentru ea, o vie în imaginația mea, amintire a ei. Avea o structură umanistică ce se transmitea. Trecea printre rânduri și ne mângâia pe creștet. Se imprima
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > OARE CÂND? Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Oare când? Mi-i cruntă așteptarea și dorul meu de tine, Plânsul m-a năpădit, cu greu mă pot abține. Număr secundele, minutele și albele nopți, Pe copilul din mine visez sa îl adopți. Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci, Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să mă duci. Vocea
OARE CÂND? de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363551_a_364880]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > ADRIANA - ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1562 din 11 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului După plecarea lui Radu la spital, Adriana n-a mai putut adormi. O năpădiseră gândurile și unele dintre ele nu erau atât de plăcute, pe cât și le-ar fi dorit. Încă nu a avut ocazia să-i cunoască părinții lui Radu, care trăiau undeva, pe malul Dunării, ceva mai departe de Constanța. Distanța nu
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > RÂUL Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului râul năpădise cu tentacule mari trompele-i ascuțite căutau să bea sângele jertfei de seară...se urcase pe chivotul legământului macină aripile de argint ale heruvimilor vroia să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mană cerească (furase deja tablele celor zece porunci
RĂUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362537_a_363866]
-
să fure toiagul lui Aaron să otrăvească mană cerească (furase deja tablele celor zece porunci) stârpirea dăunătorilor nu se face cu tact, cu blândețe nu legați molima cu lanțuri va rupe toate cingătorile minții va mânca oțelul dreptății și va năpădi pe toate staminele crinilor rădăcinile smulse, râul aruncat în focul veșnic spre-a nu mai avea șansa de a fura bucuria altfel, pământul însuși se va deschide sub picioarele lui și-l va înghiți că pe fii lui Core Referință
RĂUL de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362537_a_363866]
-
cresc fragile, în marginea însorită a codrului, iar când ascultam păsărelele cum cântă; Doamne, cum le răspundea în galsul lor, că micuțele înaripate îi făceau un cor de toată frumusețea, spre amuzamentul meu; vă dați seama că amintirile m-au năpădit ca niște dulci adieri ale unei brize primăvăratice și, cu degetele tremurându-mi de emoție... am scos scrisoarea și am început să citesc, în timp ce lacrimi fierbinți îmi udau obrajii. „Scumpa mea COPILĂRIE, mi s-a făcut un așa dor de
SCRISOARE NEEXPEDIATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360999_a_362328]
-
ei de pe șosea, apoi au plecat la Tinca unde îi așteptau copiii. Am ajuns pe secția de Neurochirurgie la ora 2 noaptea, instalată într-un salon unde le-am deranjat probabil somnul celorlalte bolnave, dar și odihna personalului medical... Mă năpădeau gândurile și nu m-a luat somnul până dimineața când au venit cu perfuziile! Când a venit la „vizită” doctoral Mohanu cu suita, aveam de ales dacă rămân în Spital, fiind obligată să plătesc spitalizarea (ăsta era regimul accidentelor rutiere
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
Eugenia Indreica-Damian. Încheiem această privire modestă asupra poeziei scrisă în închisorile comuniste din România, cu două dintre multele „Rugi”: Cerne, Doamne, liniștea uitării Peste nesfârșita suferință, Seamănă întinderi de credință Și sporește roua îndurării, Răsădește dragostea și crinul În ogorul năpădit de ură Și așterne peste munți de zgură Liniștea, iertarea și seninul! (Corneliu Coposu, „Rugă”, p. 596) Deschide, Părinte, ale cerului porți Să intre cohorta de îngeri și sfinți Schingiuiți și flămânzi, umiliți și cuminți, Cu ochi mari de lumini
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
nu lăsase niciun nume. Atunci mi-am adus aminte. De un Ambasador al României, fost Ministru de Finanțe, fost Primar al Craiovei. După instalarea la Paris, a mers la mormântul lui George Enescu, în Pere Lachaise. I-a găsit marmura năpădită de mușchi și de licheni. Ghivecele erau neîngrijite, și orfane de flori. A făcut curat cu soția, și i-au lăsat lui George Enescu, locuința plină de flori. Atunci mi-am adus aminte de părintele Cleopa Ilie. Știți voi - spunea
VISUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363193_a_364522]
-
au stins, au căpătat doar contururi de ceață.Ființe diafane, care nu stiu ce-nseamnăpovara cărnii și tirania gândurilor,... XXII. RÂSUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1327 din 19 august 2014. Din când în când, pe nepusă masă, mă năpădește râsul. Totul e gri, muncitorii trec posomorați că întotdeauna, pe frunzele de nuc se citește lehamitea, unele păsări triluiesc tropare, altele doar deschid ciocurile a muțenie, iar pe mine mă podidește râsul. Din adânc se aude, surd, cum se ocărăsc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
să-și susțină punctul de vedere în fața lumii. De aceea spune cu năduf: „În neagra adversitate/ Înfrunt capete de hidră”. (Gând de primăvară). De multe ori, poetul își acordă un răgaz din revolta de care este cuprins și atunci e năpădit de suave flori, de nescrise vise, de ape imaginare, buchete de narcise, țărmuri primitoare, de imagini tandre, ireale, armate de ondine, de crângurile milenare unde se adapă „caii poeziei”. Toate acestea chemate de nicăieri, în poezia „Suave flori”. Pentru Virgil
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
informații despre infracționalitatea din Cape Town, vor fi surprinși că nu vor găsi mai nimic despre acest aspect, în schimb vor primi din abundență invitații să-și petreacă vacanțele acolo: adevărul poate afecta serios profiturile firmelor de turism. Așa cum poți fi năpădit de furnici, de păduchi ori de viruși, la fel se poate întâmpla cu un anumit tip de drog. “Tik” este considerat a fi o forma nerafinată de metamfetamină. În suburbiile de peste 3,5 milioane de locuitori, în special la Cape
CÂND TURIŞTII TRĂIESC ÎNTR-O LUME PARALELĂ: CAPE TOWN ŞI CRIMINALITATEA TRANSFRONTALIERĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368466_a_369795]
-
sticlă, de un albastru intens, pur și metal argintiu, ce adăpostesc vreo două bănci și sediul unei corporații! Apare chiar scheletul înfiorător al unei noi construcții. Dar senzația este similară cu vederea unui schelet uman. Și din loc în loc, terenuri năpădite de buruieni înalte, filiforme... iar printre ele, apare gingaș, câte-o spirală ascendentă de frunze alternante, decupate în forme interesante, care nu se simplifică decât reducându-se din ce în ce mai mult spre vârful plantei, unde sfârșesc prin a deveni sepalele caliciului, aliniate
„ȘOCUL” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367732_a_369061]