802 matches
-
va deveni societară a Teatrului Național din București (1926-1949). E prima interpretă a protagonistei din piesa Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu (1927) și se afirmă cu roluri ca Amalia (Hoții de Schiller), Hilda (Constructorul Solness de Henrik Ibsen), Anca (Năpasta de I. L. Caragiale), Tofana (Patima roșie de Mihail Sorbul) sau Alta (Act venețian de Camil Petrescu). Prezență fascinantă a generației ’30, este eroina unor povești de iubire cu Mihai Codreanu, Sorin Pavel, Mircea Eliade și Emil Cioran, trezește admirația lui
ŢOPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290227_a_291556]
-
simplității și sobrietății, obținut în urma unui îndelungat travaliu și pe baza unei tehnici nu atât învățate, cât elaborate de artistul însuși. Nu e scutit însă de obiecții, reproșându-i-se prezența elementelor melodramatice în O făclie de Paște și în Năpasta, precum și a unui clasicism naturalist. Dintre contemporani Z. îi apreciază pe G. Ibrăileanu, devenit un adevărat prieten intelectual (este semnificativă și corespondența dintre ei), pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, pe Lucian Blaga ca filosof, pe G. Călinescu (pentru Viața lui
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
fondul latin și cel slav. Își dorește, cum îi scrie lui Iacob Negruzzi, să dea „nota exactă a naturii noastre românești atât în țăran, cât și în lucrurile dimprejurul lui”; țăranii lui Ioan Slavici îi par falși („dulcegării”), rezervele față de Năpasta lui I. L. Caragiale sunt, în esență, aceleași cu ale lui G. Călinescu, formulate ulterior. Aspirația creatoare a lui Z., neîmplinită (baciul Micu), merge spre altfel de țărani decât „amorezați și blegi”, fie ei „cinstiți”, fie „vițioși sau sceptici”, dar „oameni
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Universității Jagellone din Cracovia. A petrecut o vreme în România. Întors în Polonia, a promovat, atât în articole, cât și prin traduceri, literatura română. Selecția lui S. are în vedere, de preferință, poezia și proza. Versiunea în polona dată piesei Năpasta de I. L. Caragiale a fost pusă în scenă la teatrul din Tarnów (1978) și la televiziune (1979). Traduceri: Sorin Titel, Dluga podróż więżnia [Lungă călătorie a prizonierului], Cracovia, 1975, Ptak i cien [Pasărea și umbră], Cracovia, 1983; Dumitru Radu Popescu
SZUPERSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290031_a_291360]
-
schița Sultan, nuvela Geloșii, cât și Pe Bistrița la vale. Pe potecile Ceahlăului și De pe un carnet. Însemnări din zilele mobilizării. Îi aparțin și câteva articole de atitudine: critică felul puțin onest în care francezul André de Lorde a adaptat Năpasta lui I.L. Caragiale, pledează, într-o scrisoare deschisă adresată lui I.G. Duca, ministrul Instrucțiunii Publice și al Cultelor, pentru transformarea bojdeucii lui Ion Creangă într-un „mic muzeu”, susține, în Teatrul la sate, organizarea de reprezentații teatrale în mediul rural
PROZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289054_a_290383]
-
susținută de Ion Agârbiceanu în cadrul întrunirilor Astrei. „Cronica muzicală”, asigurată de Lucian Voiculescu, prezintă repertoriul Operei din Cluj, unde se pun în scenă opere de Richard Wagner, Giuseppe Verdi, Bedrich Smetana ș.a., dar și opere românești - Oedip de George Enescu, Năpasta de Sabin Drăgoi sau Făclia de Paști de Al. Zirra. În „Săptămâna muzicală”, rubrică ținută tot de Lucian Voiculescu, sunt comentate concertele lui George Enescu la Cluj în 1936 și în 1937. Sunt analizate câteva monografii elaborate de autori români
NAŢIUNEA ROMANA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288364_a_289693]
-
în unele dintre nuvelele lui B. Delavrancea, cum ar fi Liniște, Paraziții, Iancu Moroi, Zobie, Milogul, ca și în scrieri ale lui I.L. Caragiale, și anume în nuvelele Păcat, În vreme de război, O făclie de Paști și în drama Năpasta. Frecvent în proza de la „Contemporanul” (Sofia Nădejde, C. Mille ș.a.), n. poate fi regăsit mai târziu la Liviu Rebreanu, în romanele Ion, Ciuleandra, Răscoala și în unele nuvele. De altfel, de n. țin proza și teatrul periferiei, aflate în plină
NATURALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288369_a_289698]
-
valențe sufletești. Trasează drumul de la aspirație la suferință, deznădejde, înfrângere și creează o atmosferă, un halou al suferinței resemnate. Nucleul narațiunii îl constituie drama unei familii, proiectată simbolic pe drama comunității. Bătrâna Leia își vede familia distrusă de necazurile și năpastele aduse de un destin implacabil. Un fiu, Paul, epileptic, nefericit în căsnicie, își sfârșește viața ca umil plasator de mărunțișuri, Moriț pleacă în America, stăpânit de mirajul unui trai mai bun, iar Rubin, cartofor și afemeiat, lucrează la un atelier
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
către orașe fiind globală. Critica „neopășunismului” nu are ca rădăcină o alegere de gust. Nostalgia agrariană este legitimă atâta vreme cât nu cauționează lenea intelectuală și anacronismul judecății. Istoria Europei vorbește cu argumente copleșitoare despre momentele de beznă spirituală, degradare biologică ori năpastă materială cunoscute de lumea țărănească - Rusia facând aici o figură aparte. Gravitația către polul urban al societății nu este doar consecința unei dezertări antiascetice în fața lipsurilor vieții la țară. Orașul este un arhetip mistic și o marcă stilistică ce, în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
astfel în vigurosul cîntec de leagăn al Muncii. Dar, vai! nenorocire fără margini! De ce nu vii, tu, Moarte, la timp, cîteodată? Dacă l-ai fi luat la tine pe acest bătrîn fierar înainte de a se fi abătut asupră-i întreaga năpastă, atunci tînăra văduvă ar fi încercat o durere plăcută, iar orfanii ar fi păstrat imaginea unui părinte venerabil și legendar, la care-ar fi putut să viseze mai tîrziu; și ea și copiii ar fi trăit într-o îndestulare, capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a fețelor lor destul de inteligente, ce se înalță iscoditoare din apă. Pe mare, în anumite împrejurări, focile au fost nu arareori confundate cu niște oameni. Ă Dar presimțirile marinarilor aveau, să se adeverească din plin, chiar în dimineața aceea, prin năpasta ce se abătu asupra unuia dintre ei. La răsăritul soarelui, omul acela se dădu jos din hamacul lui și se sui în vîrful arborelui - trinchet; și, fie că încă nu se trezise de-a binelea îcăci marinarilor li se întîmplă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celeia care etc...” (Cioculescu, 1977, p. 194). Rănit În amorul propriu, tânărul autor a pus la cale o răzbunare cumplită: În Revista literară din 30 noiembrie 1901, Caion a publicat articolul „Domnul Caragiale”, În care arăta, printre altele, că drama Năpasta este „o plagiatură după o dramă ungurească intitulată Nenorocul și datorită unui Kemeny István, dramă tălmăcită pe românește de către Alexandru Bogdan În anul 1848, la Brașov” (Cioculescu, 1977, p. 195). Descoperitorul „plagiatului” mai spunea că drama scriitorului maghiar este o
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ingenuu, dialoguri și pasaje descriptive sau evocatoare ce vor să recompună realistic o atmosferă ori să radiografieze stări sufletești, destin tragic marcând existența personajelor, o voce narativ-auctorială cu inflexiuni domoale, compasive, care ține să spună că pervertirea sufletelor, necazurile, nelegiuirile, năpasta vin din imixtiunea în lumea satului a unor legi nefirești, nedrepte. Rar, ca în povestirile Măcar o lacrimă... și Urme după 1907, idilismul, caricarea sentimentală și ideologică sunt abandonate, urmarea fiind o formă mai neostentativă de expresie, o concentrare a
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
Jules Michelet și revoluționarii români în documente și scrisori de epocă (1846-1876), introd. edit., Cluj-Napoca, 1982; I. L. Caragiale, Restituiri, pref. edit., Cluj-Napoca, 1986; C. A. Rosetti către Maria Rosetti, I-II, pref. edit., București, 1988-1998; Dosarul berlinez al dramei „Anca” [„Năpasta”] de I. L. Caragiale, București, 1992; De te voi uita, Ierusalime. Țara Sfântă și cărțile sacre în literatura română, pref. edit., postfață Victor Bârlădeanu, București, 1996 (în colaborare cu Victoria Ana Tăușan). Repere bibliografice: Stancu Ilin, Marin Bucur, LCF, 1966, 43
BUCUR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285900_a_287229]
-
De focu birului (1895), jucată sub titlul Mort fără lumânare. Cârciumarul Gheorghe îl ucide, cu complicitatea Joiței, soția sa, pe cămătarul chir Dumitru. Remușcările sunt puternice și Gheorghe va recunoaște crima. Atmosfera și situațiile dramatice sunt asemănătoare cu acelea din Năpasta, drama lui I. L. Caragiale. Piesa a avut o frumoasă carieră scenică. Drama De la oaste (1904), jucată mai întâi la Iași în decembrie 1903 și apoi la București în ianuarie 1904, a fost motivul unei campanii de presă. Autorul a vrut
BACALBASA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285520_a_286849]
-
jur împrejur și împungând cu coarnele. Se produce o busculadă. Cei ce stau dincolo de zidul in cintei, neștiind ce se întâmplă, se panichează. Unii strigă îngro ziți, alții dau să se năpustească înăuntru. — Să fie acesta semn al unei cumplite năpaste ce ne așteaptă? întreabă Paterculus cu glas sugrumat. Nero își verifică mai întâi cu atenție toga pe toate părțile, să vadă dacă nu cumva a fost pătată. Își simte mâna dreaptă zvâcnind. Ca să o controleze, îl apucă pe Paterculus cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vine s-o sărut în timp cât alerg să-i prind din urmă. Capitolul patru Dependență de droguri, dependență de mâncare, de alcool, de țigări. Ciudat e că nimeni nu vorbește despre dependența de internet. Iar dependența de internet este năpasta anilor nouăzeci. Peste tot în lume, bărbați și femei se duc la culcare singuri, ghemuindu-se-se nefericiți în așternut, în timp ce partenerii lor se închid în birourile lor și tot tastează până la primele ore ale dimineții. Internetul e o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tragice din familia lor: moartea iubitei sale soții, de exemplu. De ce nu văzuse mai devreme? Le interzise nurorii lui și nepoților să vorbească engleză. Romanele de Thomas Hardy și Jane Austen și toate celelalte cărți scrise de cei care aduseseră năpasta fură Îndepărtate, iar În locul lor, pe rafturi, apărură altare pentru Nați. Însă mama lui Walter refuză să renunțe la engleză. Ea nu o primise ca moștenire, fără nici un efort. Când era tânără, se chinuise să Învețe acele răsuciri dificile ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Se așteptau să se Întoarcă războiul. Sau foametea. Ciuma sau holera. Sau reforma monetară. Din cauza căreia mulți Își pierduseră agoniseala de o viață. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic tămâiau copacii și se rugau fierbinte la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
plătită o avere. Apoi unul de la mama... Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Thewalshes 1@eircom.net Subiect: Ultimele vești Nu c-ar fi vreuna. Nici o afurisită de veste. Helen își petrece tot timpul după gardul lui Mr Big. Încă suferim năpasta rahatului de câine, de două ori săptămâna asta. Mă duc la Knock sâmbătă, n-am mai fost de mult în pelerinaj și simt nevoia să merg pentru că mă necăjește atâta „fiere“ revărsată asupra mea. O să spun pentru tine Misterul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e în regulă, totul e bine. Și chiar era. Voiam să merg la biserica spiritistă. Foarte repede, devenise parte din programul meu de duminică. Îmi plăceau oamenii care mergeau acolo; erau foarte drăguți și, pentru ei, nu eram Anna cu Năpasta ei - mă rog, poate că eram -, dar avuseseră și ei năpastele lor. Nu mă deosebeam cu nimic de ei. Dar nu am spus nimănui - mai ales lui Rachel și Jacqui: n-ar înțelege. Ar putea chiar să încerce să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
merg la biserica spiritistă. Foarte repede, devenise parte din programul meu de duminică. Îmi plăceau oamenii care mergeau acolo; erau foarte drăguți și, pentru ei, nu eram Anna cu Năpasta ei - mă rog, poate că eram -, dar avuseseră și ei năpastele lor. Nu mă deosebeam cu nimic de ei. Dar nu am spus nimănui - mai ales lui Rachel și Jacqui: n-ar înțelege. Ar putea chiar să încerce să mă împiedice. Din fericire, Rachel nu mă mai bătea la cap, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și reședința unui califat. Când l-am părăsit, nu mai era decât o capitală de provincie. Fără îndoială, niciodată nu-și va mai regăsi apusa glorie. Dumnezeu a voit ca eu să fiu martor la această decădere, cât și la năpastele care au precedat-o. Pluteam încă pe Nil, visând la aventuri și vesele cuceriri, când nenorocirea și-a vestit apropierea. Numai că eu nu învățasem încă s-o respect, nici să-i descifrez mesajele. Întins alene în djerma largă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se întâmplă? Prietenul tău nu știe că ieși cu onorabilul domn Simon? Se uită la noi cu un aer răutăcios și atoateștiutor. Nu, nu este asta... Atunci de ce te agiți atât? Frumoasă rochie. Dai bine în poză. Această rochie devenise năpasta vieții mele. Panicându-mă, am deschis gura să protestez în continuare, când Simon se aplecă spre mine, liniștindu-mă: — Nu te îngrijora, Sam, voi discuta eu cu Venetia. Este redactorul șef al revistei. Am eu grijă să n-o publice. Fotograful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a dat eroilor, așa cum a afirmat Eugen Lovinescu, „actele stării civile... Caragiale ne-a înmulțit populația cu un număr de cetățeni, expresii ale mentalității unei pături sociale, într-o anumită epocă”<footnote Eugen Lovinescu, 1. I. L. Caragiale. Comediile sale. 2. Năpasta, în I. L. Caragiale interpretat de..., București, Editura Eminescu, 1972, p. 88. footnote>. Tipologia comică din teatrul lui Caragiale demonstrează uriașa prezență inovatoare, originală, reprezentată în literatura română de I. L.Caragiale. III Posteritatea teatrului lui Caragiale Opera dramatică de „meschino-comediante” a
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]