830 matches
-
în fața Sfinxului/ Œdipe devant le Sphynx) (Miclău, 1978 : 467). Le sentiment de l'illimité Surtout dans leș poèmes d'inspiration expressionniste, on découvre des termes qui illustrent l'aspiration du poète de se confondre avec l'univers. L'adjectif/adverbe " năprasnic "/" năpraznic " (littéralement : " terrible ", " terriblement ") est très fréquent dans leș créations de jeunesse. Lorsque " năprasnic " est adjectif, leș possibles équivalents en français șont " terrible " ou, par interprétation, " foudroyant " ou " indompté " : " Pământule larg [...]/fii pieptul acestei năprasnice inimi [...] ! " " Terre large, [...] sois la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Surtout dans leș poèmes d'inspiration expressionniste, on découvre des termes qui illustrent l'aspiration du poète de se confondre avec l'univers. L'adjectif/adverbe " năprasnic "/" năpraznic " (littéralement : " terrible ", " terriblement ") est très fréquent dans leș créations de jeunesse. Lorsque " năprasnic " est adjectif, leș possibles équivalents en français șont " terrible " ou, par interprétation, " foudroyant " ou " indompté " : " Pământule larg [...]/fii pieptul acestei năprasnice inimi [...] ! " " Terre large, [...] sois la poitrine de ce cœur indompté [...] ! " (Dați-mi un trup voi munților/Donnez-moi un corps, ô
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
l'univers. L'adjectif/adverbe " năprasnic "/" năpraznic " (littéralement : " terrible ", " terriblement ") est très fréquent dans leș créations de jeunesse. Lorsque " năprasnic " est adjectif, leș possibles équivalents en français șont " terrible " ou, par interprétation, " foudroyant " ou " indompté " : " Pământule larg [...]/fii pieptul acestei năprasnice inimi [...] ! " " Terre large, [...] sois la poitrine de ce cœur indompté [...] ! " (Dați-mi un trup voi munților/Donnez-moi un corps, ô montagnes) (Miclău, 1978 : 227) ; " Large terre [...]/sois la poitrine de mon cœur foudroyant [...] ! " (Vous, leș montagnes, donnez-moi un corps) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ô montagnes) (Miclău, 1978 : 227) ; " Large terre [...]/sois la poitrine de mon cœur foudroyant [...] ! " (Vous, leș montagnes, donnez-moi un corps) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 107) ; " Vaste terre, [...]/sois la poitrine de ce cœur terrible [...] ! " (Donnez-moi un corps, ô montagnes) (Boeșteanu, 1998 : 71). Quand " năprasnic " est adverbe, leș traducteurs recourent à une transposition (c'est le cas de Paul Miclău) ou l'omettent en traduction : " Demonul nopții ține parcă-n mâini pământul/și sufla peste el scântei că peste-o iasca/năpraznic să-l aprindă
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
On dirait que le démon de la nuit tient dans șes mains la terre/et souffle sur elle des étincelles comme sur de l'amadou/pour l'embrasser avec violence. " (Nous et la terre) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 61) omission de l'adverbe " năprasnic " en traduction. À d'autres occasions, on retrouve dans la poésie de Blaga le sentiment de l'illimité exprimé par leș locutions " peste măsură " (" outre mesure ") et " peste fire " (" surnaturel ", " de manière surnaturelle "). Leș traducteurs trouvent différents moyens pour exprimer
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
filosofie majoră de existență din „ba da”, „ba nu” (cum face Mircea Vulcănescu cam în același timp și cum va face mai târziu Constantin Noica), nu pune preț pe tradițiile românești (le ia în seamă numai pentru a le contesta năprasnic), nu este deloc mândru că se trage din daco-romani și, în genere, nu este mulțumit de nimeni din cultura românească. Poate, doar, Eminescu, în clipele lui cele mai pesimiste, îi mai spune ceva. El nu admite „omul românesc”, așa cum l-
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
ar fi zis că erau paietele unor valuri mici pe suprafața unui râu. Neîncrezători, am scrutat întunericul care se revărsa pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă a ploilor năprasnice. Pânza ei părea să se limpezească treptat într-o lumină mată de iarnă. Vedeam acum ieșind din mareea aceea fantastică conglomeratele negre ale clădirilor, turlele catedralelor, stâlpii felinarelor - un oraș întreg! Uriaș, armonios în ciuda valurilor care-i inundau bulevardele, un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o încăierare, tata va fi omorât cu un simplu bobârnac... - Mai ales nu te atinge de amăruie... Nu a început să bea. Totuși, avertismentele surorii lui s-au dovedit justificate prostește. În februarie, în timpul ultimelor geruri ale iernii, cele mai năprasnice, a căzut pe o stradă înzăpezită, seara, secerat de un stop cardiac. Milițienii care aveau să-l găsească în zăpadă l-au luat, desigur, drept un bețiv și l-au dus la dezalcoolizare. Abia a doua zi dimineață aveau să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu lăncile, Întăriturile trosnesc din toate părțile și, prin spărturile lor, se-ndeasă năvala morții; brațele se ncleștează-ntr-o luptă oarbă, deznădăjduită. Și peste această urgie Îngrozitoare, deaspra acestui Învălmășag de strigăte și de răbufneli, cerul se Întunecă deodată și o ploaie năprasnică vine să spele valea de sânge... Se povestește că În lupta aceasta, Traian , văzând că nu mai au ostașii lui cu ce să-și lega rănile, Își rupse cămașa de pe el și-o Împărți răniților. Și totuși nu-i biruință
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
sub stejar. Ce moarte să-i dăm, răzeși ? Să-i scoatem ochii... au bubuit mii de glasuri. Să-l trecem prin sabie... au bubuit altele. Nu ! a răspuns Ștefan cel Mare și i s-au umezit ochii, amintindu-și Întâmplarea năprasnică din copilărie. Nu, răzeși, căci am cu acest lup al pustiei o socoteală... Han-tătare, ți-aduci aminte ? Tu l-ai ucis pe Mitruț, Între ramurile acestui stejar... Ridicați-l, feciori, În funie... Apoi,după ce năvălitorul și a primit pedeapsa, trei
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
intre În foc. Haidem, domnule maior ! Îndemnau soldații. Stați, băieți ; așteptați să vie vremea ! Oatașii lepădară bocanci și haine, zvârliră coifurile; păstrară pe ei numai armătura și muniția. Hai, domnule maior, că nu mai putem ! Și au pornit; au izbit năprasnic În puhoiul dușman. Au murit acolo cu toții, până la unul, fără să dea un pas Înapoi. Acestea sunt numai câteva pilde din eroismul dat de armata românească În cruntele zile și nopți de la Cozmești și Mărășești. Cu Îndârjire și energie Înfricoșată
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
biblic căruia însă i s-au acordat, în folclorul românesc, atribute funerare și psihopompe inedite : este purtător al „Sabiei morții”. În ziua de Hranghel, fiecare creștin aprinde o lumânare pentru a lumina „calea întunecoasă” a celor ce mor de moarte năprasnică (inclusiv, probabil, de moarte rituală). Cea mai răspândită credință populară cu privire la Arhanghelul Mihail este aceea că ia sufletele oamenilor „în ceasul cel de moarte” : Atunci când vede că trupul este aproape să-și dea sufletul, sfântul taie capul muritorului cu sabia
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
așteptând ca quintul să dea înapoi. Vassur înghiți cu greutate, simulând frica: Fățarnic și periculos precum un șarpe veninos! ― Într-o zi voi deveni Abate! Pe căi cinstite, dovedind că sunt cel mai bun. Doamne, Dumnezeule, slugile întunericului se dezlănțuie năprasnic. Dă-mi putere! ― Fie, Rimio de Vassur, vorbi într-un târziu Abatele. Mi se pare corect. Peste o oră va avea loc testul de luptă și, dacă îl treci, vei fi tuns sub numele de Rim. Urmează-l pe Aloim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
măsura pe latura ei cea mai mică măcar o sută și cincizeci de metri. În pofida dimensiunilor ei colosale, sala aceea nu părea defel goală. În ea se vedeau trupurile imense ale mătcilor, agitîndu-și picioarele, scoțând sunete ascuțite și lovindu-se năprasnic una pe alta. Bella clipi des din ochi și îl întrebă în șoaptă pe Zuul: - De ce se bat? - Nu bătaie este. Politețe. Se ating doar pe phshloc. - Ce-i asta? - Greu explică la tine. Lovituri dau putere. Încălzesc sânge cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu sălbăticie până în cele mai intime cotloane ale gândurilor celuilalt, departe în ann, imaginîndu-și că mintea adversarului e o livadă de arbori negri în care el intră înarmat cu un ciocan imens cu care sparge fructe negre. Sub loviturile lui năprasnice, coaja întunecată și lucioasă plesnea, lăsând să țâșnească lichidul acela gălbui pe carc-l denumeau supă și care constituia hrana lor de zi cu zi. Știa că furia lui e doar o abstracție, doar un model care-i înlesnea atacul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mâinile tovarășilor lui Xtyn strângeau lemnul negru și lustruit al randului, care gemea surd. Dragonul întruchipat de mințile tovarășilor lui Styn se înțepeni pe mulțimea sa de picioare, așteptând ca războinicii Ulanni să încerce să-l doboare cu o suflare năprasnică. În loc de asta însă, se văzu atacat de zeci de animale mici... Prea mici pentru ca armele sale colosale să le poată atinge. Vietățile acelea iuți și agile se strecurau dincolo de ochii scăpărători ai dragonului și mușcau cu gurile ca niște clești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vreau să le arăt și celorlalți că nu le propun crima de dragul distrugerii. Alta c viziunea mea. Umilit, preotul Ulanni dădu să lovească din nou și din nou. De fiecare dată însă nu făcea decât să taie aerul cu mișcări năprasnice si să-și expună spatele unei lovituri care se încăpățîna să nu vină. Ceilalți trei Preoți stăteau nehotărâți, privind uimiți dansul acela războinic. - E limpede că s-au antrenat ca să ne poată înfrînge, strigă preotul Ulanni. O asemenea coordonare, chiar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
celălalt soldat care îi respingea lamele. Tânărul făcu doi pași înapoi, se aruncă la pământ, se rostogoli de două ori și țâșni în picioare, dar pumnul unuia dintre atacatori se afla deja exact în locul în care ajunse pieptul sau. Lovitura năprasnică îl lăsă pe Xtyn fără suflare, îl întoarse și-l proiectă înspre celălalt adversar. Tânărul văzu cu groază cum începe să cadă spre lama întinsă a celuilalt și încercă să-și oprească picajul cu forța gândului. Era însă prea târziu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Socrate îi respinge propunerea (caz în care Socrate nici nu disimulează, și nici nu se preface în sensul cel vechi al ironiei); asta înțelege el foarte bine. De înțeles, înțelege, de crezut însă nu crede până în zorii zilei când află năprasnicul răspuns: Socrate nu pe Alcibiade vrea să iubească, nu!; vrea să-l facă pe Alcibiade să iubească dincolo de limitele și frumusețea trupului pe care natura i l-a dăruit. Alcibiade află și se convertește în relația lui nemijlocită cu Socrate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se mai păstrează nici un altul în numeroasele sale ctitorii. Adevărat este că „rugile“ lui Barnovschi vodă nu au apucat să fie sfârșite și puține dintre ele au ajuns să fie împodobite cu picturi în domnia și în viața sa, înainte de năprasnica sa moarte, care l-a lovit, înaintea „curții împărătești“, la 22 iunie/2 iulie 1633. Chiar în ctitoria sa ieșeană, Adormirea Maicii Domnului (cunoscută astăzi sub numele ctitorului), ridicată și închinată la Patriarhia de Ierusalim, tabloul votiv demult s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
facă știut, rostind „cuvântul strigărilor noastre”, adică al tânguirilor și al protestelor. Amarul, jalea se prefac în mânie, în răzbunare, în răzvrătire, văzută când ca o forță demonică, ivită din cețuri și întuneric („Simt duhul răzvrătirii negre”), când ca o năprasnică prăvălire de ape, ca în poezia Oltul: „Tu, frate plânsetelor noaste / Și răzvrătirii noastre frate, / Urlai tăriilor amarul / Mâniei tale-nfricoșate.” Răzvrătirea își trimite ramificații către sinonime ca „flacără”, „văpaie”, „furtună” și mai ales „vifor”, termenul care colorează cel mai
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
de poveste, volum alcătuit de I. Negură și V. Posteucă, iar în 1938 I.E. Torouțiu îi editează la București piesa Haiducii. În spațiul bucovinean numele lui H. poartă cu sine aura unui mit: începătorul de geniu fulgerat de o soartă năprasnică. Versurile sale, „cântecele așteptării”, cum și le-a intitulat autorul, susțin acest mit prin atmosfera lirică vibrantă, prin spontaneitatea expresiei și neliniștea modernă a poetului „cu sufletul strâns între teascuri de cramă”. A fost considerat „întâiul poet modernist al Bucovinei
HORODNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287450_a_288779]
-
sunt niște încurcă-lume, țărănimea e o „pleavă” în calea revoluției. Așa-zisa „revoluție” îl spulberă însă, curând, și pe el: în contextul purificărilor din partid de după zdrobirea „devierii” zise „de dreapta”, deși promotorii erau în realitate stângiști, Cozmin cade victimă năprasnicei zeități ce își devoră progenitura. Petre Curta îl va întâlni, zdrobit, însângerat, în beciul Securității. Nu aceeași soartă îl paște pe prietenul lui Cozmin, de cu totul altă calitate intelectuală și formație psihică, Isaac Landesman, comunistul evreu, rezoneurul cărții, figură
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
Zgândărită de atitudinea condescendentă a lui Castriș, trufia Tofanei e răscolită până în străfunduri de refuzul lui Rudy. Această trufie este reversul, răzbunarea umilințelor îndurate de înaintașii ei obscuri, apăsați și diprețuiți. Trezită în ființa studentei, nepoata hingherului Sbilț se dezlănțuie năprasnic. Bunicul ei „pedepsea” făcând „hăț cu sbilțul”. Printr-o stratagemă Tofana îl atrage pe Rudy, după miezul nopții, în camera Crinei, logodnica lui și prietena ei, și, pentru ultima oară, îi cere imperativ să se însoare cu ea. Scena, construită
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
îndoială, la titlul împăraților (augustus) sau la epitetele atribuite acestora (2γ℘≅Η, dius). Moartea și învierea unuia dintre cele șapte capete (13,3) constituie cel de‑al doilea element inedit al scrierii. Versetul în cauză sugerează un asasinat, o moarte năprasnică a unuia dintre împărați. Există trei personaje istorice care întrunesc această condiție: Iulius Caesar, Nero și Domițian. Primul poate ieși din discuție, fiind mult prea îndepărtat în timp. Dacă Apocalipsa a fost alcătuită în timpul domniei lui Domițian, iar acesta este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]