1,183 matches
-
face cu aceeași profesoară. Dacă și-ar fi dat seama încă de la începutul seminariilor, probabil... nici nu mai contează ce ar fi fost probabil. Acum, față de profesoară are mai mult decât respect. Multitudinea de soluții face ca totul să se năruie. Nu simte niciun fel de ranchiună doar că în minte are numai implorările de atunci, rostite și mai ales nerostite, devenite inutile datorită unui singur punct pierdut la notare. Nu credea să-l mai doară vreodată, atât de mult, faptul
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
acest obiectiv a avut de înfruntat realitatea ; rozul speranțelor a devenit cenușiul cu nuanțe din ce în ce mai închise al dezamăgirior, al neîmplinirilor. Dorul de Erica, hrănit luni în șir cu propria-i simțire, cu propria-i ființă, a devenit dintr-o dată nelegitim, năruindu-se orice speranță de a fi potolit. Amarrnic își mai reproșează faptul că, se lăsându-se purtat de val, se îndrăgostise mai mult decât nebunește. Se întâmplase cu aproape doi ani în urmă. Înainte de a se întâmpla avea mintea limpede
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
am,... trebuie să scot un cinci în teză..” - Am să încep cu cele mai mici note și trebuie să spun, cu părere de rău, am fost nevoită să pun chiar și note de trei. Socotelile lui Florin par să se năruie, a rămas mut, pare să fi renunțat la orice fel de calcule dar de fapt se află ca și în transă. Este concentrat, dorindu-și cu ardoare să-și audă numele numai după primul val. Cântărește de departe fiecare lucrare
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
și iar. Inspir... Aceleași tropote aprind pădurile, de parcă regele Solomon, și-ar petrece sabia peste râsul lor peste curajul de a mai face un pas, de a gândi, de a mima... Maia a fost iubită, adâncul privirii ei, vocea obedientă năruia ideea de a fi, minciuna-i răcea atingerea ochilor. Nici măcar nu-și dădea seama că se născuse oarbă, și că se jucase cu chibrite, că în palmele-i sidefii, frica trecerii peste munți și inedit îi era rouă... - Maia, mai
NU ESTE NIMENI DE VINĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364912_a_366241]
-
atârnat lanțul lumesc, Ce vieți înfrânge, într-a sa înrobire, Risipind bucăți de suflete-n spațiul ceresc... Nu știm a ghici nimic străin gândirii, Ce din neant ființa subit ne-o-nvăluie, Ne miră întâmplări împotriva firii, Ce vise și speranțe fragile năruie... Întrebări cu ecouri, mereu le-amânăm, Rostind răspunsuri incerte, cu greu în șoapte, Și iluzii, iar, în cutii împachetăm, Mai trece astfel iar o zi, și înc-o noapte!... ~ Cristina P. Korys ~ (compusă la miez de noapte - înspre 27 oct. 2016
ÎNTREBĂRI CU ECOURI... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366428_a_367757]
-
să se răspândească în mai multe țări, în secolele XIV și XV. Până la consolidarea constructivă a libertății, viața a devenit mai extravertită, exuberanța a îmbrăcat de multe ori forma violenței, imoralitatea și corupția și-au lărgit ariile, idealurile păgâne au năruit pentru o perioadă concepția creștină. În literatură întâlnim un comportament similar dezbinării, manifestat între oameni, prieteni și chiar în dragoste, sub denumirea de intrigă, definită ca o acțiune care folosește mijloace nepermise în realizarea unui scop. Exemplific piesa Intrigă și
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
gheață, Au pilotat demenții o pasăre de foc. Nu voi uita nicicând această dimineață, Pe care am trăit-o, aproape de-acel loc!. . . =11 SEPTEMBRIE 2001= Cutremurătoare dimineață! Ce vedeam pe ecranele televizoarelor credeam că e un film! S-au năruit turnurile, cei doi zgârâie nori ai NEW YORK-ului, ca două jucării strivind atâtea suflete sub dărâmături! Ce poate face tâmpenia omenească!Doamne, și eu am fost cu o săptămână în urmă într-o excursie cu Emil, la cascada Niagara
IMAGINI DE GROAZĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366767_a_368096]
-
-o să-și continuie lecțiile de zbor prin casă. După un timp s-a oprit și a început să-și curețe penele cu ciocul. Băiatul era tare fericit. Mami, trăiește! Bucuria nu a ținut mult . Dintr-o dată totul s-a năruit. Și-a dat capul pe spate, aripile se mișcau haotic, nu mai avea echilibru , a privit spre cer de câteva ori și s-a prăbușit. Lacrimile se prelingeau pe obrajii băiatului. Își ascundea privirea. Continuă să plângă. Deși citisem împreună
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
Ipostaze > CÂND VINE AMURGUL Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului când vine amurgul crepuscular și pleoapa zielei își închide fereastra în mine se-aprinde ceva dureros: un regret că se năruie-n inimă cerul și cu el visul meu ca un vas plin de jar incendiind orpheice harfe. marți, 21 ianuarie 2014 Referință Bibliografică: când vine amurgul / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1117, Anul IV, 21 ianuarie
CÂND VINE AMURGUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361584_a_362913]
-
dar asta nu înseamnă că nu ne iubeam la fel de mult. Poate că iubirea noastră s-a mai maturizat, nu mai era atât de exuberantă ca la început, însă era una matură, de durată și iată cum dintr-o dată totul se năruie. - Ei, poate vei găsi tu tăria să treci și peste acest hop. Poate a fost ceva accidental, nu o practică obișnuită. - Nu știu ce să zic. Acum dacă încep să rememorez toate semnele de întrebare ce apăreau în căsnicia noastră, cred că
SENATORUL ZBIHLI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361688_a_363017]
-
a trecut, rozul s-a izinit de respirația grea a celor care singuri se aureolizau ca a atotștiutori, și interiorul meu a început încet, încet să devină cenușiu și din adâncurile telurice să mă strige întunericul. Bacovia s-a simțit năruit de boală, nu de cea pe care corpul lui o făcea vizibilă, ci de cea interioară, care îi săpa zi de zi șanțuri adânci în existența sa: Amurgul galben m-a îngălbenit, și m-apasă, / Ca geamuri galbene, cu lacrimi
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
nr. 1021 din 17 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Toți avem un cer de stele Și câte o stea în ceruri, Într-un singur fel ne naștem Și murim în mii de feluri... Lumile din lumi născute În eter se nărui-vor, Nu știm câte-or mai lua viață, Câte fără stea pieri-vor. Eu cu steaua mea ce-apune, Tu cu steaua-ți ce răsare, Întâlni-ne-vom vreodată Pe aceeași rază-n zare? Eu cu lumea mea ce stinsă
EMINESCIANĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352460_a_353789]
-
universul, Complet surd eram ieri. Mă mângâi lin pe frunte, Pe tâmple și iți zic: Când mă simt ca un munte Când ca un biet bunic. În roze tut mă-nvălui Și a salcâm miros, Cu-al tău parfum mă nărui Ori mă inalți frumos Ai gustul ca și vinul Ales de tine-n dar, Odată-mi dai cât Rinul, Odată îmi dispari. Îmi iei transcedentalul Și gândurile-mi iei, Uneori mai simt malul, Alteori mări cu zei. Și fără să
VIRGILIU VITAN -POEME ÎN ECHILIBRU de VIRGILIU VITAN în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350566_a_351895]
-
aidoma unor vâlvătăi de foc. De-o parte drumul era flancat de munte, de pe versantul stâncos și abrupt al acestuia înclinându-se arbuști cu ramurile dedesubt sfâșiate de vehiculele în trecere. De cealaltă parte a drumului curgea printre bolovani uriași, năruiți din înălțimi, un pârâu, poluat în răstimpuri de reziduurile exploatării forestiere din amonte. Ultimele camioane încărcate cu bușteni se grăbeau spre destinația lor, pentru ca șoferii să se bucure cât mai devreme de repaosul duminical. Valentin, obosit deja de drum, întâlnise
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
de efortul concentrării semantice, totul exprimat prin acea viziune insolită a potențării metaforice: „Am ostenit mereu să îți spun:/ Cuminecă-te când intri în mare!/ Încă e plin ulciorul cu vin, din cel bun,/ dăruit de stăpân./ Altfel,/ odaia se năruie-n pulberi solare.//...// A sare miroase petala de măr,/ până și-agrafa de aur/ din negrul meu păr/ respiră, în noapte,/ catrene.//...// Mânzul cel alb nechează a drum,/ în vatra plesnită a iernii,/ acum,/ întreg a rămas doar pocalul/ cu
MARIANA CRISTESCU AMOR PROHIBIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351261_a_352590]
-
om pe care să nu-l vatăme. A tăiat și smuls de la mame și copii, de la tineri și bătrâni, de la handicapați și sănătoși, mineri și militari, forjori așchietori! Un adevărat stahanovist al dezastrului. A lăsat să piară totul, să se năruie totul; n-a creat un loc de muncă și a îndatorat tara stăpânilor lui de la F.M.I. pe cel puțin cinci generații, pe care, astfel, le-a blestemat să devină sclave la stăpân! A călcat în picioare Constituția și tot el
PLOŞNIŢA PUTERII LA ROMÂNI de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 574 din 27 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351389_a_352718]
-
acord lumina-vor Copacii și - mistic - Palatul! atunci când Hristosul a fost răstignit țâșnit-au și sânge și apă din rane: sângele - sferă de foc - a cercuit lumile: văpaie-n furtuni de dojane iar apa botezului nou - în potop s-a năruit până la noi rădăcini: de-aceea se-așteaptă ca flăcări și strop Miri veșnici să fie-n Copaci - nu vecini! ...așteaptă - așteaptă nuntirea de vis fermecat ning cireșii - în Paradis! *** HRISTOS ȘI MAREA jelitul pescărușilor din spume săgeți - apoi - spre unde
CURĂŢENIE DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350794_a_352123]
-
din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului By Talpalaru Mihăiță VOLATILIZAT sărut, nesărutat, plivit, strâns, strivit, măcinat, într-o clepsidra goală de timp, împrăștiat pe buze necoapte, virgine nude, învesmântate cu inexistentă bicolora, frântă-ntre două stele, neinventate. cotropit, pustiit, năruit între uitare și negare, m-am aruncat de pe mine în gând sinucigaș, autoexilat din actul de naștere, pierdut într-un mausoleu fără memorie, mormânt săpat de picioare străine. culcat pe o idee de inimă, crescută în spate de genunchi descoperit
VOLATILIZAT de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351564_a_352893]
-
Tândală foști Tândală și Păcală.. - Tândală și Păcală ajunși Păcală și Tândală. Deja capul meu luase o înclinație spre un ușor sforăit, iar pleoapele își lăsau încet jaluzelele. Amăgeală propie fără un scop sigur deoarece intențiile mele morfeice s-au năruit la vocea categorică și bubuitoare a unuia din ei. Evident, punctată cu un pumn în masă. - Băă!! Tu nu vezi că n-o scoatem la capăt în niciun fel? Cum o dăm tot Păcală și Tândală rămâne. - Așa e! Dar
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346596_a_347925]
-
tu ești Tâncală provenit din Păcală. - Eu cine sunt până la urmă? - Tu ești Tâncală ... Ba nu!...Dacă eu sunt Pădală ... ăăă ... tu ești ... - Eu sunt Pădală iar tu Tâncală c-am schimbat și locurile, ai uitat? Simțeam cum ceva se năruia încet-încet în capul meu.Eram printre stele și căutam o planetă necunoscută pentru a deveni celebru. Un asteroid gigant îmi blocase drumul spre nemurire. Ori dau cu capul în el, ori mă întorc la cei doi idioți. Aleg a doua
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346596_a_347925]
-
Tândală foști Tândală și Păcală.. - Tândală și Păcală ajunși Păcală și Tândală. Deja capul meu luase o înclinație spre un ușor sforăit, iar pleoapele își lăsau încet jaluzelele. Amăgeală propie fără un scop sigur deoarece intențiile mele morfeice s-au năruit la vocea categorică și bubuitoare a unuia din ei. Evident, punctată cu un pumn în masă. - Băă!! Tu nu vezi că n-o scoatem la capăt în niciun fel? Cum o dăm tot Păcală și Tândală rămâne. - Așa e! Dar
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346595_a_347924]
-
tu ești Tâncală provenit din Păcală. - Eu cine sunt până la urmă? - Tu ești Tâncală ... Ba nu!...Dacă eu sunt Pădală ... ăăă ... tu ești ... - Eu sunt Pădală iar tu Tâncală c-am schimbat și locurile, ai uitat? Simțeam cum ceva se năruia încet-încet în capul meu.Eram printre stele și căutam o planetă necunoscută pentru a deveni celebru. Un asteroid gigant îmi blocase drumul spre nemurire. Ori dau cu capul în el, ori mă întorc la cei doi idioți. Aleg a doua
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346595_a_347924]
-
lor duhovnicească și sobornicească absolută”. Așadar, dr. Roman e pus pe provocare permanență prin spusele sale. Dar provoacă la dialog, la polemica, dispută, de fapt la clarificare. Iată: între cele două războaie, “fără un dialog cu Roma, totul s-a năruit în numai două decenii”. Oricine poate replică, însă, că nici Papa de la Roma nu ar fi putut rupe pactul Ribbentrop-Molotov. Sau: “Ortodocșii sunt mereu în criză și cei mai săraci europeni”. Dar alți creștini nu au fost, nu sunt și
VIOREL ROMAN, AUTORUL CARE NU ARE CU CINE POLEMIZA de CORNELIU VLAD în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346653_a_347982]
-
au spus mulți, dintre care unii au sfârșit în închisorile republicii impuse, a divorțat în mod sovietic de rege (și regina mamă) punând capăt unei monarhii în care primii doi regi au făcut minuni pentru România, iar ultimii doi au năruit-o. Trecerea de la monarhie la republică a fost dictată de Stalin, care după eliberarea României, s-a purtat cu mănuși de catifea roșie cu regele, având în vedere că îi agățase în piept cea mai mare decorație a Uniunii Sovietice
A TREIA REPUBLICĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346676_a_348005]
-
tuturor relelor de care avem parte, „falimentul celor care ne conduc”. De-ar fi să apară la orizontul politic un Mesia, să le pună iar pe toate la locul lor ! Până și oamenii cei mai bine intenționați, văzând cum se năruie universul ce le era familiar, cum mediul în care trăiesc devine imprevizibil și simțind tot mai mult nevoia de ordine, structură și previzibilitate, încep să dorească un conducător puternic, dominant. Apelurile la o „conducere mai fermă” coincid cu recrudescența unor
ESEU DESPRE PUTERE (VIII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352122_a_353451]