707 matches
-
Mircescu). Constantin Mironescu (România, scriitor, poet) cu poezii, în vers tradițional clasic, este prezent în fața cititorului astfel: „Cai răstigniți, la răscruce/ De drumuri, se întâlnesc .../ Chiar stele pe cer se opresc/ Să-i vadă, iar pe uluce/ Copii din vremuri năuce,/ Urcați, la ei se zgâiesc- / Cai răstigniți la răscruce/ De drumuri când se opresc./ Din neuitare, zvon aduce/ De neamul lor arăbesc - / Pe vremuri, darul regesc .../ Mor nechezând pe o cruce/ Cai răstigniți la răscruce.” (Cai răstigniți, la răscruce). Elena
EDITURA ANAMAROL 2017 de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373975_a_375304]
-
După argumentul: „N-am știut niciodată că am un suflet, până când n-am venit aici”, hotărârea lui Eduard de a nu se mai întoarce niciodată la Chicago pare firească în noua lui ordine moral-socială. Dar Bateman rămâne de-a binelea năuc (parte de uimire, parte de bucurie) când aude de la fostul său prieten și rival că se retrage în favoarea lui, urmând ca el, Eduard, să se căsătorească cu frumoasa metisă Eva, fata lui Arnold Jackson și al indigenei Lavina. De fapt
FERICIREA-N BANI SCĂLDATĂ E-N ESENŢA EI RATATĂ ! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375554_a_376883]
-
nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă unul: - De ce pleacă lumea? De ce-ntre cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac și-apoi se'ndepărtează Năuci de ce-au văzut. De necrezut! Pe masă-i doar un cord ce sângerează Cu lacrimi rubinii un dor pierdut. 07.04.2012 ciclul “Era sa fiu poet” *** Referință Bibliografică: Dorul / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DORUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372037_a_373366]
-
Strofe > Atasament > PRINTRE MESTECENI Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1861 din 04 februarie 2016 Toate Articolele Autorului PRINTRE MESTECENI de Nicolaie DINCĂ Când viscolele vieții cărările-ți închid Iar clipele de zâmbet se sparg ca de un zid, Năuc, fără vreo țintă, cum mai rău nu se poate, Îți porți, ca pe-o povară, haina durerii-n spate. Pierdut, fără de vlagă, nemaigăsind puteri, Pleci călător‒stafie, pe-un drum spre nicăieri, Cu pasul șovăielnic, parcă plutind pe drum, Cu
PRINTRE MESTECENI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372315_a_373644]
-
sfinții din icoane. hoții ne violează și-n cavou iar pruncii - moarte sug din biberoane. ne ceartă chiar bătrânul Dumnezeu cu arșiți și faimoase uragane. vulcanii scuipă lava lor mereu iar munții ne înghit în canioane. prin lume umblă oamenii năuci. deșertăciuni se vînd la prăvălie. nebunii lumii - monștrii mameluci, își fac redute din democrație. am dreptul - liber, versul să mi-l scriu, și nu strig vreo lozincă desuietă; în secolul acesta - prea zbanghiu, hai să rămînem - lume - pe planetă ! (7
TABLETA DE WEEKEND (97): METEORITUL de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372821_a_374150]
-
lovește sărutul ca un derbedeu. E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar, te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lună și-ți pun gându-n buzunar. ALERGĂM Alergăm ca două cuvinte înlăuntrul odăii năuce, ne cântăm zornăitul și muritul atârnate pe cruce mai înainte de Înainte... AM SUFLETUL Am sufletul un trotuar cu trunchiuri de floare. Chipul tău cu gust amar trece ca un ciob de întâmplare cu inima în buzunar. NU MĂ-MBRĂȚIȘA Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
tău,pe sub aerul ce ne lovește sărutulca un derbedeu.E vineri, după apus. Scot inima și te așez ca-ntr-un balansoar,te învelesc pe genunchi c-o fâșie de lunăși-ți pun gându-n buzunar.ALERGĂMAlergăm ca două cuvinteînlăuntrul odăii năuce,ne cântăm zornăitulși muritulatârnate pe crucemai înainte de Înainte...AM SUFLETULAm sufletul un trotuarcu trunchiuri de floare.Chipul tău cu gust amartrece ca un ciob de întâmplarecu inima în buzunar.NU MĂ-MBRĂȚIȘANu mă-mbrățișa, că sunt orb,trăiesc la subsol murdar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
mână de ajutor ca să ridic bolovanul! - Nu pot, nenicule! Nu știu să înot! Dar am să te ajut de pe mal. - Cum? - Hai o dată! Încă o dată! Nu m-ai luat tovarăș ca să te îndemn? Cine să facă asta? Se uită Mărțișor năuc la el. Era murdar, flămând, obosit și ăsta îi îndruga bazaconii. Îi veni să-i plesnească una peste gură, dar se abținu. Halal tovarăș de drum! Se afundă din nou în lac, își adună bruma de puteri ce mai avea
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
scurt, de două ori Și se rotește prin frunzar. Privește-n juru-i circumspect, E sigur, el e cel mai bun! Și strigă-un glu-glu-glu! Perfect, Cu glas profund ca de tribun. Și joacă-așa, pe loc, pe loc, Stângaci, ghebos, năuc moșneag, Când rock-and-roll, când cazacioc, Mereu, mereu pus pe harțag. Referință Bibliografică: CURCANUL / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
CURCANUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371289_a_372618]
-
și puiuțul, recunoscător de fiecare dată, dădea câte o paranghelie de spaimă în apartamentele de sus ale vilei. Apăruse ușor și obișnuința de a fuma iarbă, iar mai recent să mai dea și câte un praf la nară. Privirea ușor năucă și incoerența în gândire, că de exprimare nu mai vorbim, îi confirmau mamei ideile despre genialitatea oarecum precoce a copilului. Tati era și el de acord pentru că avea o poză a băiatului pe birou. Într-o zi, însă, probabil în
TÂNĂR DE VIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344723_a_346052]
-
și puiuțul, recunoscător de fiecare dată, dădea câte o paranghelie de spaimă în apartamentele de sus ale vilei. Apăruse ușor și obișnuința de a fuma iarbă, iar mai recent să mai dea și câte un praf la nară. Privirea ușor năucă și incoerența în gândire, că de exprimare nu mai vorbim, îi confirmau mamei ideile despre genialitatea oarecum precoce a copilului. Tati era și el de acord pentru că avea o poză a băiatului pe birou.Într-o zi, însă, probabil în
TÂNĂR DE VIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 959 din 16 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/344723_a_346052]
-
Ce-i?... Ce țipi așa?... Vorbise pe un ton care, deși se voia arțăgos și autoritar, nu reușea decât să trădeze bărbatul docil în casa căruia, incontestabil, cântă găina. - Unde boala umbli? Ce-ai căutat în grădină? Umbli toată ziua năuc, de colo-colo... că nu știe omu’ de unde să te ia când are treabă cu tine, începu să turuie Lucreția cea veșnic iritată și pusă pe cârâială. - Umblu „de colo-colo”!... o îngână Clăpăugea. Am fost s-aduc niște iarbă la orătăniile
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
bucurie, călcam cu turmele de oi pe stamba verde din câmpie, ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din zări spre-o nesfârșită zare; apoi privirea mi-o-mbăiam în feeria de culori și fluture-mi doream să fiu ca să mă zbengui printre flori ... Când pe Horeb mi Te-
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
uit - strigă la mine actorul numit Prezent de după cortina lăsată înainte de actul însingurării te uit dar uite cum reinventezi povești în care angajezi actori care să-ți umple scenografia ochiul fuge spre tine în loc să rămână fix pe frontiera dintre triunghiul năuc și cel cu vârful în cer ca un prag de lemn putrezit totul se răstoarnă se reia actul 1 scena I cu precizia unui metronom mereu repornit de mâna dibace a Lui Anne Marie Bejliu, 25 iunie 2014 Referință Bibliografică
PRAG PUTREZIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1272 din 25 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347399_a_348728]
-
kisu, arma care mi-o dăruise tata. Frumoasă armă! Avea patru găuri de-a lungul lamei cu tăiș dublu și se termina într-un mâner împletit în fire de cupru. L-am privit pe negrotei fix în ochi. Era puțin năuc, dar privirea mea sticloasă împânzită de firișoare sângerii l-a pironit de-ai fi zis că nici nu mai respiră, doar că îl dădea de gol nodul de sub bărbie care se mișca de-a lungul gâtului, când sus, când jos
CONGOLEZUL JUMA de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348747_a_350076]
-
iama prin vie și câte dealuri călăream?! of, cât se mai ruga bunica, vrând și ea, măcar, s-apuce, (că robotea precum furnica), cum arată un măr dulce! dintr-o dată timpul s-a scurtat; pe zi ce trece-s mai năuc. parcă din alt veac am dezertat și nu știu încotro s-apuc. fug cât mă ține brăcinarul; nu știu nici unde, și nici cum. și trec prin viață ca mărfarul, ce pufăie și scoate fum. Referință Bibliografică: fug cât mă
FUG CÂT MĂ ŢINE BRĂCINARUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348917_a_350246]
-
mai era ceva licoare. Cam jumătate, deci se impuneau deja unele măsuri de raționalizare. Ajuns acasă la simpatica văduvă, bine stârnită de rachiu dar și de curiozitate, se lăsă în voia ei. Iar priceputa femeie avu parte, în afară de figura complet năucă și de zâmbetul tâmp al lui Costel și de mari surprize, ceea ce trebuie să recunoaștem, era cam de mirare pentru ea, la câtă experiență avea. Deci Costel funcționă ireproșabil și neobosit, organele sale interne nu scoaseră nici un zgomot precum că
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
mai înălțător decât acela când, doruind să ne eliberăm, ne luăm cu munții la trântă, fiind un neam de feți-frumoși siliți să lupte cu uriașii, cu zmeii, cu marile puteri, cu marii stăpâni de sclavi ai unei lumi contemporane bolnave, năuce, nemiloase. Realizarea noastră colectivă a peste 26.000 de strofe care încep cu ”sunt”, ca gest de sfidare a neodictatorilor economici care au înlocuit pușca și glonțul cu dobânda la credite, și tentativa de a ne autodepăși propria performanță compunând
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
fi simțit mâna aș fi crezut că glasul venea de pe altă lume. El încă mai trăia momentul când fusesem pus să-l zdrobesc și nu o făcusem. Gestul meu față de el l-a sprijinit să nu facă rău nimănui. Stăteam năuc și nu pricepeam, întrebându-mă dacă nu cumva voia să mă încerce. Era cinstit cu mine sau peste câteva zile avea să declare în fața întregii camere ceea ce îmi spusese acum? Din fericire, lucrurile nu s-au petrecut așa. Nici Gelu
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
ca bieți nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... - Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă unul: - De ce pleacă lumea? De ce-ntre cei din față e rumoare? Am stat degeaba? Asta ar fi culmea! E liniște. Toți tac. Se'ndepărtează Năuci de ce-au văzut. De necrezut! Pe masă-i doar un cord ce sângerează Cu lacrimi rubinii un dor pierdut. Ciclul "Era sa fiu poet" Referință Bibliografică: Tarabe pentru suflet / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1414
TARABE PENTRU SUFLET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376827_a_378156]
-
de viori. În fața palatului, în revărsarea de flori, fluturi și păsări, dansau pomii în floare, dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu iepuri, veverițe cu urși, dansau flăcăi cu fete ale căror picioare nici nu atingeau covorul smălțuit. Cum era năuc de-atâta uimire, Mărțișor îngăimă: “Pană, penișoară, în zbor lin coboară!” Cufundați în fermecata reverie, ei nici nu observară mișcările căpcăunilor de la zidurile grădinii, alergările bezmetice și semnalele lor: - Căpcă șapte, zbor inamic în sectorul tău, dreapta sus trei sute de
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
nu este stavilă pentru gânduri Nici Divinul, și nici chiar Necuratul Nu m-au onorat cu câteva rânduri. Am revenit gânditor în ținuturi Unde uneori mai cântă și cucul Privind visător spre cerul cu vulturi Din farmecul vieții gust ca năucul. Ciuca Virgil New York, 17 septembrie 2013 Referință Bibliografică: Am vizitat lumea tăcerilor / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1496, Anul V, 04 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ciucă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
AM VIZITAT LUMEA TĂCERILOR de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376086_a_377415]
-
carte de vizită cu adresa și telefonul, apoi îl atenționă: să fii la poarta mea la ora cinci fix! Nicio secundă întârzâiere, că atât așteaptă concurența. Pe mâine! Și plecă rapid să rezolve alte treburi, lăsându-l pe Dumitrache Mototolea năuc. Nici nu apucase să-l salute. Se uita ca zăbăucul la cartea de vizită, fără să realizeze că norocul îi aruncase în creștet o pleașcă, parcă aruncată de o vacă zburătoare. Vorba ceea cu prostul și norocul. Dacă ar fi
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
asumat responsabilitatea, ca un autentic șef ce era. - Raportez, domnule director, sunt monitorul general! Le-am pus la toți liniuțe în condică și trebuie să-i pedepsiți cu mămica”. („Mă-mica” trona tăcută pe catedră). Domnul Arsu s-a uitat năuc la el: - Ce ești tu, mă? Ce liniuțe pui și unde este maică-ta? Din continuarea raportului, identificarea „mămichii” de pe catedră și constatarea dezastrului din clasă, domnul Arsu s-a edificat complet cum stau lucrurile cu noi. L-a trimis
DOMNUL FUSULAN-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373092_a_374421]
-
în: Ediția nr. 1611 din 30 mai 2015 Toate Articolele Autorului se dezvelește pământul suflete în mine mai arde candela dragostei știu sunt ca o felie de tort uscată sărbătoresc umbrele. ele știu că le iubesc împodobesc urmele firii când năucă de emoții aproape necunoscute aștern altă filă pentru cuvântul dintâi orbesc iar și iar pe tine suflete te păstrez aproape de cântec molipsește-te suflete de propria-ți iubire și mai lasă-mi vreme să alung din mine temerile absurde cruce
CE MAI ŞTII DE MINE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373194_a_374523]