561 matches
-
anomalii: un copac lipsă, altă mașină pe alee. Fiecare succes disperat al memoriei îl stimula puțin. O magazie pentru unelte a unui vecin, plasată cu patru metri și jumătate mai la vest îl înveseli la culme. Memoria lui vizuală o năuci pe Karin. Leziunile îl deblocaseră cumva, îi îndepărtaseră categoriile mentale care-l împiedicau să vadă cu adevărat. Presupunerea nu mai atenua observația. Acum, fiecare privire crea propriul său peisaj nou. Blackie scăpase din curtea din spate, unde fusese legată, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
laudă, ba pentru gospodărie, ba pentru scroafă, ba pentru multe altele. Apoi s-au ivit din casă copiii și s-au pomenit lăudați și ei. Când mâncarea s-a terminat și sticlele erau goale și toți stăteau în jurul mesei parcă năuci - fiindcă un prânz ca acela te năucește ca un pumn în obraz - mama le-a luat pe femei cu ea în bucătărie, însă ele au bănuit ceva și au venit repede înapoi, tocmai când tata aproape că izbutise să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ba pentru multe altele. Apoi s-au ivit din casă copiii și s-au pomenit lăudați și ei. Când mâncarea s-a terminat și sticlele erau goale și toți stăteau în jurul mesei parcă năuci - fiindcă un prânz ca acela te năucește ca un pumn în obraz - mama le-a luat pe femei cu ea în bucătărie, însă ele au bănuit ceva și au venit repede înapoi, tocmai când tata aproape că izbutise să-i înduioșeze pe cei doi bărbați. Ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Kremlin În noapte veghează Nikita Sergheevici Hrușciov. Tu, În noaptea Bucureștiului. Ajun de Crăciun. Plouă ca În vreme de potop și vântul Îndoaie năpraznic copacii. Primești douăzeci și cinci de lei. Să-ți cumperi ce vrei tu, așa zice tata. Te holbezi năucit la Tudor Vladimirescu. Prin noapte și prin perdele de apă Îți faci drum spre Librăria Noastră. Îți vezi Împlinit visul. Utopia, atinsă, penetrată. Primul aparat optic al vieții tale. În sfârșit o să ai diascopul tău. Nu mai trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se potriveau deloc. Mda, nimic pentru mine, am zis eu. Hai, să mergem în altă parte. Maria pufni pierzându-și răbdarea. —Unde? La magazinul cu articole pentru camping? Vino după mine. Ne-am oprit în fața unui raion care m-a năucit prin gama de culori. — Cred că ăsta e raionul pentru clovni, am șoptit, sperând să nu mă audă vânzătoarea fioroasă din apropiere și să mă identifice ca fiind unul dintre acei filistini ai stilului, cum știam foarte bine că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pleacă deloc. Ca o ceață. Stă lumina palidă și parcă atârnă hălăduind pe deasupra bălților. Acolo nu-s niciodată triluri de privighetoare, iar păsările de zi înnebunesc, cântând de cu seară crezând că-s zori. Și oamenii nu pot dormi, umblă năuci pe unde apucă... — Mare doftor ești, Pylarino, uite că mi-a și trecut. Dar asta-i taina noastră. Spune-le că până mâine nu pot să văd pe nimeni, că trebuie să mă refac, trimite-l doar pe Ștefan. Îmi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Recunoștinței alături de Dovlecel și de părinții ei. Până în septembrie nu ajunsesem niciodată mai la vest de Lacul Hopatcong din New Jersey - iar acum, iată-mă în drum spre Iowa! Și, pe deasupra, împreună cu o blondină! De religie creștină! Cine e mai năucit de această dezertare, familia mea sau eu? Câtă cutezanță! Sau nu eram, de fapt, mai cutezător decât un somnambul? Printre emoțiile pe care mi le-a stârnit, casa din scânduri albe în care crescuse Dovlecel era în ochii mei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câinii? Că recunoști un ulm de cum îl vezi? Că taică-tău are un stadion-wagon cu carcasă de lemn? Ce mare brânză ai realizat la viața ta, păpușă, cu râtul ăla al tău de Doris Day? Din fericire, indignarea m-a năucit atât de tare, încât mi-a pierit graiul. Cum era să mă simt rănit într-un punct unde nici măcar nu eram vulnerabil? Ce ne păsa, mie și lui Kay, de, unu, bani și, doi, religie? Filosoful nostru preferat era Bertrand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la scară națională, însă respectivele povestiri nu erau năucitoare, erau niște pastișe, iar eu voiam să provoc năuceala în stilul meu propriu, și să mă năucesc și pe mine însumi nu mai puțin decât pe alții. Și de ce nu, la o adică? În apartamentul meu de două camere nu era nimeni să mă împiedice, nimeni vizibil. Nu vedeam nimic ce m-ar fi putut opri nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să te freci încolo și-ncoace ca să nu mucezești stând în loc și întrebându-te și frământându-te dacă merită cumva, până ai s-o iei razna și-ai să te risipești vâslind cu nădejde prin arșița asta fumegoasă care te năucește cu tarabe și chioșcuri și barăci, berării și patiserii și gogoșerii, grătare de mici și plăcintării, frizerie și stomatologie și cabinet de obstetrică și ginecologie, casă de amanet și centru de schimb valutar, papetărie și birotică, fast-food, kebab, hot-dog, covrigărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Fără să mai aștepte răspunsul trage cu putere de păr, smulgându-l de la rădăcină din pielea capului. Prizonierul scoase un urlet asurzitor și încearcă să se ridice. Imediat, primește un cot în gură, care-l trântește din nou la podea, năucit de durere. Lucrezi cu englezii banditule, știu asta! Te încăpățânezi să taci și ai să regreți Din buzunarul mantalei, Schultz scoate un cuțit lung, cu lamă subțire și puțin curbată. Face un semn către șoferul său. Bruno, crestează-i ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
roșie, cum ar fi: "Cu partidul nostru-n frunte/ Vom avea victorii multe", "Uteciștii iubesc curățenia, luați exemplu!", " După întrebuințare, vă rog să așezați capacul ușor, plesnește!" și altele câteva, pe care nu le mai țin minte. Am plecat puțin năucit din acest w.c. atât de sofisticat și m-am dus glonț la secretară. - Tot dumneata, tovarășe? m-a întîmpinat cu același surâs angelic, numai că acum nu s-a mai uitat la mine, era foarte ocupată cu pilirea unei unghii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cefe groase, ca de șuncă, Îndesate În gambete. Desdemona Îi ospăta la orice oră a zilei. Apoi plecau din nou În oraș. Și Desdemona strângea după ei. Singurul lucru pe care refuza să-l facă erau cumpărăturile. Magazinele americane o năuceau. Marfa i se părea deprimantă. Chiar și mulți ani mai târziu, zărind niște chips McIntosh de la Kroger În bucătăria noastră suburbană, avea să-l ridiculizeze, spunând: ― E-o porcărie. Așa ceva dădeam la capre. Când călca În piața locală, Îi lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
orbitor de lumină. M-am ridicat, am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zîmbindu-mi de bun-sosit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
literari ai criticului (azi e aproape o regulă), se acoperă de ocări pe care hârtia n-ar trebui să le-ndure orice autor în care se simte un concurent. întors de cu-rînd dintr-un spațiu civilizat, am fost izbit și năucit de aceste bolgii. Nu pot decât să mă-ntreb, în privința câte unui scriitor român tipic (din păcate), care crede că talentul justifică orice (calomnia, denigrarea, injuria etc): cum poate supraviețui turpitudinii cu care se-nconjoară zi de zi? Cum poate
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scuză că „întoarcerea pe dos a agendei nu-mi aparține“. Apoi, „în calitate de organizator“ ne urează bun venit. Stop, stop. Am greșit sala, aici trebuia să fie intelectualii de la sate. „Nu vă supărați, nu știți unde sunt intelectualii de la sate“, întrebăm năuci în Casa Sindicatelor. „Păi au primit un telefon dimineață că trebuie să se mute la Primărie.“ Aha. Nu greșisem noi, o schimbaseră ei. Intelectualii de la sate, alungați de revoluționarii din orașe, ăsta e titlul, mi-a picat fisa imediat. Din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de whisky, coniac, lichior, gin, vin, votcă, țuică și altele. Ideea lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină soțul ei legitim. Pentru că „templul“ era deja burdușit de atâtea provizii, acum fiecare membru al sectei avea datoria să sacrifice o cameră, două, pentru depozitarea alimentelor comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care îl cunoscusem la altă ruletă. Brusc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbibasem, timp de un an, non-stop, cu Metamorfoza, doar cu Metamorfoza lui Kafka... Deodată, ca iluminat la bilă, ca descurcat la mațe, mă izbise simplitatea, posibilitatea aproape frivolă, așa, de-a futu-i mă-sa, de kiki, de... biliard... mă năucise iminența (precum a unui infarct psihic) de-a deveni GÎNDACUL, formidabil!... de a-l urma orbește pe Kafka, ușurel, pe nesimțite, în infernala-i și mortala, în final, aventură. I-am spus cuiva apropiat: tu nu simți nimic? Ce?, bolborosi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
să le povestesc la sfârșit m-a făcut să mă întind în atâtea detalii. Dar iată, tocmai în această secundă, când am isprăvit, aud clopotul Mitropoliei și inima îmi sare în piept cu totul altfel decât înainte. 15 septembrie 1916 Năuciți după trei zile de alarme continue : noaptea bombardează Zeppelinul, adică țipiligul, ziua bombardează avioanele. Coborâtul în pivniță nu-mi mai dă toate asigurările, amicul Victor confirmându-mi ceea ce mai auzisem : că există bombe ce străbat și trei etaje de beton
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu piciorul. Lemnul sări În așchii. Ușa se crăpă. Înăuntru doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe comodă o cutie. Cartușe de pușcă. Remington, calibrul 12, de tip „două nule“. O cutie de cincizeci de bucăți, cele mai multe lipsă. CAPITOLUL 19
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca din pușcă aruncînd șervețelul. — Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din sufragerie. Juan Lucas vru să se Înfurie, dar nu merită să te Înfurii pe copilul ăsta care nu știe ce spune și Îmbucătura următoare era Într-adevăr delicioasă și acum puțin vin și manșeta de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să apară viața În acel haos prebiotic pe care un Învățat Îl numise „o supă caldă“. Somnul ne face să parcurgem un drum de șase miliarde de ani În răstimp de cîteva ore; nu e de mirare că sîntem cam năuci cînd deschidem ochii. „Dacă azi e la fel de frumos ca ieri“, gîndi François, cu obrazul afundat În perna nedeformabilă, „ar fi bine să mă duc să mă așez cu un ziar pe terasa unei cafenele, la soare, Într-un loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
inconștientului de ieri și de azi, un supra-eu solid, pasionat de autopedepsire, dorințe nesfîrșite care valsează și fac piruete, toate aceste lucruri se străduiesc din greu să-mi traseze viața. Pătrund În propriul meu trecut așa cum intru Într-o librărie, năucit de numărul de cărți disponibile, Întrebîndu-mă pe care le voi lua acasă, dar n-am de ales: totul se află deja Înlăuntrul meu. CÎnd locuiam pe strada Thiers, la Avignon, aproape de colțul cu strada Buffon, tatăl meu a deschis prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
admirație În fața unui gînd care se-ntoarce În trecut. Am treisprezece ani și mă-ntorc acasă. Tata mă așteaptă În bucătărie. Nu vorbește pe tonul lui obișnuit. — François, vino aici, te rog. Unde și cînd ai citit tu Greața? SÎnt năucit. Ar fi exagerat să spun că am citit, În adevăratul sens al cuvîntului, Greața, dar cumpărasem cartea cu banii pe care părinții mi-i dăduseră pentru almanahul Pestalozzi, iar acum se găsea sub salteaua mea. Eram pierdut! Cu siguranță mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]