541 matches
-
față. Mă încearcă adesea sentimente fraterne față de copiii mei, nu neapărat materne. Și acest lucru nu se întâmplă doar acum, când fetele au paisprezece și șaisprezece ani, ci l-am simțit din prima lor oră de viață, pe când le contemplam năucită de gândul că au ieșit din mine și că îmi sunt, totuși, complet exterioare, cu viața și cu planurile lor, care nu mă priveau. Nu mă încearcă deloc senzația că, venind din mine, sunt și ele, într-un fel, eu
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
era culcat. Dar acum, pentru prima oară Gosseyn își dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
glorioasă, el va dori un univers unificat. La enunțarea riturilor, pe măsură ce se preciza ta-bloul, Gosseyn își dădu seama pentru prima dată de unele lucruri. Așa se justificau cuceririle lui Enro. Afirmațiile de bază fiind admise, restul venea de la sine. Era năucit. Recunoscuse că era acolo vorba de un corp al lui Gosseyn. Dacă aici ajunsese nebunia suscitată de prezența acestui corp, el care se afla nemuritor grație existenței unei serii de corpuri analoge va trebui să-și reconsidere în întregime problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
era culcat. Dar acum, pentru prima oară Gosseyn își dădu seama de mărimea acestuia. Era zdrobitor. În toată puterea cuvântului. Avea doi metri și douăzeci înălțime și lățimea unei gorile. Gosseyn estimă o circumferință a bustului de doi metri. Era năucit. Nu mai văzuse un om atât de mare. Emana din uriaș o impresie de forță fizică anormală. Pentru prima dată în viața lui, Gosseyn se simțea în prezența unui individ neantrenat a cărui forță musculară pură depășea vizibil posibilitățile unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ordin. Râse stingherit. Apoi, enormitatea insultei păru să-l fi atins. Se înfurie teribil, jignit la culme. - Îți arăt eu ție ce aleg eu, urlă. Se năpusti. Înaintarea era rapidă, dar greoaie. Desfăcu brațele, hotărât, parcă, să strivească și fu năucit văzându-l pe Gosseyn lăsându-se drept în colacul labelor lui de urs și trimițându-i o directă violentă în falcă. Lovitura devie puțin, dar îl stopă pe Jurig. Îl înșfăcă pe Gosseyn, încurcat. Era din ce în ce mai nesigur, tot încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
glorioasă, el va dori un univers unificat. La enunțarea riturilor, pe măsură ce se preciza ta-bloul, Gosseyn își dădu seama pentru prima dată de unele lucruri. Așa se justificau cuceririle lui Enro. Afirmațiile de bază fiind admise, restul venea de la sine. Era năucit. Recunoscuse că era acolo vorba de un corp al lui Gosseyn. Dacă aici ajunsese nebunia suscitată de prezența acestui corp, el care se afla nemuritor grație existenței unei serii de corpuri analoge va trebui să-și reconsidere în întregime problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
îl privise cu o uitătură răscolitoare, de femeie surprinsă când făcea baie. „Sunt de-a dreptul nebun!“, îi trecuse prin cap, dar felina se oprise din salturi și îl fixa cu pupilele ei de flacără, care pur și simplu îl năuceau. Chiar atunci, în mansardă zornăi soneria deșteptătorului pe care el îl pusese exact ca acasă, la capul patului, și Omar se trezi în alt timp, în cea dintâi zi din viața lui nouă, care mirosea ca o rufă proaspătă. Deschise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că în pofida a tot ce s-a întîmplat se mai poate înălța de la sol înainte de a-l opri cineva. Atunci se produse prima lovitură, care cutremură pur și simplu nava. Era mai violentă decît își putuse el închipui vreodată. Îl năuci îngrozitor o clipă și-l făcu să creadă că a suferit un șoc care-i întunecă rațiunea. Alergă în sus, tot mai sus, și deja în inimă i se strecurase teama de înfrîngere. Cea de a doua lovitură de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
curs nou care deocamdată nu este chiar atît de popular. Cuprinde întărirea funcțiilor morale. Dar spune-mi cînd vor fi gata listele pe care le-am comandat prin Triner? Sau n-ai idee de ele? Viteza conversației păru să-l năucească din nou pe Royan, dar păru că face față poverii: ― Mă tem că nu înainte de ora șase. Eu... Hedrock i-o retează: ― Royan, mîine o să ai parte de niște șocuri cumplite, dar să te ții tare. Să nu-ți pierzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
paradoxală pe care Rudyard Kipling însuși ar fi putut să o creeze la rândul său, borgesian. Invocarea lui Kipling este invocarea unei Indii britanice, india raj-ului, continent trăind în umbra rivalității cu Rusia țarilor, continent al miresmelor și culorilor care năucesc mintea europeană, continent ce ascunde, sub epiderma sa catifelată, uri și drame fără de pereche. La graniță se întinde un spațiu pe care nimeni nu poate să îl domesticească, acel regat afgan spre care se îndreaptă coloanele armatei engleze și emisarii
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
bătea inima când am pătruns în sală, de parcă atunci intram prima oară. Deodată, am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul! Câteva clipe am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrînul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gâtul cu un gest reflex. Rieux îl întreabă cum se simțea. Portarul nu putea, bineînțeles, să spună că se simte rău. Numai că nu prea era în apele lui. După părerea lui, moralul i se cam tulbura. Șobolanii aceștia îl năuciseră, dar totul avea să meargă foarte bine după ce vor fi dispărut. Dar în dimineața următoare, 18 aprilie, doctorul, care își aducea mama de la gară, îl găsește pe domnul Michel și mai tras la față decât ieri: din pivniță până în pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fi fost premeditate. Cel mai adesea o ocazie neașteptată împingea oamenii, până atunci onorabili, la acțiuni blamabile care au fost imitate imediat. Se găsiseră astfel smintiți care să se năpustească într-o casă încă în flăcări, în prezența proprietarului însuși, năucit de durere. În fața nepăsării acestuia, exemplul celor dintâi a fost urmat de mulți dintre spectatori și, pe această stradă întunecoasă, la lumina incendiului, s-au văzut fugind în toate părțile umbre deformate de flăcările care pâlpâiau și de obiectele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
facă așa ceva fără permisiunea ei, fără măcar să vorbească cu ea? O ura chiar atât de mult pe acea Maggie Costello pe care o cunoscuse înainte, încât voia să șteargă ultimele ei urme, înlocuind-o cu o soție nouă, domestică? Stătea năucită pe holul ce servea drept anticameră. Bărbatul îmbrăcat în albastru mai era încă acolo, răsfoind acum Atlantic Monthly. — Nu e momentul potrivit? Îmi cer iertare. Nu, nu, zise Maggie aproape în șoaptă. Apoi adăugă mecanic: —Vine și soția ta? Schiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un minut, cinci sau zece. A rămas acolo, nemișcată, de când au trântit-o jos și au fugit. Nu a văzut unde s-au dus bărbații. Nu a chemat ajutoare prin telefon. A fost prea tulburată ca să poată face asta, prea năucită pe moment de ceea ce i se întâmplase. Fără să poată controla acest lucru, trupul ei continua să retrăiască senzația limbii în ureche și a mâinii dintre picioare. Pielea ei, carnea ei își aminteau aceste batjocuri cu o perfectă acuratețe. Maggie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să apară viața În acel haos prebiotic pe care un Învățat Îl numise „o supă caldă“. Somnul ne face să parcurgem un drum de șase miliarde de ani În răstimp de cîteva ore; nu e de mirare că sîntem cam năuci cînd deschidem ochii. „Dacă azi e la fel de frumos ca ieri“, gîndi François, cu obrazul afundat În perna nedeformabilă, „ar fi bine să mă duc să mă așez cu un ziar pe terasa unei cafenele, la soare, Într-un loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
inconștientului de ieri și de azi, un supra-eu solid, pasionat de autopedepsire, dorințe nesfîrșite care valsează și fac piruete, toate aceste lucruri se străduiesc din greu să-mi traseze viața. Pătrund În propriul meu trecut așa cum intru Într-o librărie, năucit de numărul de cărți disponibile, Întrebîndu-mă pe care le voi lua acasă, dar n-am de ales: totul se află deja Înlăuntrul meu. CÎnd locuiam pe strada Thiers, la Avignon, aproape de colțul cu strada Buffon, tatăl meu a deschis prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
admirație În fața unui gînd care se-ntoarce În trecut. Am treisprezece ani și mă-ntorc acasă. Tata mă așteaptă În bucătărie. Nu vorbește pe tonul lui obișnuit. — François, vino aici, te rog. Unde și cînd ai citit tu Greața? SÎnt năucit. Ar fi exagerat să spun că am citit, În adevăratul sens al cuvîntului, Greața, dar cumpărasem cartea cu banii pe care părinții mi-i dăduseră pentru almanahul Pestalozzi, iar acum se găsea sub salteaua mea. Eram pierdut! Cu siguranță mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Marçal se apropie și el de socru, Uneori lucrurile merg prost, dar uneori vine o zi numai cu vești bune. Dacă Cipriano Algor ar fi fost doar un strop mai interesat de ceea ce spuneau ceilalți, dacă nu l-ar fi năucit bucuria că are asigurată munca, ar dori desigur să afle ce alte vești bune a mai adus această zi. De altfel, pactul tăcerii stabilit numai de câteva ore între viitorii părinți aproape c-a fost încălcat atunci, Martei îi stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
întrebă Marçal, Pentru că sărmana mamă nu va avea putere să suporte singură și neajutorată înfumurarea tatălui și a bunicului. Se repetă râsul, din fericire nu erau de față părinții lui Marçal, și-ar închipui că Algorii râd pe socoteala lor, năucindu-le într-atât fiul încât îl făceau și pe el să râdă de cei care-i dăduseră viață. Ultimele case din sat rămăseseră în urmă. Găsit lătră de mulțumire văzând cum apare în susul coastei acoperișul olăriei, dudul negru, coama unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bătea inima când am pătruns în sală, de parcă atunci intram prima oară. Deodată, am încremenit. Pe fotoliul de răchită al Bătrânului se afla, într-adevăr, un individ, iar acel individ nu era nimeni altul decât Arhivarul! Câteva clipe am rămas năucit de surpriză. Îmi vuia capul. Cum, el, Arhivarul era Bătrânul? Ce farsă sinistră! Din fericire, n-a durat mult și am putut răsufla ușurat. Individul nu se comporta totuși între oglinzi ca un stăpân. Înghițea câte o dușcă de limonadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pariu. Spera sincer să nu se fi purtat ca un nătărău sau să nu fi spus vreo prostie. Șocul de-a o vedea pe Fran fusese atât de mare, încât nici nu-și mai amintea ce spusese de fapt. Încă năucită de întâlnire, Fran deschise dulăpiorul de baie și zări un șir ordonat de periuțe noi-nouțe. Era și un deodorant pe raft. White Musk. Nu tocmai genul pe care l-ar folosi un băiat adolescent sau tatăl lui. Se așeză pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
orbu. Bătrânul ăsta a violat copii. Este o lepădătură. Nu cred că te cunosc, i-am spus lui orbu. Nu dar eu te cunosc. Ți-am văzut fișa de cameră. Ești cineva. Ești un criminal, mi-a spus el. Eram năucit. Oamenii mă respectau pentru că am omorât pe cineva! Închisoarea își avea propria ierarhie a valorilor, iar criminalii erau mai respectați decât borfașii de rând. Trei mii două sute de deținuți, hoți, violatori, homosexuali și criminali, erau aruncați în această pușcărie mizerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor, cînta găina. Michael arăta ușor năucit de cele ce se petreceau, era glumeț și drăguț, dar, cu timpul, Începu să vorbească tot mai puțin. Motivul principal era acela că nevastă-sa Îl Întrerupea tot timpul. Era clar că Dan și Richard erau adorați de mama lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]