1,027 matches
-
seara aceea, dar nici mai de dinainte că va fi atacat: „De aceea, auzind zarva, a înarmat pe dată partea mai bună și mai tare a oștirii sale și a ieșit împotriva dușmanilor săi, el cel dintâi, dând, în persoană, năvală asupra lor. La acest dintâi iureș, voievodul Ștefan și cu toată oastea lui n-au fost în stare să le facă față celor bine înarmați, [ci] a fost pus pe fugă, și s-a făcut mare măcel printre dușmani, cât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mâna preasfințitului mitropolit, chir Theoctist și a episcopului Tarasie și cu egumenii tuturor mănăstirilor.” Dacă autorul letopisețului se putea înșela în privința anului în care au năvălit tătarii, data sfințirii bisericii mănăstirii Putna nu putea fi greșită. De aceea, credem că năvala tătarilor a avut loc în 1469, înainte de sfințirea Putnei. Cât privește argumentele aduse în favoarea unei noi datări, martie 1471, ele ne pot sugera că, pe lângă incursiunea din 1469, se poate ca tătarii să fi făcut și una în 1471. Pentru
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Trembowla), Buceaci (Buczucz) și Podhaeț (Podhajce), a devastat până la Liov, după care s-a întors dincoace de Nistru, lângă Halici „și au prădat în această parte și pe sub munți, și au ars și au pustiit țara Podoliei”. Spaima provocată de năvala lui Ștefan i-a făcut pe unii să se gândească să părăsească regatul, dacă nu i-ar fi ținut pe loc rușinea și atunci, își continuă Wapowski relatarea, au început să întărească Cracovia, autorul descriind unele dintre lucrările făcute cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țăranii liberi mergeau călări când erau chemați la oaste. Faptul că se reped pe urmele tătarilor, când aceștia pradă, sau că, Ștefan cel Mare le dă voie să meargă și să vadă ce s-a întâmplat cu familiile lor, după năvala tătarilor din vara anului 1476, este o dovadă că este vorba de o oaste care are o mare mobilitate, că e formată din călăreți. Studiile de sociologie istorică ale lui H. H. Stahl, Contribuții la studiul satelor devălmașe, în trei
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
existat asemenea castele, singurul care stăpânea cetăți, în stare să reziste asediului unor armate străine, era domnul. Erau cetățile de pe malul Nistrului, Hotin, Soroca, Tighina și Cetatea Albă. Domnul ridică cetatea de la Orhei, punct de strajă care să împiedice o năvală a tătarilor. Apoi erau cetățile din interiorul țării, Cetatea Neamțului, cetatea Romanului, cetatea Crăciuna și cea mai importantă dintre ele, cetatea Sucevei, reședința domnului. Ceea ce îi conferea domnului o putere specială era funcția de comandant suprem al armatei. El comanda
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ideea lui Noica a "culturii de performanță" și a celor 22 de intelectuali (unul la un milion) antrenați "în vederea realizării unor cercetări de anvergură", care a eșuat în "lăutărism", spirit sectar, parvenitism și antiromânism. O altă ciudată inconsecvență ține de năvala falșilor, a falșilor disidenți ("autocronicii"), a lichelelor erijându-se în rol de profeți ai moralității, a "istoricilor" improvizați, fără o calificare profesională, chemați să facă "istoria comunismului românesc", a ideologilor de "dreapta", care, de fapt, mărturisesc în tot ce fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât o Întrebare. - Ar fi trebuit să o fac atunci când am văzut capul șarpelui care Își desfășoară toate inelele. Dar acum trebuie să fugi, trebuie să fugiți cu toții. Unde-i Amara? - Nu... nu știu, bâigui sienezul, potrivindu-și nădragii. După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vă este tot mai mic Și vindeți lamentări de fată mare. Considerați că suntem predispuși La o tortură mondializată, Pe vremuri ne vindeați, râzând, la ruși, Iar viața ne era secretizată. Acum avem cu toții pașaport, În spațiul Schengen o să dăm năvală, Ne numărăm, atenți, din mort în mort, Când demolăm, rapid, spital și școală. Ne dor cotidiene remușcări, Silabisim cuvinte amorțite Și suntem niște trepte fără scări Sau scări cu trepte roase, putrezite. 15 iunie 2011 Infinitul dintre două stații de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a pătruns În vagoane după deschiderea ușilor. În cele 12 ore În care vagoanele au fost aproape ermetic Închise, căldura crescuse În asemenea măsură, Încât cadavrele au Început să se descompună, iar duhoarea era insuportabilă. Unul dintre supraviețuitori a descris năvala asupra apei dintr-o băltoacă În clipa În care primii evrei au coborât din vagoane și contrastul enorm Între cele două tabere aflate față În față: de o parte evrei bătuți și Însetați și mormane de cadavre, de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
În cele din urmă li s-a interzis supraviețuitorilor să bea apă din băltoace. Dar șeful Legiunii de jandarmi nu avea destui oameni (și plutonul de soldați era ocupat cu prevenirea „rebeliunii” iminente a evreilor din târg) pentru a Împiedica năvala a sute de evrei spre lichidul noroios și să bea din el: „Acesta șUrsacheț nu ne-a lăsat măcar să bem o picătură dintr’o baltă unde se scăldau porcii. Mulți care totuși au Încercat să bea apă dintr’un nămol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai pirpiriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rînduri, pe scările intrării oficiale, privesc obiectivul aparatului de fotografiat. Cele aproape trei zeci de chipuri de elevi În pragul absolvirii liceului par niște flori albe la capătul tulpinilor negre, siluete suple, Îmbrăcate În uniforme - se clatină imperceptibil, nesigure, sub năvala luminii intense, incandescente. Unii dintre ei sînt prezenți, afișează zîmbete spontane, Încărcate de diverse emoții; alții par că Își trăiesc inerți absența - poate un moment neinspirat de turpitudine sau poate furați de cine știe ce gînduri sau poate pur și simplu o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sub pătură - ba chiar i-am făcut un coif dintr-un ziar, În loc de coroană. Ne imaginăm că, la ora asta, cam la fel trebuie să arate și Ion Iliescu, fără Îndoială celălalt erou al zilei - cel puțin așa reiese din năvala știrilor de la radio, deocamdată, neoficial, pe bază de sondaje, primul președinte al României moderne și democratice. Se pare că protestul din Piața Universității nu și-a atins scopul. Dar asta nu-l oprește, se pare că oamenii mai sînt acolo
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
desenate cu un creion bont), Încît țara intră În șoc. Ultimatumul acordat de Molotov prevede trei zile pentru a Îndeplini ceea ce el numește „retrocedare“, În cazul Basarabiei, și „transfer“, În cazul Bucovinei, altfel trupele sovietice, deja masate la graniță, dau năvală. România nu poate să se apere În fața acestui furt teritorial, vechile alianțe au căzut de mult, iar protecția Germaniei nu funcționează, pentru că un front deschis În Balcani și o rupere a pactului de neagresiune semnat cu Rusia sînt ultimul lucru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe femeia lui sau măcar să-i rostuiască o viață mai cumsecade pe Lumea Ailaltă. Nea Cuțitaru Îi fusese bun prieten, chiar foarte bun, căci multe dintre lunile de pușcărie le petrecuseră Împreună și, cu bună Înțelegere, ca să se apere de năvala altora, dar și ca să-și ostoiască dureroasele neliniști și porniri, făceau pe femeia pe rând, respectându-se cât se putea unul pe altul, ca să nu Încapă cumva vorbă c-ar fi dat vreunul În apucături muierești. Cel mai tare Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tuturor și nu ar viza pe nimeni anume [...]. Antagonismul dintre comunicare și informare a luat astăzi un cu totul alt sens” (Ph. Gaillard, 2000, p. 11) Lumea în care trăim este tot mai fragmentată, discontinuă și mai greu de înțeles. Năvala tehnologică abătută asupra noastră pare de neoprit. Dacă în 1980 nu exista în lume nici măcar un singur calculator personal, 15 ani mai târziu, 280 de milioane de oameni aveau în dotare un asemenea instrument de lucru. Presa nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și supravegheată de un dictator smintit, viața În România lasă o puternică impresie de suprarealitate, despre care vorbește Mircea Dinescu Într-un discurs ținut la Berlin În septembrie 1988: Suprarealismul ca metodă politică umblă nestingherit pe străzile unor orașe, dă năvală În casele noastre odată cu ziarul de dimineață, ne mânjește ecranul televizorului, clanța de la ușă, periuța de dinți 1. Echivalată cu „marea mascaradă” sau cu „bâlciul fără sfârșit”2, cu o „farsă tragică”3, numită „țara carnavalului fără carnaval”4, România
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu fiecare cuvânt, cu fiecare beție îmi scurtează viața. MARIEDL: Tocmai asemenea oameni sunt descoperiți de câte un Isus sau de câte o Maria Maică a Domnului cea preacurată, Domnul fie cu tine. Și de la o clipă la alta dă năvală sfântul în inima bolnavă fără de speranță, Și-așa cum dintr-un Saulus a ieșit Paulus, poate să iasă din Herrmann, un Herzmann 7. ERNA: Asta-i și speranța mea cea mai mare, să se petreacă în Herrmann o mare schimbare. Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
posibil în afara vorbirii. Scenă întâi Sepp Botdejigodie cade clătinându-se peste niște vechituri. Se ridică cu greu și își caută sticla de șnaps, o găsește, bea și începe să se bese cu zgomot. SEPP BOTDEJIGODIE: Iarăși pute burta, lumea dă năvală într-unul, și îi îngrașă fundul... Așază cu grijă sticla pe podea și începe să-și dea palme). Aah, lovituri de înviorare, viață proaspătă într-un hîrb bătrân, cu sânge proaspăt din fund, coajă de cârnat împuțit învechită, trezită în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
moartea vitejilor din juru-i. Rămăsese aproape singur, iar soldații cuceritorilor veneau tot mai mulți, mai bine înarmați. Privindu-i cum vin, și-a încordat încă o dată puterile. A mai dat un atac, acolo, pe malul Someșului. A mai oprit o dată năvala. O nouă săgeată vrăjmașă i-a străpuns pieptul. N-a căzut nici acum. A împlântat pintenii în pântecele Murgului și a alergat spre cetatea Dăbâca. Să mai reziste acolo, cât l-o mai ține suflarea. Sângele din rană îi curgea
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
focos. Ostașii îl priveau cu mândrie, cu încredere, cu dragoste. În ziua de 30 august 1877, românii au pornit atacul împotriva redutei Grivița. Întâi a tras artileria, împroșcând cu o ploaie de foc pozițiile dușmane. Pe urmă, infanteria a pornit năvală la atac. Batalionul de dorobanți, în frunte cu maiorul Șonțu, se afla în primele rânduri. Gorniști sunau atacul. Drapelele fâlfâiau în vânt. Ostașii, cu baionetele la arme, mergeau înainte, tot înainte. Unii purtau scări și funii, cu care să urce
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
de invenție. Neștiind limba germană, din desene și-a închipuit că ar fi vorba de un aparat „de vorbit la distanță”, cu toate că brevetul se referea la cu totul altceva. Având preocupări de ceva vreme în transmiterea sunetelor, ideile au dat năvală și în scurt timp Bell inventează telefonul. Jacques Charles află (în anul 1783) că frații papetari Montgolfier au construit un balon din pânză căptușită cu hârtie care s-a ridicat de la pământ până la câteva sute de metri. S-a gândit
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
alteori alăturată unei crâncene lucidități, domină și întâmplările din romanul Inimi cicatrizate 59. Fantasticul la Blecher, în sensul în care îl definește Trost, este diferit de accepțiunea pe care o dădea termenului Roger Caillois, "o întrerupere a ordinii recunoscute, o năvală a inadmisibilului în sânul inalterabilei legalități cotidiene"60. Caillois abordează fantasticul din perspectivă interdisciplinară, relaționând literatura cu artele plastice, vorbind nu de formele foarte stridente, ci de cele discrete ale fantasticului. Prin aceste forme discrete, ordinea recunoscută este bulversată, ,,inadmisibilul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ulterior). În sfârșit, o remarcă a criticului, semnificativă în spiritul ei pentru ceea ce a însemnat, în parte, antiarghezianismul său conjunctural, exprimă, încă o dată, poziția fermă în raport cu pamfletul publicistic arghezian: "Nedrept cu alții, a fost însă nedrept și cu sine; în năvala actualității, și-a aruncat în umbră opera poetică; polemica trece, poeziile rămân"316. Refuzul lovinescian de a privi altfel decât peiorativ-pragmatic discursul publicistic contemporan lui traduce, în mod exponențial, însuși fenomenul receptării literaturii de frontieră, a gazetăriei polemice, în mod
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]