4,628 matches
-
din bogăția asta de grădină nu se fură, atunci de unde, dom'ne, de unde?!" Petrică își cam pierduse răbdarea stând aiurea pe lângă Tăsică, până și-o fi terminând el de rașchetat toată ceara aia, căzut pe gânduri. Așa că hotărî să lase naibii diplomația și să o ia de-a dreptul: "Auzi, bre, înțelesesem că-i vorba dă o cișmea, ceva..." Tăsică clipi de cîteva ori iute, ca și când l-ar fi izbit deodată un curent rece în față. Apoi se încruntă, într-un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în câteva clipe se sui într-o Toyota Avensis fumurie, ultimul tip. Cu Peugeot-ul ăla vișiniu urma să se ducă nevastă-sa la cumpărături, mai încolo. El avea neapărat nevoie să facă un drum la service, că nu știa cum naiba, dar nu se auzeau prea bine bașii de la stația automobilului. Cu privirile după mașină capabilă a parohului, Petrică era să vină în nas, împiedicându-se de gălețile lăsate lângă scară de coana Sofica. Acest mic accident declanșă în mintea lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cu o figură pe care se citea un interes real: Da' dă durut, te mai doare și acu'?". "Bă, mă doare. Și parcă din ce în ce mai al dracu'. Plus că sângele tot curge. Apropo, stai așa să mă duc să-mi șchimb, naibii, feștilele din nas, că acu' acu' dă borșu' p-afară și mă mai și pătez." Când se întoarse de la baie, îl văzu pe șofer ridicat, pe picior de plecare. Banii erau pe masă. Se apropie și-i numără, aplicând solida
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
coadă fac ravaje." Internistul dă din cap, în semn că a înțeles și reia dialogul cu celălalt medic: "Coboară repede, Radule! Treaba-i serioasă..." "Băi, Florine, băga-mi-aș picioarele-n ea de șmecherie! Ziceam că-mi termin și io, naibii, toate căcaturile alea de fișe în noaptea asta. Musai să vin?" "Musai!" Hai că cobor acum. Da' alea de la "primiri" ce pușca mea au făcut până acum?" "Lasă-le în mă-sa p-alea. Haide!" "Vin imediat. Nu te speria
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
așază în fund. "Ce faci, mă, nene? Te pregătești să citești ziaru' sau ce? Stai, odată, culcat pe pat, n-auzi?" Pacientul se întinse terorizat de răcnetele medicului. Nu văzu nicio mușama și stătu încordat, cu picioarele în aer. "Lasă, naibii, picioarele alea jos! Te crezi la sală, să-mi faci mie abdomene acum?" "Ziceam să nu murdăresc patu', dom' doctor...", făcu pierit bolnavul. "Dă-l în mă-sa de pat!", se stropși radiologul, îndreptându-se spre el și punându-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nimic." Brusc, se lumină: "Aaa, dă sticlele lu' nea Vasile zici! Păi, le-a luat. Chiar s-a mirat, că spunea că le lăsase goale și acu' era pline amândouă." "Tii, fir-ar al dracu'!", izbucni portarul-instalator. "Bă, ce nasulia naibii! Curat ghinion, să moară mă-sa." "Mă-sa cui?", se interesă Anton cu niște ochi aprinși de o curiozitate copilărească. "Eee, mă-sa lu' nimeni, era așa o vorbă", deveni mai precaut Petrică. Încercă să schimbe subiectul: "Ăștia cu dezinsecția
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
moale într-un fotoliu. O privi cu o reală tristețe și încercă o altă metodă: "Ce Dumnezeu ți-a venit? Te apuci să te dai în spectacol de față cu Veronica. Au mai apărut și studenții ăia...". "Mai dă-i naibii de dobitoci. Mă doare pe mine-n cur și de scroafa aia de secretară, și de studenți. Ce să-ți spun!" Poate că ar trebui să te doară. Scroafa aia guiță tare și peste tot pe unde apucă. Eu zic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă bani care trebuie dați jan-cote. Poc-poc, i-ai decartat pă masă." "Și cizej' dă mii te-a făcut pă tine?" "N-am, mă, lichid pă mine, tu nu-nțelegi? E și criza asta nenorocită tocmai acu', fir-ar a naibii să fie, că toate s-au nimerit d-odată." "Am trăit s-o văd și p-asta. Tu plângându-te dă criza mondială. Hai, că-i tare! Nene, dacă tu te strofoci atât, ce să mai zicem noi, ăștia mici
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zile mă gândeam să-ți trag un perdaf, de numa' și numa'. Acum însă, mă uit la dumneata, băiat tânăr și, de!, mai trec și eu cu vederea...", spuse el blajin. Simți nevoia unei suplimentări autoritare: Da' să nu dea naiba să-mi mai faci ghidușii d-astea că ne supărăm rău de tot! Ai înțeles?" Am înțeles, fiți sigur." "Bine. Atunci te las, că trebuie să mă duc la cursul final de sinteză, la anul trei. Mda... Peste o oră
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-ți spun eu cum stau lucrurile, zise Napoleon Încet, făcându-i semn să se apropie. Brusc, Îi trânti raționalistului o castană drept În creștet, care-l făcu pe acesta să urle ca din gură de șarpe. — Te-a durut? — Ca naiba, Maiestate. — Ei, asta Înseamnă că exiști. Hai, acu’ valea de-aici! Ieși și tu la aer. Provoacă pe cineva la duel. Petrece timp cu anarhiștii sau măcar cu călăul din Salonul 4. Ăia-s oameni de acțiune, nu popândăii tăi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
asta definitiv, cu creierii depuși pe parbrizul unui autobuz, scenă care a stârnit În rândul nostru, al celor care urmăream derularea evenimentelor de la ultimul etaj al mallului, un cor de oftaturi, urmat de o constatare pertinentă: — Ia mai dă-l naibii! Și, pân’ la urmă, ce caută un caraliu Într-o intersecție semaforizată? Pe Gioconda o chema, de fapt, Anna. În mod ciudat, era ultima din micul nostru grup al cărei nume Îl aflam, deși În toată această Întâmplare reprezenta centrul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
știute, musca a decolat iar, Îndreptându-se țintă spre obrazul drept al lui Silvio, care a tresărit din cauza zbârnâitului ce amenința să-i străpungă urechea, a Îndepărtat atacul cu o mișcare rapidă din antebraț, iar apoi, dezmeticit, a Întrebat: — Cine naiba mai e și Volkswagen T. Guevara ăsta? V-am avertizat. Puteați Închide această carte de mult, pe când primele foi Încă nu erau Îndoite, iar muchiile nu li se Înnegriseră ușor, delimitându-se astfel clar de cealaltă zonă, a necunoscutului. Acum
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai neașteptat chiar și decât schimbarea sensului gravitației. În marea sală a tribunalului s-a auzit o plesnitură sonoră de palmă peste obraz, Însoțită de-o voce pe care n-o mai auzise nimeni până atunci, Înjurând: — Fir-ai a naibii de muscă, mă mai bâzâi mult?! O secundă mai târziu, din Înaltul sălii de judecată a coborât tăcerea, ca un ciocan imens de aer, aducând adevărata pedeapsă pentru Gustav, omul-obiect. Deși acuzațiile În instanță au fost respinse, el a pierdut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
orientare a Țâței, care e propusă la Premiul Nobel pentru pace. Insula produce apoi scufundarea unui petrolier căruia-i iese pe neașteptate În față, declanșând un dezastru ecologic fără precedent În Oceanul Indian. „Oceanul Indian??!!“ sare toată opinia publică până-n tavan. „Cum naiba a ajuns acolo?“ Devenită neagră-tuci din cauza petrolului scurs, insula Înaintează vitejește spre alte meridiane. Membrii comunităților de culoare Îi salută lupta pentru emancipare. Pasagerii fiecărui vapor care trece pe lângă Tit respectă tradiția de-a arunca un obiect cât de mare
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
băut? s-a auzit Într-un târziu În receptor vocea aproape pierită. Vreo două butelcuțe de vodcă. — Îmi pare rău, Igor. Sunt extrem de jenată. E vina mea, am uitat să-ți spun că așa reacționez la băutură. Era jenată pe naiba. Dorise să-mi stârnească și mai mult curiozitatea și zău dacă nu reușise! Dacă fetele n-ar fi Început să joace cazaciocul pe cocoțate cu subsemnatul, cu doar o treime din numărul participantelor și În varianta lor princeps, ar fi
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chirurgical, trimițând fără ezitare la moarte mii de personaje . — Trebuie să găsim o notă de subsol să ne-ascundem, i-am spus Verei. Cea mai apropiată se afla În barul lui Vasea, de peste drum. Am intrat. Înăuntru era pustiu. — Unde naiba-i toată lumea? m-am Întrebat cu voce tare. — Le-am dat liber, s-a auzit o voce peltică. Ne-am Întors În direcția de unde venise vocea. Stepa Chiorul a răsărit din spatele ușii, pe care a trântit-o cu piciorul, și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
presimțit că-i umbla cineva prin buzunare, răspunse Iuffo. — Cum a presimțit asta? se miră Vic. — Păi... CÎnd ne apropiam de postul N2, mai aveam doar cîțiva pași pînă acolo, s-a Întors spre mine și a strigat: hei, Iuffo, naiba știe ce se Întîmplă, am impresia că mă pipăie cineva, Îmi umblă prin buzunare! — Băiete, fii atent, asta nu Înseamnă că a presimțit..., Încercă Vic să-l corecteze. — Ba a presimțit! susținu soldatul cu Încăpățînare. Fiindcă s-a Întîmplat mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
sincer. În viața mea n-am mai văzut așa ceva. — Oh, Doamne, seamănă cu o meduză! remarcă inutil Pumpkin. E ca un sandviș argintiu. Seamănă cu un castravete pipernicit... — Și totuși, nu e nimic din toate astea. — Ai dreptate, Iuffo. Cum naiba faci tu de ai mereu dreptate? Iuffo se gîndi apoi că semăna mai degrabă cu o calotă de craniu. Sau cu o lentilă de apă plutind În văzduh. Sau cu orice altceva rotund și, eventual, transparent. Oftînd, Pumpkin făcu semn
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
făcuse foame și, din această cauză, Îl durea capul - sau poate din cauza fumului țigărilor cu marijuana care plutea deasupra meselor. Nu-i mai păsa nici de extratereștri, nici de transmiterea la distanță a gîndurilor; se Întreba cu toată sinceritatea de ce naiba intrase În acest local infect și Își alesese drept interlocutor acest român imbecil. Votca i se evaporase din stomac, lăsînd În urmă, prin efectul de cavitație, un fel de vacuum uleios care i se ridica uneori pînă În gît, provocîndu-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai violent corpul, În așa fel Încît mușchii contractați spasmodic ai intestinelor să i se relaxeze Întrucîtva, deblocînd tranzitul digestiv, Însă de această dată se simțea prea obosit, epuizat fizic, pentru a recurge o metodă atît de dură. — Pe unde naiba umblă doctorul ăsta? Mă doare capul de-mi vine să vomit! se plînse maiorului. I-ar fi putut răspunde că nu știe și nici nu-l mai interesează, deoarece hotărîse oricum să-și depună demisia chiar În acea zi. Tocmai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că nu mai aveau nevoie de serviciile lui. Probabil că se și gîndiseră cu cine Îl vor Înlocui. Foarte probabil, acela era chiar căpitanul Jegg, care tocmai se lansa În noi considerații asupra cauzelor accidentului, bazate pe metode științifice. Cum naiba se face că inși atît de insipizi, ca acest căpitan flecar și fanfaron, au un succes atît de mare la femei? se Întrebă maiorul În gînd, nu fără o undă de amărăciune - o Întrebare pe care și-o mai pusese
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a făcut sete. — Iar după aceea o să-mi ceri să te dezleg, fiindcă o să-ți vină să urinezi. Ca să fiu sincer, mi-a venit deja. Ai putea să-mi dezlegi măcar picioarele, fiindcă mi-au amorțit și mă Înțeapă al naibii În tălpi. Dacă te dezleg, fugi și rămîn singur. — Uite, Îți promit pe cuvîntul meu de geolog că nu plec nicăieri, decît cu aprobarea ta. Corect? — Mda, consimți Într-o doară Michel. Singura problemă e că nu ești geolog. În pofida
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar pot să-ți spun un lucru: cei care se bucură acum de căderea comunismului sunt niște idioți... Ascultă la mine, crezi dumneata că cei care l au omorît pe Ceaușescu sunt mai buni? O duce poporul mai bine? Pe naiba!... Ascultă la mine, orice ar zice ăștia, comunismul se va Întoarce. Trebuie să se Întoarcă... Și, mă rog, de ce a fost rău comunismul? Pentru că a fost utopic? Dar creștinismul e de două ori mai utopic! O să spui că În numele idealului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de el și l-au expediat Într-o clinică de psihiatrie. Insistența lui, convingerea cu care vorbea Începuseră să mă enerveze. M-am ridicat și am făcut cîțiva pași prin cameră, pentru a-mi ordona cît de cît gîndurile. La naiba cu toate poveștile voastre! Eram momit, mi se Întinsese o cursă, simțeam că nu trebuie să accept provocarea, dar nu mă puteam abține, frivolitatea și caracterul meu labil mă Împingeau, mă lăsam tras În urzeala lor, cu o anumită voluptate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prevenise, că deputatul acela era un fost securist. Pe trotuarul de vizavi, un grup de vreo treizeci de pensionari vociferau fără prea mare convingere și agitau pancarte, printre care am zărit și cîteva portrete ale lui Ceaușescu. Aveau revendicări, protestau, naiba știe pentru ce. Un singur lucru rezulta destul de clar: că pe vremea lui Ceaușescu era mai bine. Cum omul nostru Întîrzia, am avut timp să-i observăm pe Îndelete. Palizi, cu obrajii supți și fețele cenușii, bărbații nebărbieriți, femeile avînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]