10,211 matches
-
scopul de a fi înțeles. Gîndirea însăși este o activitate simbolică de producere a sensului, afectată de tonalitatea emoțională și funcționînd prin analogii sau similarități exprimate ca metafore. În termenii lui Jerome Bruner, realitatea e creată, nu descoperită, iar diferitele narațiuni constituie diferite lumi, a căror legitimitate derivă din modul de a înțelege și experimenta. Citînd un proverb englezesc, el afirmă că, la fel cum peștele e ultimul care descoperă apa, trăim într-un ocean de povești de care nu suntem
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
Ion Vartic Enumerările lui Vinea pot fi reduse, epic vorbind, la opt narațiuni, ce trimit la volumul al doilea al Cronicii, mai exact, la cinci dintre cele douăsprezece părți ale acestuia: Mizeriile războiului, Augusta sau Marșul nupțial, Chinta regală, Acvarium și Cariera lui Dimitrie Cozianu (I). Dacă extragem din cele cinci părți episoadele
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
nupțial, dar urmele ei nu se regăsesc nici în Lunatecii, nici în Venin de mai. În schimb, e interesant că Vinea și Cocea sînt creionați fugar, dar recognoscibil, ca niște complotiști republicani, în prima parte a Cronicii.) Poate că aceste narațiuni fac parte dintre paginile arse de Vinea. Ipoteză nesigură: autorul Lunatecilor a păstrat capitolele referitoare la Nae Ionescu și "Camera Leoparzilor". Poate că, totuși, pe celelalte le-a distrus, dar pentru că ele n-ar fi rezistat epic dacă ar fi
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
a fi jefuit este evreu. Mă tem că această scăpare din partea autorului nu este una pur accidentală. Dumnezeule mare, s-ar fi găsit oricînd o sută de ,arîndași" români gata de oferit lui Lică spre căsăpire pentru bunul mers al narațiunii. Și dacă nu s-ar fi găsit, s-ar fi putut împrumuta unul deja celebru de la colegul junimist al domnului Slavici, I.L. Caragiale. Așa, se poate spune că, prin scrisul său iresponsabil, scriitorul din Șiria (N.B. poate că nici denumirea
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
autor, considerat, cu o anume nonșalanță, izvor documentar: "A citit în manuscris paginile mele , aflătoare la ESPLA, asupra aceluiași personaj (n.n.: Nae Ionescu), și-a însușit, cu oarecare dezinvoltură, anumite paragrafe și nume din manuscris, a folosit unele anecdote și narațiuni, dar toate acestea retopite și amalgamate din textul unei opere personale (n.n.: deci, a unei opere de ficțiune, chiar dacă infuzată de informații memorialiste) care păstrează o valoare de document. Procedeul însă prezintă ici și colo unele aspecte și apucături incorecte
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
o zonă crepusculară, în care se întretaie timpuri și spații, realități și irealități. Ca și în luptă, în contemplare avatarul lup îi rămâne alături eului liric, pentru a savura, într-o elevată tihnă, înseninarea antropocosmică. Cele patru personaje implicate în narațiune, conturate din tușe apăsate și apăsătoare, într-un registru sumbru, sunt remarcabil puse în scenă și... în abis. Pregnantă, ca semnificație și imagine, este iubita, absentă din punct de vedere fizic, dar foarte prezentă în conștiința Poetului, afectat, până la prăbușire
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
destine incerte, între expectativă și nesiguranță, trist și banal, pe un derizoriu cenușiu, ca un antifrumos estetic, ca florile de mucigai argheziene. De altfel, Gheorghe Andrei Neagu folosește procedee oarecum atipice în creionarea personajelor sale, deoarece renunță la descriere sau narațiune pentru protretul fizic sau moral și recurge la structuri lingvistice lexicale cu valențe tipologice definitorii. De pildă, șarjează cu un fel de neaoșism pentru lumea satului românesc de prin anii ’50-’60, din perioada asaltului politicii comuniste asupra stabilității tradiționale
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
cu un pas mai departe. Este istoria mariajului ratat al unui personaj care se numește chiar Cezar Paul-Bădescu. Fostul pionier din perioada comunistă a devenit studentul la Litere din anii tranziției, orizontul său cultural a suferit mutații majore, iar stilul narațiunii ține pasul cu noul său statut intelectual. Naivitățile stilistice de compunere școlărească a unui copil din clasele I-IV au dispărut, ironia și autoironia bat la porțile sarcasmului, referințele culturale (în special la filme de autor, dar nu numai) răsar
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
e pe insulă și în poala ei, unicornul e în siguranță. Și totuși dorința de plecare, fie și în germene, în viitor, e manifestată de ambii parteneri. Nu putem ști ce se va întîmpla într-o ipotetică secvență ulterioară a narațiunii. E posibil ca iubiții să rămînă totuși împreună, fiecare cu alte dorințe, amîndoi cu vise diferite. Chiar dacă licornul va decide să rămînă în poala doamnei de pe insulă (în fond, cei mai mulți bărbați afirmă că doresc să vadă în iubită o mamă
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
răului este Chiara soția sa - dedublarea funcționând și în cazul ei: Chiara diafană, Chiara despotică, Chiara retrasă în somn ca într-un refugiu. Concomitent, Cesar autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
autorul și Cesar personajul se intersectează prin obsesia pentru control, care ia forme distincte: controlul narațiunii în primul caz, controlul existenței în cel de-al doilea. Este reactivat astfel un narator supraindividual, omniscient, care are răspunsul la orice întrebare. Dar narațiunea transcende realitatea, Cesar autorul, asemeni personajului său are pasiuni voayeur-istice, lansează zvonuri, conspirații, este victimă a firii "întortocheată și fantasmatică, imaginativă până la delir și vagantă, paranoic de curioasă și de bănuitoare, versatilă, glisantă, inextricabilă, persecutată de scenarii apocaliptice". Reciproca este
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
viața privată. Concentrat asupra artei, asupra descoperirii acelui "limbaj universal" prin care arta poate asigura perfecta comunicare interumană, capitolele vieții se suprapun aproape exclusiv cu datele și împrejurările spectacolelor regizate. Din acest motiv, volumul are o structură episodic-sincopată, în care narațiunile eului sunt înlocuite de veritabile (și seducătoare) mini-eseuri explicative, centrate pe sensurile de adâncime ale montărilor de teatru și operă, veritabilele jaloane ale fabuloasei sale cariere. Există, firește, suficiente informații pentru a creiona portretul personajului care stă ascuns, majoritatea timpului
Bagheta lui Ariel by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10568_a_11893]
-
Lidia Vianu Imaginația umană a fost, este dintotdeauna, mare devoratoare de povești, de narațiune. Multă vreme epicul a sufocat aproape toate celelalte genuri, de la Biblie încoace, prin Antichitatea greacă, Evul Mediu, Renaștere, Secolul Luminilor și tot ce i-a urmat. În tot acest timp, povestirea s-a făcut într-un limbaj pe care să
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
tuturor, să le respecte convenția esențială de comunicare, care era limbajul - moneda unică pe care toți o foloseau (mai mult sau mai puțin) la fel. Așadar, timp de nouăsprezece veacuri (istoria cunoscută nouă mai bine - fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor (excepțiile - prea puține, dar reale - confirmă regula). Punctul forte al istoriei imaginare era ce și cum se întâmplă, către ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
nouă mai bine - fiindcă Biblia devansează era creștină), narațiunea l-a respectat, ba chiar l-a răsfățat pe cititor (excepțiile - prea puține, dar reale - confirmă regula). Punctul forte al istoriei imaginare era ce și cum se întâmplă, către ce merge narațiunea, cum se va termina ea? Convenția limbajului, așadar, se sprijinea pe o altă convenție (o prezumpție de care nimeni nu se îndoia): am putea numi această a doua convenție, care întărește convenția limbajului, cauzalitate cronologică. Cauzalitatea cronologică implică atitudinea convențională
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
se poate de conștient că, dacă se năștea un al doilea Joyce, romanul ar fi fost ras de pe fața pământului. Nici poezia n-a dus-o mai bine sub tirania lui T.S. Eliot, dar poezia nu e în primul rând narațiune (deși Moderniștii așa o concep, doar că în maniera lor eliptică și care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a supraviețui salturilor sinucigașe Moderniste, trans-romanul Desperado e în primul rând clar
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
intenție de a liniști cititorul. Surpriza, așadar, se mai ascunde, se mai însoțește și de altceva, la fel de important. Acest altceva este excelent ilustrat de Ishiguro în ultimul lui trans-roman, Never Let Me Go. Cu el - și nu numai cu el - narațiunea s-a mutat definitiv din basm în coșmar. Ce mai contează o intrigă bine făcută, un personaj îndrăgostit? Le putem îngădui, susține tacit romancierul, fiindcă noi nu romanțul îl desființăm, ci chiar substratul lui. Să nu mai acuzăm intrigile bine
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
redactorii cu talent literar ai unor reviste glossy sau de unii dintre poeții douămiiști - s-a impus și în România termenul de autoficțiune. E drept, el e preluat mai ales pe filieră franceză și acoperă o producție literară vastă: autobiografii, narațiuni și poeme biografiste, asta în condițiile în care genurile prozastice românești nu au un echivalent pentru franțuzescul récit - noțiune-valiză pentru orice fel de proză căreia nu i se potrivește subtitlul Ťromanť. 69 al lui Ionuț Chiva, ca și O vară
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). 69 este din multe puncte de vedere o autoficțiune tipică pentru dezabuzații ani '90. Limbajul colocvial și dialogurile sugerează identitatea dintre eul narator și erou (Muiuț), timpul narațiunii este scurt nu acoperă perioada unei formări. Ceea ce le lipsește și Supraviețuirilor, și lui 69 - oricît de diferite sînt cele două scrieri - este o dimensiune mai accentuat metaficțională, a vocii care (se) vorbește. Ceea ce le diferențiază esențial - din punct de
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
o dimensiune metatextuală foartre marcată. Aici vom remarca următoarele amănunte: dată fiind existența, conform lui Lucien Dällenbach, a unor metatexte denotative și conotative (ultimele fiind de fapt ceea ce se cheamă îndeobște mises en abymes), textul autoficțional, care are în centrul narațiunii, ca și al discursului, propria sursă de enunțare, se prezintă ca un metatext denotativ intermitent, atenția enunțătorului-narator fiind centrată asupra sieși, atît ca eu psihologic, cît mai ales ca sursă discursivă, și asupra discursului care, atîta vreme cît se produce
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
Numitorul comun al poeziei lui Liviu Ioan Stoiciu îl reprezintă raportul dureros al ființei auctoriale cu o lume amenințătoare ce poate fi dezamorsată doar în măsura în care trece în viziunea poetică. O viziune ce-i păstrează însă caracterul de exterioritate neasimilabilă, corespondentă narațiunii, anecdotei, sumei de asprimi ale concretului care-i acordă nota intrinsecă. în felul acesta, grotescul nu e numai o marcă a percepției, ci și una a distanțării morale: "Lovituri de tobă, răgete, tropăituri, furnicile/ aleargă la stînga, la dreapta, în
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]
-
Dumnezeu demonstrează profunzimea iubirii divine iubind omenirea în pofida păcatelor ei și golindu-se pe Sine pentru a ameliora starea umanității. Prin urmare, acest verset, departe de a-și asuma presupuneri negative și învechite despre întunecime, utilizează categoriile rasiale date ale narațiunii pentru a ilustra și preamări măreția iubirii lui Dumnezeu. El transformă ceea ce ar putea fi, justificat, perceput ca relicvă a unui bigotism antic într-o odă adusă iubirii lui Dumnezeu pentru sufletele pierdute. Astfel, Sfântul Grigorie trece de la conotațiile negative
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
om și Dumnezeu, decât în Omiliile 3 și 4 din Tâlcuirea la Cântarea Cântărilor”<footnote Ibidem, p. 169-170. footnote>. Mireasa este întunecată și frumoasă (μέλαινα καὶ καλή) Odată ce sufletul purificat percepe faptul că, paralel cu povestea literală, se desfășoară o narațiune figurativă (deși la un nivel ascuns, mistic), adevăratul înțeles spiritual se poate releva. Sfântul Grigorie o descrie pe mireasă în Cântarea 1:5 ca pe un dascăl care-și instruiește elevii asupra tainelor lui Dumnezeu. Descrierea pe care ea însăși
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
susține că demografia orașului lui Dumnezeu va fi multietnică și multiculturală. Un alt aspect interesant este faptul că el comentează că „etiopienii vor deveni de culoare albă” în orașul ceresc, o schimbare care marchează simbolic transformarea lor mântuitoare. Aplicat la narațiune, el susține că acest pasaj relevă bunătatea demonstrată de Mire în acceptarea unei mirese negre. Totuși, citit alegoric, pasajul depune mărturie asupra bunătății lui Hristos, care primește „sufletul înnegrit” și-i restaurează frumusețea prin alăturarea de El (τῇ πρòς ἑαυτὸν
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
bibliografică în domeniu este volumul Cum să citim albumul de Sophie Van Der Linden, apărut anul acesta la Editura , Atelier du poisson soluble", care explorează cu instrumentele cunoscătorului bogăția de stiluri, diversitatea de tehnici, inventivitatea punerii în pagină și a narațiunilor, înlănțuirea paginilor, materialitatea cărții, specificitatea textului și a imaginii, relația dintre ele. Și nu e mirare că imaginea care domină cartea pentru copii - sub forma albumului, a benzii desenate, sau a unei mixturi a celor două - se cere înțeleasă în
Alice, Peter Pan și Albă-ca-Zăpada by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10029_a_11354]