382 matches
-
time]. 1. Setul de relații temporale VITEZĂ, ORDINE, DISTANȚĂ etc. între situațiile și evenimentele povestite și povestirea lor, ISTORIE și DISCURS, NARAT și NARARE. 2. Perioada sau perioadele în cursul cărora au loc situațiile și evenimentele prezentate (TIMPUL ISTORIEI, TIMPUL NARATULUI, TIMP POVESTIT), cît și prezentarea lor (TIMPUL DISCURSULUI, TIMPUL NARĂRII, TIMPUL POVESTIRII). ¶Chatman 1978; Mendilow 1952; Metz 1974; Müller 1968; Prince 1982. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ, TIMP GRAMATICAL. timp gramatical [tense]. 1. O formă care trimite la o distincție temporală
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
preteritul, dar și imperfectul și mai-mult-ca-perfectul, în opoziție cu prezentul, perfectul prezent și viitorul). ¶Benveniste 1971 [2000a]; Bronzwaer 1970; K. Bühler 1934; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Genette 1980; Todorov 1966 [1972a]; Weinrich 1964. Vezi și UNIVERS COMENTAT, PRETERIT EPIC, UNIVERS NARAT. timp povestit [erzählte Zeit]. TIMPUL ISTORIEI; arcul de timp acoperit de situațiile și evenimentele reprezentate (în opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și UNIVERS COMENTAT, PRETERIT EPIC, UNIVERS NARAT. timp povestit [erzählte Zeit]. TIMPUL ISTORIEI; arcul de timp acoperit de situațiile și evenimentele reprezentate (în opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și DURATĂ, TIMPUL ISTORIEI, TIMP GRAMATICAL. timpul istoriei [story time]. Perioada de timp în care are loc NARATUL; TIMP POVESTIT. ¶Chatman 1978. Vezi și TIMPUL DISCURSULUI, DURATĂ. timpul povestirii [Erzählzeit]. TIMPUL DISCURSULUI; timpul ocupat de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
opoziție cu TIMPUL POVESTIRII). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. timpul discursului [discourse time]. Timpul alocat reprezentării NARATULUI; timpul NARĂRII; TIMPUL POVESTIRII. Vezi și DURATĂ, TIMPUL ISTORIEI, TIMP GRAMATICAL. timpul istoriei [story time]. Perioada de timp în care are loc NARATUL; TIMP POVESTIT. ¶Chatman 1978. Vezi și TIMPUL DISCURSULUI, DURATĂ. timpul povestirii [Erzählzeit]. TIMPUL DISCURSULUI; timpul ocupat de reprezentarea situațiilor și evenimentelor (în opoziție cu TIMPUL POVESTIT). ¶Müller 1968. Vezi și DURATĂ, VITEZĂ. tip [type]. Un personaj static ale cărui însușiri
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
asuma un personaj (într-un basm), după Propp. Trimițătorul (analog cu REMITENTUL lui Greimas și BALANȚA lui Souriau) trimite EROUL în căutare. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. triplare [triplication/ trebling]. Repetarea dublă, la nivelul NARATULUI, a unui eveniment (secvență de evenimente), sau mai multor evenimente (secvențe de evenimente). Un personaj, bunăoară, încalcă trei interdicții, sau îndeplinește trei sarcini dificile. Triplarea apare des în literatura populară. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și DUBLARE. turnură [turning point]. ACTUL
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
folosirea prezentului, a prezent-perfectului și a viitorului. În categoria universului comentat opusă categoriei UNIVERS NARAT DESTINATORUL și DESTINATARUL sînt legați direct de ceea ce se descrie și, firește, sînt implicați în aceasta. Distincția operată de Weinrich între univers comentat și univers narat este identică cu aceea între DISCURS și ISTORIE (Benveniste) și se înrudește cu distincția făcută de Hamburger între POVESTIRE FACTUALĂ și POVESTIRE FICȚIONALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP. univers narat [erzählte Welt]. După Weinrich, una din cele două
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
operată de Weinrich între univers comentat și univers narat este identică cu aceea între DISCURS și ISTORIE (Benveniste) și se înrudește cu distincția făcută de Hamburger între POVESTIRE FACTUALĂ și POVESTIRE FICȚIONALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP. univers narat [erzählte Welt]. După Weinrich, una din cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din cele două categorii distincte și complementare de universuri textuale, cuprinzînd diverse feluri de narațiune verbală și, în limba română, semnalate de apariția unor forme ca perfectul compus, perfectul simplu, imperfectul și mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
mai mult ca perfectul. Împreună cu categoria de univers narat, opusă categoriei de UNIVERS COMENTAT, DESTINATORUL și DESTINATARUL nu se consideră și nici nu par a fi direct legați sau/și interesați de ceea ce se descrie. Distincția lui Weinrich între univers narat și univers comentat e analoagă distincției lui Benveniste între ISTORIE și DISCURS și se leagă de distincția lui Hamburger între POVESTIRE FICȚIONALĂ și POVESTIRE FACTUALĂ. ¶Ricoeur 1985; Weinrich 1964. Vezi și TIMP GRAMATICAL. univers narativ [narrative world]. Setul sau colecția
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ceea ce se întîmplă în realitate și la ceea ce o tradiție generică anumită îi conferă statutul de adecvat sau previzibil. ¶Culler 1975; Genette 1968 [1978]; Todorov 1981. Vezi și MOTIVAȚIE, NATURALIZARE, COD REFERENȚIAL. verosimilitate. Vezi VERIDICITATE. viteză [speed]. Relația între durata NARATULUI cantitatea (aproximativă) de timp (presupus a fi) acoperit de situațiile și evenimentele povestite și lungimea narațiunii (în cuvinte, rînduri sau pagini, de ex.). ¶Viteza narativă poate varia considerabil, iar formele sale canonice TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
TEMPOURILE narative majore sînt (în ordine descrescătoare, de la infinit la zero) ELIPSA, REZUMATUL, SCENA, SEGMENTAREA și PAUZA. ¶Genette 1980; Prince 1982. Vezi și ANIZOCRONIA, DURATA, RITMUL. viziune [vision]. Punctul sau PUNCTELE DE VEDERE în funcție de care sînt prezentate situațiile și evenimentele narate. Pouillon a conceput o categorizare tripartită: (1) viziune "dindărăt" (vision par derrière, analoagă FOCALIZĂRII ZERO sau PUNCTULUI DE VEDERE OMNISCIENT; naratorul spune mai mult decît știe fiecare personaj în parte: Tess D' Urberville); (2) viziune "împreună cu" (vision avec, analoagă FOCALIZĂRII
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și ASPECT. viziune dublă [double vision]. Vezi FOCALIZARE DUBLĂ. ¶Rogers 1965. voce [voice]. Setul de semne care îl caracterizează pe NARATOR și, mai general, INSTANȚA POVESTITOARE și care guvernează relațiile dintre NARARE și textul narativ, ca și între narare și NARAT. Vocea are o mai mare extensiune decît PERSOANA și, cu toate că este adesea confundată sau amestecată cu PUNCTUL DE VEDERE, ar trebui diferențiată de acesta: cel de-al doilea oferă informații despre cine "vede", cine "percepe", al cui punct de vedere
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în mod strict cronologic, adică în ordinea în care s-au desfășurat, în succesiunea lor; într-o astfel de situație se poate vorbi de o gradație: ascendentă sau descendentă; sau pe fragmente,secvențe; fără a păstra obligatoriu ordinea cronologică; - cele narate pot fi transmise simplu, clar, concis, fără divagații; sau dimpotrivă, mai complicat, cu întreruperi ale firului narativ, reveniri, reluări etc., fraze ample, multe determinări sintactice (atribute, complemente etc.). Ipostazele scriitorului: a. de narator (obiectiv sau subiectiv); b. spectator (activ sau
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
locale, de trecerea de la un silogism la un altul. Dar de orientarea ca o armată de argumente în mers, a unui sistem de silogisme, după un plan final, mult mai puține". Fraze care susțin gîndurile lui Pascal. În siajul celor narate ar fi binevenită o întoarcere la Tudor Vianu și la prima monografie dedicată poetului, în care observă preponderența de care se bucură substantivul în vocabularul lui. Barbu este foarte parcimonios în întrebuințarea adjectivului și chiar a verbului. Verbul exprimă în
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
identitate. Din instanță narativă, el se metamorfozează În subiect al narațiunii, ocupând avanscena unui spațiu care trăiește din jocul adâncimilor și al faliilor fragmentelor confesive. Simultan, spațiul intimității mentale a scriitorului Începe să ia conturul intimității produse de aventurile personajului narat - adică al unei ficțiuni Înzestrate cu toate atributele eroului literar. „Intimitatea subiectului”4 Își dezvoltă propriile formule, Într-o Încercare - nu total conștientizată - de a-și rotunji o personalitate. E un efort autoconstructiv major, care merge În paralel cu extensia
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
elaborării Între timpul trăirii și timpul transcrierii există, desigur, un interval care, deși infim, Își lasă amprenta asupra jurnalului. Oricât ar părea de directă, de necontrafăcută, de indiferentă la stil, la efectele retorice și la efectele (ne)Întâmplătoare ale evenimentelor „narate”, scrierea jurnalului nu e scutită de o anumită doză de elaborare. Aceasta implică, precum orice activitate din sfera creației, o detașare de ceea ce va fi transcris. O detașare subminată de dorința mărturisirii, a relevării istoriei personale ca ficțiune. O destăinuire
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
scrisului există doar În perspectiva unui timp recapitulativ. În ciuda voinței autorului de a-și controla toate registrele creației, el nu va reuși niciodată să Înfrângă evidențele. Redactarea jurnalului intim se vede parazitată de un timp paralel al scrierii sale. Timpul narat și timpul „narațiunii”, adică al textului literar pe care-l formează jurnalul intim, se află, prin natura lucrurilor, Într-o perpetuă non-beligeranță. Ele nu se Întâlnesc, decât simbolic, În spațiul paginii, unificate arbitrar prin formula literară care le conține și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în câmpul manifestărilor narative. În Music Mary-LaureRyan consideră că relația dintre muzică și narațiune poate fi ilustrată prin opere, lieduri sau cantate, prin compoziții instrumentale adaptate la narațiuni cunoscute ca The Sorcerer’s Apprentice de Paul Dukas, prin sonorități muzicale narate verbal ca Peter and the Wolf de Prokofiev sau prin muzica extradiegetică. Ryan mai arată că fiind lipsită de conținut semantic specific și de dimensiune spațială, narativitatea muzicii este o trăsătură metaforică prin care se elimină personajele și decorurile și
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
asemănător stilistic cu cel anterior, se deosebește pregnant de cele ce i-au urmat: Tutun de Macedonia (1976), Figuranții (1979), Vacanța (1981), Necuviința (1984), Privilegiu (1987), unde C. revine la maniera scrierilor de debut, afișând aceeași rece detașare față de întâmplările narate, aceeași neimplicare în destinul personajelor, dar dovedind o forță epică, o putere de construcție nebănuită până acum. Și, pentru a confirma caracterul imprevizibil al drumului său literar, un argument în plus îl constituie apariția în 1990 a volumului de nuvele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
epoci de declin feudal și de apogeu al fanariotismului în Țările Române. Cronicarul prezintă faptele onest, detaliat, fără comentarii inutile, fără elanuri și efuziuni lirice. Vremurile, pe care le înregistrează cu anume culoare ochiul unui martor aflat adesea în mijlocul evenimentelor narate, nu predispun la entuziasm. Ceremonia înscăunării fanariotului (remanierea divanului domnesc, slujba de la Mitropolie și ospățul tradițional) ori, dimpotrivă, sosirea firmanului de mazilire a domnului alcătuiesc laturile unui ritual ce exclude orice element de surpriză. Tarele vremii - războaie, năvăliri tătărești, biruri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287785_a_289114]
-
personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a șase bătrâni cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
larg. În multe povestiri cu animale, acestea au puteri ieșite din comun. În legende și cântece epice, spațiul și timpul sunt prezentate ca esențial diferite de cele ale lumii contingente. În ultimă instanță, seriile de opoziții construite pe baza conținuturilor narate sunt validate doar pentru termenii de la capetele unui continuum alcătuit din forme culturale diverse (legenda, epopeea, cântecul epic, povestirea cu animale): mitul, pe de o parte, și basmul, de cealaltă. Aceste „genuri” au conținuturi și moduri de prezentare aproape antitetice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
printr-o oprire mitică a timpului și prin enunțarea unei contopiri simbolice dintre lumea divină și cea umană; c) călătoria cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât despre un traseu narat, identic cu traseul unei divinități sau eroine, prin care persoana supusă inițierii descoperă anumite secrete mistice, se rupe de inocența copilăriei și beneficiază de o schimbare simbolică de statut; d) jocul opozițiilor: aceste rituri aduc În scenă numeroase perechi de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este, de fapt, un construct deja modelat de complicatul aparat al criticii și al receptării operei, astfel că personajele nu se vor regăsi ca atare, ci aluziv, prin atributele asignate convențional. Imaginea genericului Mitică, de exemplu, se recompune prin însumarea narată a indicilor caracteriali și comportamentali care-i plămădesc esența de "eristician"23. În romanul Redingota, identificarea acestui arhetip cultural de către profesorul Erich Vogelbach, autoexilat în România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, filtrată deci prin motivul străinului, este cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sălbatici reprezentând forța primordială, nealterată de deformările socialului, puternică și ocrotitoare. Romanul Vacanța cu lebăda (1985) se reține prin personajul principal, o adolescentă. Sondarea sufletească bine nuanțată, autenticitatea redării unei vârste aflate la cumpăna dintre visare și ștrengărie, alternarea faptelor narate și a timpului povestirii cu plăsmuiri din imaginația fetei, plină de poveștile copilăriei, cât și comentariile naratorului întrețesând textul narativ sunt interesante sub raportul tehnicii romanești. Acoperind intervalul 1978-1989, paginile de jurnal cuprinse în volumul Frica și... alte spaime (1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]