384 matches
-
violențelor interetnice). 10.5. Ziaristul, producător de semne și reprezentări Spre deosebire de unii filosofi postmoderni pentru care traversăm acum o perioadă postistorică (Fukuyama și "sfîrșitul istoriei") sau postsocială (în care actorii încetează de a mai fi ființe sociale, închizîndu-se în căutarea narcisistă a propriei identități), noi credem alături de Anthony Giddens că individul nu își urmărește doar rațional interesele pe piață, ci se construiește ca ființă rațional-relațională preocupată în egală măsură de autorealizare (self fulfillment la Giddens), de ecologie informațională și socială, de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ci și în noi comunități tribale care se definesc prin moștenirea lor culturală și un intens sentiment de apartenență. Pentru a împiedica fragmentarea societății în asemenea comunități închise, impenetrabile, nu rareori anomice, vor trebui redescoperite, dincolo de idolatria consumului și hedonismul narcisist, relațiile sociale, responsabilitatea, solidaritatea, în primul rînd prin deschiderea spre o cultură comunicațională, spre universul sensului și valorii. De fapt, sentimentul de apartenență națională și ocultarea minorităților au jucat un rol esențial în colapsul regimurilor comuniste prin așa-numitul Retour
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
obiectivare. „În secolul nostru - afirmă unul dintre teoreticienii postmodernismului românesc, Gheorghe Crăciun - o bună parte a poeziei începe să și piardă aproape toate caracteristicile cunoscute din romantism, simbolism și modernism. Ea nu mai este magică, idealistă, cantabilă, ermetică, imperso nală, narcisistă, ci devine directă, prozaică, tranzitivă, biografică, concretă. Se deliricizează, cu alte cuvinte, și nu mai simte nevoia săși apere un spațiu propriu de existență“. 3.4.6. Specii ale genului liric Gruparea creațiilor lirice în clase specifice (specii) este determinată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
impresii în contexte ale comunicării socioemoționale și autoprezentarea în pagini web până la mascaradele și experimentele ludice sau spectaculare, de la dinamica și apartenența de grup și activism la cooperare sau conflicte intergrupale până la erotism virtual ori pornografie (vezi Wallace, 1999Ă. Fascinația narcisistă manifestată în cadrul realității virtuale sau seducția nemuririi și a indestructibilității, dincolo de biologia degradabilă, din discursul cyberspațial sau cel a ingineriei genetice sunt emblematice pentru aspectele psihologice ale identității virtuale (vezi Adams, 2000Ă. Identitatea la interfață este problematizată în conjuncturile dislocării
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
interacționează cu lumea (Sroufe, Carlson, Levy&Egeland, 1999). Astfel, copiii cu atașament anxios vor fi mai dependenți, cei cu atașament anxios rezistent vor fi cei mai dificili prieteni, cu manifestări răutăcioase și manipulatori, iar cei descriși ca dezorganizați vor fi narcisiști și incompetenți sau dificil de înțeles din punct de vedere social. 4.5. Rolul stilului de atașament în structurarea personalității În abordarea etiopatogenetică a tulburărilor de personalitate astăzi se discută de implicarea mai multor factori. În mod deosebit, mai mulți
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
analizăm și circumstanțele achiziției lui (cadou, moștenire etc.). În acest caz, trimite la relațiile sau la epoca în discuție, iar apariția lui în vis poate indica necesitatea reîntoarcerii sau a rezolvării unor probleme relaționale. Medalia are în plus o semnificație narcisistă de decorare. Reprezintă adesea nevoia unei recunoașteri, dar să nu uităm că orice medalie are și un revers. Astfel, dacă în vis este așezată invers, ea exprimă dificultatea și obstacolele cu care se confruntă persoana, posibil după o perioadă favorabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
diferitele sale părți: - gleznele sunt sediul ego-ului. Ele dezvăluie respectul de sine moderat sau prea puternic, valorizarea în raport cu alții («a nu-i ajunge cuiva nici măcar până la glezne»). Prin urmare, leziunile sau durerile care îl afectează în vis sunt întotdeauna răni narcisiste; - la polul opus, genunchii sunt simbolul umilinței. Îndoindu-i, omul își mărturisește jurământul de credință și ascultarea. Chiar și un împărat îngenunchează pentru a fi înscăunat. În funcție de scenariu, visul îl invită pe subiect fie la mai multă umilință, fie, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ca glezna, buricul este sediul egoului. Evocă narcisismul celui ce visează: - respectul de sine pozitiv, când imaginea este sănătoasă și nu suferă de nici o afecțiune; - orgoliul exacerbat, vanitatea, când este nemăsurat, pus în evidență într-un mod sau altul; - rana narcisistă, deprecierea, dacă este rănit ori inexistent. În plus, simbolistica lui este legată de centru («a se crede buricul pământului») și deci de dorința sau obligația de a ocupa un loc central. În sfârșit, pentru că evocă nașterea, buricul indică uneori o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
sunt superlative 53. Investita cu toate aceste calități, Pariziana se crede un personaj unic și prețios: "elle se croyait un être presque unique, une perle rare" [Maupassant, Notre cœur, p.83]. Ceea ce o caracterizează este o perfectă autosuficiență și indiferență narcisista față de alții. Pariziana moștenește și din trăsăturile altui mare mit francez, cel al bonapartismului, ce întrunește trăsăturile unui monarh care trebuie să mențină echilibrul ca să nu cadă să cocheteze pentru a domina, să corupă ca să placă. Dozarea în stratagemele de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a face pe plac nevestei în exercițiu). „Minna”, soție la timpul prezent, este un spirit științific (astrofiziciană de profesie), dar e „magică” în toate celelalte privințe. „Vela”, soție la timpul trecut, e la fel de sexy și de disponibilă (poate fiindcă naratorul narcisist are acest efect galvanic asupra oricărei femei), dar sideralitatea ei (sugerată marginal de profesiunea „Minnei”) este doar răceală manipulatoare și șantajistă, calcul carierist și factor distructiv (profesional, e specialistă în teoria haosului). 14. Nu e locul să redeschid aici pe
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ei sau îi privește în mod direct. Ei acționează într-o manieră foarte individualistă și nu țin cont decât de propriile interese. Egoiștii n-au depășit perioada copilăriei și cred că li se cuvine totul. Pentru ei, ca și pentru narcisiști cu care seamănă foarte mult -, ceilalți nu sunt decât niște pioni care îi ajută sau le fac rău. Sunt foarte dificili. Egoiștii sunt ușor de recunoscut datorită lipsei lor crase de generozitate. Adună totul numai pentru ei, nu se gândesc
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
de cazuri, persoana resimte o emoție de jenă sau de umilință; b. rușinea agresivă. Aceasta este tipul de rușine care se exprimă printr-un comportament de furie, prin blamarea sau calomnierea celor care au așteptări exagerate față de sine; c. rușinea narcisistă. Este acea formă a rușinii care apare atunci când obligațiile excedentare legate de status sunt impuse din interior (autoasumate) și factorul de influență este propriul sine. Ea este specifică nu "oamenilor buni care se întâmplă să facă fapte rele", ca în
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Rezsohazy, 1970) subliniază contribuția majoră a valorilor la demararea creșterii. Schimbările culturale profunde pe care le-a cunoscut Occidentul în anii 1960 și 1970 încurajează cercetarea. Noua eră care a început este numită, după unii autori, postmodernă, postindustrială (Bell, 1973), narcisistă (Lasch, 1978), hedonistă, individualistă (Lipovetsky, 1983), secularizată (Rémond, 1998), postmaterialistă... Ipoteza postmaterialistă a lui Roland Inglehart (începând cu 1971) deschide o gamă largă de investigații empirice. O altă serie de inițiative i se datorează lui Milton Rokeach (1973). În 1981
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
spun experții, patologiile dominante nu mai sunt isteriile, ci narcisismele. -6. Căutarea sinelui poate să ducă în realitate la narcisism: A mă iubi pe mine suficient ca să nu am nevoie de altcineva care să mă facă fericit" (Lipovetsky). Această tensiune narcisistă, descrisă de Christopher Lasch, se manifestă în diverse domenii. Ea devine tragică prin frica de a îmbătrâni și de a muri. -7. Tehnicile care favorizează expresia sinelui sunt în vogă, analiza stărilor de spirit, a sănătății mentale: yoga, zen, mișcările
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
clinic interesant din punct de vedere științific”. Bolnavul este vizitat și consultat mai des de medic, i se fac analize sau alte investigații paraclinice suplimentare, se fac încercări terapeutice noi etc. Toate acestea situează bolnavul „în centrul atenției”, favorizând dezvoltarea narcisistă, mai ales când acesta are o labilitate emoțională crescută și un statut social inferior. b) Rolul terapeutic al narcisismului este un fapt cunoscut, iar medicul îl poate utiliza ca pe un adjuvant psihoterapeutic în tratamentul bolnavului. Importanța deosebită acordată acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
realului de ai realiza proiectul devine introvertit și intuiește în stări de mare tensiune emoțională, caracteristicile alegerilor sale libere, lipsite de repere axiologice, misterul său. Libertatea existențială, căutată de Jaspers prin renunțarea la pretențiile de a raționaliza universul și retragerea narcisistă în dimensiunile vieții interioare, întâlnește în acest punct interpretarea sartreiană a libertății, ca „ perpetuă interiorizare, neantizare și subiectivizare a contingenței care astfel modificată, trece în întregime în gratuitatea alegerii . Datorită însă erorii metodologice pe care o comite concepția existențialistă în
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
cu toate că, sau mai degrabă tocmai pentru că puterea este un instrument indispensabil în politică, iar dorința de putere, una din forțele motrice ale politicii, nu există degradare mai periculoasă a forței politice decît fanfaronada unor parveniți ajunși la putere, decît vanitatea narcisistă a celor copleșiți de sentimentul puterii și decît, în genere, orice cult al puterii în sine. Simplul "politician al puterii", cum îl numește și la noi un cult practicat cu fervoare, poate avea o mare influență, dar influența lui se
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
mai ales un sinecurist de mare vocație, un specialist eminent al rosului cașcavalului pe dedesubt, adept discret al invitațiilor și deplasările plătite de alții. Este definitiv convins că doar el consacră, selectează, introduce în Europa valorile românești. Mica sa mitomanie narcisistă, la limita imposturii, îl face să fie curtat de tot felul de veleitari culturali din țară și străinătate. De unde o infatuare scrobită, o morgă afectată, diplomatică. Ceva între Quai d'Orsay și State Department, doar ros vizibil în coate și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de realitate pe care le declanșează. Cuvîntul scris devine anamorfoză a realului trăit, dar și a celui închipuit, asumîndu-și deplina (?) și periculoasa libertate a desprinderii, iar cititorul aproape că nu are de ales, e inevitabil complice, sedus, încîntat. Un autoportret narcisist și nostim, o reverie vibrantă în sonoritățile alintate ale limbilor întîlnite. Între adevărul faptelor și adevărul literelor, Olivier Rolin exersează cu grație mersul pe o sîrmă întinsă la mii de metri de pămînt, oscilînd cu talent și umor între aici
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a avut și va avea mereu nevoie de acele ținuturi imaginare prin care sufletul să-i rătăcească în voie. Iar literatura noastră postmodernă a pierdut sau a uitat gustul poveștii, considerînd-o facilă și ineficientă estetic, orientîndu-se aproape exclusiv spre genuri narcisiste, sau la granița documentarului, ceea ce a condus la reorientarea rapidă a cititorilor, în momentul în care li s-a permis să viseze din nou cu o carte în mînă. Pe fond, nimic nu e nou, sentimentele, trăirile, aspirațiile umane sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
consecințe diverse. Dar nu mai ieși la fel din ea. Dacă mai ieși. Scriitură patologică, spun unii critici, din cei mai acerbi, care denunță simplismul de bază al intrigilor și afectarea, artificialul dialogurilor, destinate, susțin ei, unor pseudo-intelectuali asexuați și narcisiști, traumatizați de simbolul falic al pomului de Crăciun... Adevărul e că Amélie Nothomb, deși frumoasă în felul ei, misterioasă și provocatoare, pare extrem de departe de orice senzualitate, în afară de cea a limbii, deși iubirea, în toate formele ei posibile, e tema
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ascultam vocile, melosul și stridențele. Ambiguitatea, pe care o condamnă în poezie savanții sau filosofii, care caută în toate o tălmăcire definitivă, e înțeleasă de Alexa Visarion ca o comuniune între teatru, poezie și ființă, ca un refuz al certitudinii narcisiste, ca o smerenie și frică a omului în fața definitivului. Alexa Visarion opune certitudinii din actul interpretării autenticitatea de simțire subiectivă, paradoxul. Controlează mimesis-ul prin eliberarea expresiei, prin ducerea stării la paroxism sau înghețarea ei. Lupta lui ca regizor sau scenarist
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care vinde ideea satisfacerii instantanee a tuturor dorințelor personale. Rezultatul era era acela că fiecare generație succesivă de americani mai puțin doritoare (sau chiar capabilă) să muncească din greu și să amâne recompensa de moment În așteptarea uneia viitoare. Pentru narcisist, timpul are valoare imediată și este centrat pe propria persoană. Angajamentele din trecut și obligațiile viitoare sunt privite drept restricții inutile și piedici În calea satisfației imediate. În aceasta nouă cultură a narcisismului, fiecare se simte Îndreptățit și, mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
acest deziderat, America a trecut la o cultură a cărții de credit, care ne permite să ne bucurăm acum și să plătim mai târziu. Mulți americani trăiesc cu mult peste posibilitățile lor și se Îneacă În datorii - ceea ce perpetuează comportamentul narcisist despre care Lasch și Postman au observat că se generalizează În societatea americană. A coborât oare visul american de pe piscul odată Înalt, unde combina escatologia creștină cu utilitarismul iluminist și comportamentul rațional și a devenit un vis de a avea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
numai lucruri bune. Pentru acești tineri, visul american nu mai este o căutare, ci un drept. Dorința de satisfacere imediată, când este combinată cu un sentiment al Îndreptățirii și cu supraîncurajarea, poate crea un amestec emoțional volatil. Tipul de personalitate narcisist este În general mai puțin capabil să facă față multiplelor frustrări ale vieții și mai dispus la comportare antisocială, incluzând până și violența pentru a obține ceea ce ei cred că merită și sunt Îndreptățiți să aibă. Este căutarea, altădată nobilă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]