911 matches
-
mei ochi nu ducea la nimic bun, am intrat la clasă. Așa am ajuns aici. Iată-mă. Își întoarce atenția din nou asupra Orhideei Albină, mângâind cu afecțiune petalele care imitau atât de bine insecta. — De ce să ne luptăm pentru naturalism? Asta era întrebarea noastră. Arta adevărată nu se dezice niciodată. Bridgeman, de ce-mi spune domnul Hoggart că nu este prea încântat să te aibă în școală? Consideră că tu și Paul Gertler exercitați o influență destabilizatoare. Ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
lui, neliniște pe care n-o înțeleg nici azi, mă avertizase prin luna mai a aceluiași an că dacă nu scriu imediat ceva prin care să fac să dispară norii unei maladii literare inventate de care mi se legase numele (naturalism!) și în care nepăsător pluteam, voi fi exclus din Uniunea Scriitorilor și maladia literară se va transforma în una politică. Atunci va fi grav. ― N-am acuma chef să scriu, i-am spus. Nu vreau să fiu scriitor. ― Ești scriitor
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
culturi? Schelele acelea în orice caz îmi atrag mereu privirea, materialitatea lor fără sens îmi deturnează atenția și plec de la spectacol cu ele în minte, însoțind în mod stupid fiorul tragediei. Tot așa picioarele desculțe ale acelui ticălos. Asta înseamnă naturalism în teatru. Iar isteria celor două surori ne propune de asemenea o viziune viscerală, zolistă, asupra pasiunilor. Există și un astfel de teatru, nu trebuie amestecat cu cel shakespearean. Nici vorbă, spontaneitatea, mișcarea mai largă, libertatea gestului, care nu se
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la față). Când veșmintele acoperă tot trupul (excepție făcând icoana botezului și răstignirea), înseamnă că icoana sugerează desprinderea de trupesc, de pământesc. Când membrele trupului sunt modificate sfântul exprimă mai mult starea interioară, iar greutatea redusă arată dematerializarea și evitarea naturalismului. Ochii mari sunt expresia omului lăuntric, iar nasul și buzele subțiri înseamnă că are simțurile spiritualizate. Icoanele, broderiile, sculptura în lemn și piatră, argintăria sunt mărturie până astăzi a pasiunilor artistice a preoților, călugărilor și meșterilor din vremurile trecute, de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
acestei atitudini. Exaltarea forței fizice, a abilităților sportive, a atenției excesive față de viața sexuală, sunt de asemenea elemente ale fenomenului la care ne referim. Asupra unora dintre ele, legate mai direct de raportul intersubiectiv, vom reveni în paragraful următor. Vitalism? Naturalism spontan? Materialism expresiv? A ne pune aceste întrebări este perfect legitim iar răspunsul ar putea să nu fie tocmai atât de dificil. Și totuși, plecând de la aceste întrebări se poate ajunge într-un spațiu deschis, lipsit de exercițiul critic, dar
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
că barbarii sunt între zidurile noastre. Baroqus redivivus: perla imperfectă căreia îi recunoaștem un farmec sigur. Și, inconștient, această integrare a imperfecțiunii este la originea unei concepții "holistice" a vieții. Coincidență a lucrurilor opuse. Organicitate a rațiunii și a sensibilului. Naturalism sălbatic, așa cum se exprimă el în melomania exacerbată a muzicii "techno", "rap", "hard rock". Toate amintind incantațiile societăților primitive. Urlete sălbatice pentru a-și face curaj în fața ineluctabilității destinului. A-și lua inima în dinți pentru a trăi clipa. De
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a reveni la mai multă umilitate! Instinctul societal Profund este puțul trecutului. N-ar trebui să spunem că este insondabil? Thomas Mann, Josif și frații lui Teama de paganism este aici, constantă, solidă, într-un fel irațională. La fel în ceea ce privește naturalismul. Nici unul, nici celălalt nu trebuie să existe, pentru că ceea ce face specificitatea occidentală este stăpânirea, domesticirea unei naturi prin esență sălbatice, barbare, necivilizate. Condamnarea naturalismului este de origine creștină 78, care vede în el supraviețuirea paganismului, a culturilor infernale, acelea ale
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
frații lui Teama de paganism este aici, constantă, solidă, într-un fel irațională. La fel în ceea ce privește naturalismul. Nici unul, nici celălalt nu trebuie să existe, pentru că ceea ce face specificitatea occidentală este stăpânirea, domesticirea unei naturi prin esență sălbatice, barbare, necivilizate. Condamnarea naturalismului este de origine creștină 78, care vede în el supraviețuirea paganismului, a culturilor infernale, acelea ale "Mamei Primordiale" sprijinindu-se pe o valorizare a femeii, a sensibilului, a pântecului. Ulterior, această condamnare se va profaniza și va inspira sistemele filosofice
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Bal, La Reliance, tomurile I și II, L'Harmattan, 2000. 17 M. Heidegger, Lettre sur l'humanisme, Gallimard, 1966, p. 151, și M. Merleau-Ponty, Phénoménologie de la perception, Gallimard, 1964, p. 491. 18 Cf. É. Gilson, "Le Moyen Âge et le naturalisme antique", în Archives d'Histoire doctrinale et littéraire du Moyen Âge, Vrin, 1933, p. 6. 19 Cf. D. Cumin, Carl Schmitt, Cerf, 2005, p. 169. 20 Cf. V. Bockris, Andy Warhol, Plon, 1990, p. 12. 21 C. Schmitt, Politische Theologie
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
foarte pe scurt evoluția artei în perioada postindustrializării când arta a cunoscut noi direcții de manifestere. Apariția abstracționismului, ce a apărut ca un protest împotriva a ceva (ca de altfel multe alte stiluri sau concepte), în cazul de față împotriva naturalismului și al academismului și își propunea să îndepărteze din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa-zisa artă figurativă, a modificat în mod radical modul de ”consumare” al obiectului de artă și a dat un nou sens
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
sa de colaborare cu o rubrică de popularizare a literaturii române (Mihai Zamfir, op. cit., p. 185). Intenții similare, neîncununate de succes, au mai existat în epocă. Potrivit lui Mihai Zamfir, „O clasificare a «poeților în proză» pe școli și curente literare (naturalism, simbolism, parnasianism etc.) este, în cazul literaturii noastre, inoperantă: pe teritoriul românesc toate curentele s-au unit într-un «novism» sintetic” (op. cit., p. 268). „Simbolismul” românesc nu se opune, asemenea celui francez, parnasianismului decorativ, neo-clasicizant și pictural, ci coexistă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Naționalist Democrat, cu program explicit antisemit, condus de N. Iorga și A.C. Cuza (1910) sînt cîteva dintre cele mai vizibile manifestări ale naționalismului antimodern, paseist și xenofob. Estetismul este contestat și de la stînga ideologică, prin „arta cu tendință” (de un naturalism populist, sentimental și moralizator) cultivată de cercurile socialiste grupate în jurul revistei ieșene Contemporanul a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea și Ion Nădejde, apoi (după desființarea acestuia, în 1892), în diverse publicații de mai mare sau mai mică relevanță (Munca, România muncitoare, Pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
citat un articol sociologic al lui G. Duhamel, din Mercure de France, „asupra școlilor literare”. Importanța acordată versantului individual al literaturii (și rolului personalității) este completată de cea acordată versantului colectiv al acesteia (rolul stimulator al școlilor literare): „Desigur, romantismul, naturalismul, simbolismul au existat, dar au existat și Hugo, Flaubert, Verlaine și alte asemenea «mazete». În jurul lor s-au adunat cei mici și mulți, imitatori, gata să simtă după o anume formulă. Acestea sînt observațiile, foarte juste, ale d-lui Duhamel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
centrală”, practicată de pe la 1910 de către avangardiști („Formula cea nouă, deși s-a practicat numai de literații de avangardă, s-a banalizat fulgerător de repede”), romanul-monolog interior joycean („o rețetă lugubră, ca și a bătrînului roman psihologic pe care-l continuă”), naturalismul, realismul, romanul social și senzațional, romanul istoric, romanul fantastic, toate - înlocuite de noua ofertă a vieții moderne: „Înflorirea aparentă a romanului astăzi nu e decît viața vegetativă care se multiplică pe un trup răcit (...). Romanul de altădată, romanul diligență, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel puțin egală cu aceea a literaturii - pe care au avut-o în economia revistei artele vizuale: arhitectura, sculptura, pictura modernă, teatrul și filmul, artele decorative. Acest constructivism hibrid, impur, impregnat de futurism și afin expresionismului, aliat, împotriva realismului și naturalismului, unor curente moderniste mai moderate (unele chiar cu iz tradiționalist), nu era totuși asumat ca program explicit, ci subordonat unei formule sintetice, prea generoase și vagi — „arta nouă” sau „curentul nou”. Numărul 57-58 dedicat „Interiorului nou“ are un grupaj tematic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
hiperdezvoltată și lipsa problemelor pur formale. 2) Pentru Polonia antebelică arta era unicul azil al spiritului național. Artistul reînvia trecutul (...) imita arta populară, creia arta națională. 3) Marile descoperiri ale impresionismului răsunară și în Polonia. Imediat însă au degenerat în naturalism și încăpură pe mîinile sentimentalilor căutători ai «frumosului peisaj polonez»”. Sînt consemnate apoi schimbările aduse de ultimii ani dinainte de război și scurtul răstimp de la independență, apariția modernismului avangardist fiind asimilată apariției preocupărilor pentru forma artistică (și a mișcării denumite „formiste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
științifice sistematice. El consideră criza existenței europene ca pe o prăbușire de suprafață a raționalismului, ținând cont de faptul că rațiunea decăderii unei culturi raționale nu stă în esența raționalismului, ci numai în exteriorizarea sa și în absorbirea sa de către naturalism și obiectivism. În concordanță cu constatarea făcută de Husserl, Tereza Brândușa Palade, pe marginea celor spuse, afirmă că: „științele umaniste se află într-o criză și mai profundă decât cea descrisă de Husserl. Nu ne mai confruntăm doar cu o
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
metodei științifice și din respingerea invariabilă a oricărui „reziduu” al tradiției. Nocivitatea operei de aculturație a Iluminismului este sesizabilă mai cu seamă în filigranul său antropologic. Avem de-a face, în opinia sa, cu o descentrare ontologică a persoanei. Un naturalism aservit voinței sau rațiunii discursive obnubilează dimensiunea apofatică a chipului uman. Treptat, omul este perceput și conceput ca un agregat psihofizic, adică o mașină complexă ghidată de lumina rațiunii (la fille de la Cité!) după principiul utilității (Diderot). Tezele scepticismului iluminist
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
obsesii care este pentru Voronca actul scrisului, „sărbătoarea poemului”, ca transfigurare a realității cotidiene, În replică la perspectiva prozaic-pozitivistă asupra lumii. Dacă s-a putut observa că „liricizarea masivă a unei părți a prozei [...] este contemporană [...] cu triumful deplin al naturalismului”, În mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, În care convenția utilitaristă Înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicînd astfel
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
italieni ai textului aristotelic. Punând accentul pe dinamica imprevizibilă a categoriilor modale, acesta distingea - urmându-l într-o primă etapă pe Pareyson 4 - patru accepțiuni de bază ale obiectului mimesis-ului. Conform primeia - cea mai apropiată de viziunea partizanilor referențialismului sau „naturalismului” și, în egală măsură, cea mai discutabilă -, verosimilul ar fi echivalent cu „realsimilul”, cu ceea ce experiența atestă ca frecvență. Asemănarea cu adevărul empiric rămâne, în acest caz, criteriul decisiv. O a doua accepțiune tematizează adevărul-coerent (il vero-coerente), accentuând partea a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mimesis-ului, teoreticienii structuraliști au eliminat cu totul realitatea din joc1. În termeni similari, Giovanni Bottiroli discută relațiile antagonice dintre perspectiva referențialistă și cea convenționalistă, încercând să evite postularea unei alternative rigide: Împotriva teoriei ingenue, denumită în mod curent „referențialism” sau „naturalism”, în secolul nostru s-a purtat un război îndârjit care a fost, de altfel, câștigat. Dar de către cine și pentru ce? De o mediere lingvistică, considerată esențială. Dar care este statutul teoretic al acestei medieri? Ar trebui oare să ne
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
am fi tentați să credem că pentru autorul Cuvintelor potrivite esențială rămâne elogierea virtuților limbajului poetic, considerat ca diametral opus limbajului prozei. Nu putem ignora nici „radicala ostiliate a poetului față de formele moderne ale idealului imitativ în literatură: realismul și naturalismul”300 și nici convingerea, specific modernistă, că poezia, prin caracterul ei independent, autonom, incompatibil cu comunicarea lingvistică uzuală, ar putea oferi standarde și norme pentru celelalte genuri literare: Demnitatea literară îți impune un rol activ în spectacol, o atitudine în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
unde fiecare vrea să aibă mai multă lumină și căldură, sau în cămp deschis, de unul singur. În primul caz, copacul va crește viguros; în cel de-al doilea, va fi pipernicit.” După cum observă Karl Popper, Platon sesizează faptul că “naturalismul constituie punctul vulnerabil din doctrina egalitaristă”, reacționănd cu dispreț și batjocură. Argumentul lui Platon se bazează pe presupoziția potrivit căreia, “tratamentul egal aplicat unor oameni inegali naște negreșit inechitatea”. De aceea, un cetățean nu este egal cu slugile sale, cu
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
un sens (în cadrul înțelesurilor intersubiectiv împărtășite) momentelor individuale ale istoriei, metodă numită uneori idiografică sau, după Clifford Geertz (1993 [1973]), "descriere densă".1 În concluzie, din această dezbatere pot fi extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de bază (von Wright 1971: 4). El presupune monismul metodologic, adică ideea unității metodelor științifice, în ciuda diversității temelor investigației științifice. Naturalismul tinde către idealul matematic de perfecțiune. Matematica și fizica impun standardul dezvoltării științelor, inclusiv a celor
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
concluzie, din această dezbatere pot fi extrapolate două tipuri ideale: o epistemologie naturalistă și una inter-pretivistă. Naturalismul are patru caracteristici de bază (von Wright 1971: 4). El presupune monismul metodologic, adică ideea unității metodelor științifice, în ciuda diversității temelor investigației științifice. Naturalismul tinde către idealul matematic de perfecțiune. Matematica și fizica impun standardul dezvoltării științelor, inclusiv a celor umane. Aceasta face din căutarea legilor generale deși nu neapărat și universale programul de cercetare legitim din punct de vedere științific. În al treilea
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]