571 matches
-
că fac o crimă. Închid obloanele, de parcă aș fi în fața unui spectacol abominabil. Tata dormitează pe fotoliu, ca de obicei. Pe masă încă sunt tacâmurile amândurora și vinul lui tata. În spatele obloanelor piața e ca marea, imensă. El părea un naufragiat. Mă îndrept către tata și îl privesc îndeaproape, aproape că-l ating. Doarme în vin. Nu-l recunosc foarte bine pe tata124. Acest scurt text formează un întreg, bine marcat tipografic, una din "notele despre Nevers" care încheie cartea. A
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Fără ordine cronologică", "Faceți ca și cum ați comenta imaginile dintr-un film, mi-a spus Resnais". Temporalitate deosebită prin care personajul își comentează propria poveste, cum ar face cu un personaj de film. Într-un asemenea context, imperfectului unic ("Părea un naufragiat") îi lipsește valoarea de plan secund, el realizează o anumită focalizare. Enunțul astfel evidențiat nu este unul oarecare: nu se știe dacă se referă la tată sau la soldatul german care o iubește pe tânără. 3.3. Planul secund și
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o serie întreagă de gesturi, de cuvinte nespuse, dispunerea chiar a mobilierului într-un anume fel, totul arată că ospitalitatea adevărată este refuzată, ea fiind imposibilă pe fundalul relației invadator-invadat. Un alt tip de ospitalitate constrânsă, când oaspetele, un străin naufragiat, este aproape acaparat de familia gazdă și sfârșește prin a se căsători cu fiica acestuia, aflată într-o lungă așteptare a unui soț, este ilustrată de povestirea lui Pirandello, Departe. Oaspetele norvegian, căsătorit cu italianca gazdă, va fi mereu străinul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
zei", iar aceștia, se spune că onorau banchetele date în cinstea lor cu prezența. Este voința zeilor: Zeus îi spusese lui Hermes că Ulise va avea parte de o bună primire 115. După furtună totul pare să fie de partea naufragiatului, începând cu natura 116 (gura fluviului îl salvează de Poseidon, pământul care îl primește și pe care el îl sărută, pădurea care îl adăpostește de vânt, de soare și ploi, frunzișul des care îi va ține loc de pat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
greu unuia singur să facă atâtea daruri" (13.14-15)133*. La aceste ambiguități, s-au propus explicații, încă din Antichitate, deoarece acest amestec de suspiciune temătoare și generozitate excesivă n-a trecut neobservat. Cum se împacă imaginea feacienilor, salvatori de naufragiați, ospitalieri, generoși și cea a unui popor inadaptat, izolat de alți oameni, bănuitori și ostili cu străinii? A fost propusă ideea că teama de străini motivează o primirea cu mare risipă care funcționează precum o conjurare a potențialelor pericole pe
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
1962; Lumina purpurie, București, 1962; Focul viu. Pagini din istoria invențiilor și a descopririlor românești (în colaborare cu Dinu Moroianu), București, 1963; Cântecul Cibenei, București, 1966; Misiune specială, I-II, București, 1966; Omul cu o mie de chipuri, București, 1968; Naufragiații, București, 1973; Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc (în colaborare cu V. Firoiu), București, 1875; De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei: din cronica anilor 1879-1878, București, 1977; Ghidul Cosmosului (în colaborare cu I. Corvin Sângeorzan), I-II, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289898_a_291227]
-
1978 (în colaborare cu Elena Andrei); Herbert W. Franke, Rețeaua gândurilor, pref. trad., București, 1979 (în colaborare cu Elena Andrei); Walter Weller, Tot felul de întâmplări nemaipomenite, pref. trad., București, 1983 (în colaborare cu Peter Strager). Repere bibliografice: Mihai Minculescu, „Naufragiații”, RL, 1973, 11; Marius Tupan, „Naufragiații”, VR, 1974, 1; Șerban Cioculescu, „De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei”. Efemeridele anilor 1877 și 1878, RL, 1977, 22; Popa, Dicț. lit. (1977), 547; Manolescu, Literatura SF, 256; Mircea Iorgulescu, Cartea de istorie, RL, 1980
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289898_a_291227]
-
Herbert W. Franke, Rețeaua gândurilor, pref. trad., București, 1979 (în colaborare cu Elena Andrei); Walter Weller, Tot felul de întâmplări nemaipomenite, pref. trad., București, 1983 (în colaborare cu Peter Strager). Repere bibliografice: Mihai Minculescu, „Naufragiații”, RL, 1973, 11; Marius Tupan, „Naufragiații”, VR, 1974, 1; Șerban Cioculescu, „De la Podul Mogoșoaiei la Calea Victoriei”. Efemeridele anilor 1877 și 1878, RL, 1977, 22; Popa, Dicț. lit. (1977), 547; Manolescu, Literatura SF, 256; Mircea Iorgulescu, Cartea de istorie, RL, 1980, 8; Popa, Ist. lit., I, 1062
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289898_a_291227]
-
în Parlament, Chișinău, 1992; Basarabia, numele tău e Maria!, pref. Mihai Cimpoi, Cluj-Napoca, 1992; Sociologul Eugeniu Sperantia, pref. Tudor Drăganu, postfața Achim Mihu, Cluj-Napoca, 1993; Studentă, Cluj-Napoca, 1995; Academia Română (1866-1996). Academicieni năsăudeni și bistrițeni, pref. Ștefan Păscu, Cluj-Napoca, 1996; Corabia naufragiaților, pref. Teohar Mihadaș, Cluj-Napoca, 1996; Vinovat e Nobel, Cluj-Napoca, 1996; Dicționar literar (1639-1997) al județului Bistrița-Năsăud, postfața Petru Poanta, Cluj-Napoca, 1998; Zăpadă roșie, Cluj-Napoca, 1999; Desdemona, Cluj-Napoca, 2000; Despre Liviu Rebreanu, Cluj-Napoca, 2001; Pagini alese din istoria Monorului, Cluj-Napoca, 2001
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
loc sub soare” (interviu cu Teodor Țânco), ST, 1993, 1; Ioan Chindriș, „Virtus Română Rediviva”, ST, 1994, 10-11; V. Fanache, Teodor Țânco, ST, 1995, 4-5; Dorin Serghie, Mai mult decât o floare de cireș, ST, 1995, 7-8; Doru Burlacu, „Corabia naufragiaților”, TR, 1996, 29; Iordan Datcu, Dicționare, dicționare..., ĂLA, 1999, 488; Z. Ornea, Genealogie literară, RL, 2000, 35; Constantin Cubleșan, Teodor Țânco, ST, 2000, 4; Ion Buzași, Înapoi la surse..., ĂLA, 2002, 636. I. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290057_a_291386]
-
scapă percepției comune, având ca pandant călătoria spre limite a lui Mircea Cărtărescu. Eul liric cunoaște două ipostaze: aceea a călătorului prin labirinturi, care nu surprinde decât „fragmente” („Ți s-a dat să prinzi numai fragmente”, spune C.), și a naufragiatului pe mare, care nu fixează decât incertul („totul e doar un simbol”). În cea de-a doua carte, C. se dovedește și un bun poet al universului mic, creionat pointilist, prin fraze eliptice, prețios-baroce, prin trăsături fulgurante. SCRIERI: Abia tangibilul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286201_a_287530]
-
poate fi schimbat cu un altul, dar corăbiile trebuie să ajungă și să tragă la un port indiferent care ar putea fi el într-un final. Naufragiul secționează, punctează perforator această linie de traseu dintre un port și altul. Corabia naufragiată este izbită de șocul fragmentării, al dezagregării ce sparge buna ordine funcțională, mecanismul de navă aptă spre a călători. O astfel de navă pierde apetența de a fi condusă prin control rațional exercitat asupra ei din interioritatea sa mecanică conform
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe larg felul în care le-a îndeplinit, primește laude sau, într un singur rând, reproșuri și mustrări și tot ce s-a arătat mai sus. La un moment dat, povestind cu însuflețire cum i-a împrăștiat prin insulă pe naufragiați, face ceva care adaugă la farmecul lui: imită o atitudine a lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ele au ceva din puterea de cuprindere și din deschiderea Renașterii. Capacitatea lui de intuire a umanului apare, elocvent, și în discursul pe care, prefăcut în harpie (făptură fabuloasă semănând a vultur și prezidând pedepselor, furtunilor și morții), îl ține naufragiaților care îl izgoniseră pe ducele de Milan. El este, în concizia și necruțarea lui, un model de elocință moralizatoare și punitivă care se cuvine amintit în întregime: „Sunteți trei păcătoși pe cari Destinul, / Ce cârmuiește-acest tărâm 182 de jos / Și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
să asigure, în funcție de planul lui Prospero, deplasările personajelor pe insulă, astfel ca toate, pregătite într-un fel ori altul, să conveargă la intrarea peșterii, de unde nici Prospero, nici Miranda nu pleacă niciodată cât ține acțiunea. După fictiva catastrofă a corabiei, naufragiații, toți teferi, nici măcar murdari sau uzi, sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar când o înlătură, apar dansând grotesc și batjocoritor, făcând grimase, în timp ce muzica devenise între timp, în chip subtil-ironic, din „solemnă și stranie“, „suavă“. Însă mâncărurile, care sunt un simbol al lăcomiei nesatisfăcute
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bine, ci să fie acolo, drept răsplată, toți cei care le garantează succesul în alegeri. Italia are un vot, insula lui Robinson Crusoe tot unul. Și stați puțin, că încă nu s-au anunțat colibele de crengi, iurtele și bărcile naufragiate de unde provin asistenții. Așa e politically correct în mileniul al treilea. Italia să fie eliminată de o bovină nedumerită cu fluier ecuadorian, iar un papuaș să ridice ofsaid la aut în văzul unui miliard de telespectatori. În curînd, eschimoșii vor
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
Bibicu?”, Magie neagră). Cât privește compunerile pentru teatrul de amatori, ele sunt simpliste, șablonarde, profesând o „aforistică” sforăitoare, prin care își face loc, la fel ca în scrierile în proză, o strategie a îndoctrinării. SCRIERI: Moartea unui singuratic, București, 1967; Naufragiații, București, 1967; Cutia cu scrisori, București, 1969; Răpirea, București, 1969; Teatru polițist, București, 1969; Jos masca, domnule Dib, București, 1971; Pâinea și sarea, București, 1971; Voalul negru, București, 1971; Insula spionilor, București, 1972; Furtul, București, 1973; Armata de pitici, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților etc., Aristip va fi consacrat oare tot atât timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului, de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
aduce lămuriri suplimentare maniera de structurare a celor două romane. Romanul lui Defoe era divizat în două părți: cea dintâi corespundea aventurii lui Robinson înainte de întâlnirea cu Vineri, iar cea de-a doua includea secvențele educării acestuia din urmă de către naufragiatul englez, pregătind deznodământul în care, prin ridicarea lui Robinson la gradul de guvernator al insulei, Defoe făcea referire la acuta problemă a colonizării și la semnificațiile sale. Vineri sau limburile Pacificului de Tournier are o structură complexă, primele două treimi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
scrierile care fac referire, sub o formă sau alta, la modelul livresc oferit de iluministul englez (ajungându-se chiar la derivarea unei serii semantice de la numele protagonistului, în interiorul căreia substantivul comun robinsonadă denumește fie o povestire având în centrul atenței naufragiați, fie o fantezie în care individul se refugiază, ostracizat, pentru a respinge lumea și a trăi liniștit în afara societății), trebuie să precizăm că numărul romancierilor care au reluat subiectul este redus. Iar dintre aceștia Tournier se remarcă și prin faptul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de română/”moldovenească”. Una mai mult decât politică - antropologică, aș zice. Numeroși concetățeni de-ai mei nu știu să se exprime elementar, să-și formuleze gândurile cu glas tare, vorbesc monosilabic sau dau la iveală un slang ciudat, ea niște naufragiați recuperați după o jumătate de secol de izolare pe o insulă în Pacific. Acești oameni nu sunt neapărat niște lumpeni sociali; adesea ei ocupă importante funcții în stat, sunt deputați, miniștri, șefi de partide. Întâmplător, cei mai „taciturni” dintre ei
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
XX, cu ideologiile sale și pierderea identității omului, teme reperabile în întreaga operă a lui Claudio Magris; un naufragiu amintind de un alt autor care l-a înrâurit mult pe romancierul triestin, și care a descris memorabil această condiție de naufragiat a omului modern: Joseph Roth. Înainte de a muri în comă alcoolică în Parisul interbelic, a oferit pagini extraordinare (vezi lucrarea sa cea mai cunoscută, cvasiautobiografică, "Legenda sfântului băutor") privind pierderea de identitate pe care Roth a simțit-o în societatea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a) decât Sadim în etapa sa de superenergumen. Ce are totuși șansa de a percepe misterul acelui discipol tăcut. Victima este, ca și grefierul, sinonimul artistului, ce va fi uns de Tatăl, cu menire providențială, hiperionică. El, omul de prisos, naufragiatul, incompatil cu ipocrizia universală, va avea parte, prin actul pur al visului artistic, de perenitate și putere supremă. Expresie a iubirii și alterității, mesianismul orfic al victimei indus grefierului va lucra împotriva lumii gregare, vampirizate de realiști. La sacerdoțiul comuniunii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pe larg felul în care le-a îndeplinit, primește laude sau, într un singur rând, reproșuri și mustrări și tot ce s-a arătat mai sus. La un moment dat, povestind cu însuflețire cum i-a împrăștiat prin insulă pe naufragiați, face ceva care adaugă la farmecul lui: imită o atitudine a lui Ferdinand, felul în care tânărul prinț stătea pe țărm cu mâinile încrucișate de tristețe și obidă. Și nu este deloc exclus, ținând seamă de firea lui, că i-
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]