416 matches
-
ca ars cu un fier roșu. Cum? Cum? Ce scornire a minții ei bolnave, mai este și asta!? Reculeasă oarecum, Ina încercă să-i detalieze cumplita destăinuire a Olgăi. - Știindu-se în ultimele clipe ale vieții, mustrată de conștiința ei neîmpăcată de-a lungul timpului, mi-a destăinuit că atunci când eu am născut, mi-a schimbat copilul cu al unei țigănci. - Vrei să spui că Mihăiță nu este copilul nostru? Asta ți-a spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
prezent în sala mare de ședințe a primăriei Bârlad. Spre surprinderea mea, văd că e tocmai sala de ședințe unde acum 42 de ani am fost torturat la acea ședință de excludere, unde, deși eram nevinovat, judecata strâmbă și ura neîmpăcată a unor oameni m-au declarat un paria al „Societății socialiste multilateral dezvoltate”. Astăzi mă aflu în cu totul altă situație... Vorbitori - vestiți profesori universitari și unii colegi din localitate. Se evidențiază adevărata istorie a României, subliniindu-se contribuția noastră
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
odată cu banda desenată, nu doar știința-ficțiune, ci și istoria din care vine mitologia înfrun tării dintre „reacțiune” și „progres”, dintre barbarie și ome nirea ce aspiră la libertate. Taranis, fiul galilor, este prizonierul rebel într-o eră a pax romana. Neîmpăcat cu înfrângerea galilor, el duce mai departe o flamură ce evocă, mutatis mutandis, luptele anticoloniale ale secolului XX. În alt registru, banda desenată preia efigia mitică a lui Fanfan la Tulipe, umbra lui Gérard Philippe este convocată spre a dinamita
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
motiv sau altul, ar rămâne noaptea singură în casă, nu i-ar plăcea să stea prea aproape de un cimitir. Nu că Mma Ramotswe ar fi superstițioasă; convingerile ei religioase erau convenționale și nu prea aveau de-a face cu spiritele neîmpăcate și tot tacâmul de rigoare, și totuși, și totuși... În opinia lui Mma Ramotswe, exista Dumnezeu, Modimo, care trăia în ceruri, mai mult sau mai puțin chiar deasupra Africii. Dumnezeu era foarte înțelegător, în special cu oamenii ca ea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
câteva minute, drept conducător al tuturor locuitorilor, ca un semn al concilierii între părțile rivale, pe Șeful Gărzilor Reunite, „un spirit realist și drept, care colaborează de multă vreme cu Comitetul, pentru doborârea Magistratului”. Își riscase viața, fusese un adversar neîmpăcat al spânzuratului; aportul său fusese hotărâtor în desfășurarea evenimentelor. „Sunteți liberi!” a decretat cel apărut pe val, adresându-se mulțimii, buimacă. „Împreună, vom veghea să nu se mai petreacă nicicând vreo fărădelege în aceste locuri minunate, scumpe nouă tuturor. Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de dinainte. Primise și grad. A ieșit colonel plin. Chiar am colaborat și eu cu el câțiva ani, când ajunsesem și eu în centrală, pe relația cu arabii. Până în ultima clipă l-a tot îndemnat Stelian să se decidă. „Mor neîmpăcat că Milică nu clarifică relația cu Adina“, mi-a spus Stelian. I-a spus și lui Emilian. Dar el tot nu vrea să se despartă de soție. Nu știu cu ce-l ține aia legat. Că nu mai poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Împăcare. Totul a Început cu ceva vreme Înainte de Crăciun. Spaima și disperarea puseseră stăpânire pe mine. Toată lumea se pregătea pentru sărbătorile de iarnă. Numai eu, suflet singuratic, aveam să mă Închid În castelul meu de cleștar și cu inima strânsă, neîmpăcată - urma să aștept trecerea sărbătorilor și intrarea În noul an fără o oază de speranță. Și iată, că durerea sufletului meu a ajuns până la Dumnezeu care - În marea lui iubire pentru semeni - s-a milostivit și mi-a arătat calea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
esteticului, echilibrului, metafore deosebite ce conferă cuvintelor putere de sugestie și măreție. Vin și completez: „Sufletul ascunde un filon de aur. Numai cei care știu a săpa În adânc ... pot aduce la lumină esența gândului. “Flacăra cunoașterii bântuie conștiința poetului - neîmpăcat cu senzația „de vid metafizic” acesta Încercându-și aripile și zborul În „necunoscut”... În imaterial și ilimitat. Purtând amprenta fragilității lucrurilor, eul lăuntric pornește În căutarea certitudinii propriei identități, identitate „risipită Într-o lume a aparențelor”. Poetul simte nevoia permanentă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
au stins atât în ei cât și-n cei de jos, pe de-altă parte o clasă care muncește, geloasă de averile celeilalte și silită a respecta legi și principii, la cari nu participă cu sufletul lor. În mijlocul acestei sciziuni neîmpăcate care însoțește totdeauna stingerea unei religiuni se nasc spiritele predestinate a fi inaugu//ratoarele unor noi religiuni. Fiindcă acesta e ultimul stadiu știut până azi din viața unui popor, consecuența ultimă a cugetării istoriei, de-aceea credințele ce le formulează
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Unul a învătat ce-i ruga Și altul să fie hain. Atunci a început și lupta Care pe care să doboare, Unul căzuse în genunchi, Altul rămase în picioare. Trecură ani nenumărați. In lume a apărut banul. Ei au rămas neîmpăcați; Mai rău, aflară ce-i dușmanul. Iar ce la inceput a fost O luptă simplă: să trăiască! A prins acuma un alt rost: Sa aibă tot, să cucerească! Și iar trecură ani ... la rând. Imperii cresc, apoi decad, Pământul, lumea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
a pus la un loc, în mine, și deșertul și setea. Nu puteam să fiu alături de alții fără să fiu singur și nu puteam să fiu singur fără să am nevoie de alții. Cum se puteau împăca două lucruri de neîmpăcat? Era ca și cum ai vrea să logodești apa și focul. Dincolo de ușa camerei nu se afla un bulevard cu firme strălucitoare, se afla coridorul unui azil, pe care umblau bătrâni îmbrăcați în halate uzate, a căror mizerie fizică îi împingea câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Există o polifonie a vocilor și la Mihaela Alexa. Numai că dialogul, de multe ori intens dramatic, nu este decât un monolog în care fiecare replică schimbă emițătorul și receptorul într-o suveică harnică. Prin urmare, Ana
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nesaț și invidie asupra a tot ce strălucește. Aceștia sunt avarii, lacomii. Sunt acele priviri nemulțumite, care dezaprobă și critică totul în jurul lor, care sunt întunecate și mereu la pândă în căutare de noi motive de bârfă. Aceștia sunt oamenii neîmpăcați cu ei înșiși. Pentru ei am o armă la îndemână: frâna bruscă. Și cât venin aruncă asupra mea nici nu vă puteți imagina. Șoferul începu să râdă cu poftă. Karina se mai destinse puțin. - Sunteți un fin observator, dar în privința
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pană la pălărie. Pentru a intra În lumea bună, e nevoie de un Întreg stil. Pe care eroul nostru Îl tot caută. Nici acasă și, mai apoi, nici În Indiile Britanice, mult prea firavul Horneck nu-și află Împlinirea. Moare neîmpăcat la doar 53 de ani, purtându-și ca o tichie reputația de „little lilly military macaroni”, căpitan doar de formă, căci, spun unele voci, asemeni cavalerului d’Eon, nu se poate ști cu siguranță dacă, la drept vorbind, era sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât călătorind prin alții. Absolutul un alt neîmpăcat dușman al clipei. Omul este singura ființă care se burică în fața infinitului. Ne incită teribil ușile pe care scrie ”accesul interzis”. Am ajuns vecin de îndoială cu Hamlet. Orice temă artistică majoră este o interogație. Trestiei gânditoare continuă să-i
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
din cap ca un cocostârc care bea apă, fără să priceapă ceva, spunând: - Atâta cât mă duci mintea, Cucoani Griguță! Atâta pricep! - Și, doar, sâmța el însuși pe cei doi dușmani dintr-însul; lucidul și visătorul... cele două capete extreme neîmpăcate ale firii omenești. A trăit puțin...și, cât a trăit s-a luptat necontenit cu această îndoită fire a lui. O fată prea tânără, prea frumoasă și prea vitează, ca ruptă din inima codrului, l-o prăpădit!... Fanachi asculta fără
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
decide, sigur că știm. Depinde dacă-i prânz sau e dimineață sau seară, dacă e binedispus. Slugile execută, nu ? Până când, până se va...“ Surdină, atât e revolta lui Varlam. Mica răbufnire, atât. Cât permite colivia. Reglajul respirației, atât. Varlam bolborosește, neîmpăcat, profitând că Manole e de-acum în grupul de la fereastră. Vera îl cercetează cu încetineală. De cinci, șase sau șapte ani înfățișarea soțului a rămas aceeași, nu s-a schimbat, în vreme ce chipul ei s-a tot ascuțit și s-a
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strigă Bazil: „Ce faci, nu vii la cămin?“. Sunt salvat. (azi) Notez aceste rânduri sincopate ca să văd ce se Întâmplă cu mine, mă observ cu atenție să Înțeleg de ce, deși mi se pare că trăiesc intens, mă simt tot timpul neîmpăcat. Nu știu de ce am mereu un gust amar În gură, parcă În permanență Îmi lipsește ceva, nu În sens concret, ci În sens mai Înalt, spiritual, ca să folosesc un termen foarte pretențios. Îmi amintesc ce stare Îngrozitoare am traversat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o grămăjoară de nuiele. Flăcările săltară cu vioiciune, alungindu-le fețele. Fiecare își căută un loc în care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către Pârnaie și ai lui. Căutau unii la alții și, din când în când, către Calu, îmboldindu-se, dar neîndrăznind să înceapă. Calu scoase cuțitul luat de la Pârnaie, îl întoarse pe toate părțile, apăsă cu degetele lui butucănoase și neîndemânatice
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
curățate de tufișuri și arbuști pe o distanță de 109 yarzi (circa 100 de metri n.t.) și să fie depuse eforturi serioase de împiedicare a trecerii frontierei de către bandele înarmate. După semnarea acestui pact, Stamboliski și-a atras ura neîmpăcată a ORMI, ceea a dus la creșterea numărului adversarilor lui, care era deja considerabil. Nu s-a putut ajunge la o înțelegere similară în privința înverșunatelor conflicte cu Grecia. Chestiunea cea mai importantă era dorința Bulgariei de a obține o ieșire
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Pedagogia comunistă înseamnă fie alb, fie negru: promovarea a ceea ce este bun este inseparabilă de denunțarea inamicului, în context, chiaburi, echivalenți cu kulacii (ruși), țăranii bogați. Lozinca " Noi ajutăm țărănimea săracă, facem alianță cu țărănimea mijlocașă și ducem o luptă neîmpăcată contra chiaburimii" este o expresie a ortodoxiei leniniste. Alianța se încheie între clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. Această afirmație teoretică se concretizează într-o practică a terorii la sate, ca și cum pentru conducători, dintre care mulți proveneau dintr-un mediu rural
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
multor suferințe pentru minte și suflet. "Religia, constată Freud, restrînge jocul alegerii și al adaptării întrucît impune în mod egal pentru toată lumea propriul său drum pentru dobîndirea fericirii și ocrotirea în fața suferinței"539. În acest fel sînt împăcate cele de neîmpăcat. Ea dă un rost social existenței individuale, conferă un țel unei vieți care nu dobîndește așa ceva decît renunțînd la propriile-i dorințe și privind realitatea cu ochii altora: cei ai supraeului colectiv care de acum înainte fac parte din individ
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
o istorie sui-generis a Banatului din ultimele două secole. Pamfletele scrise în anii tranziției de după 1989 au fost adunate în volumul Vremea hahalerelor (1998). SCRIERI: Sunt dator cu o durere, București, 1970; Spune-mi unde duce acest drum?, București, 1972; Neîmpăcați în mânie, București, 1974; Sentimentul puterii, București, 1976; Tornada, București, 1980; Întoarcerea spre asfințituri, București, 1985; În afara gloriei, Timișoara, 1994; Vremea hahalerelor, postfață Mircea Mihăieș, Timișoara, 1998; Mătușa mea Maria Theresia, Timișoara, 2003. Ediții: Țara Almăjului. Cercetări monografice, Timișoara, 2003
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Mircea Iorgulescu, Ion Marin Almăjan, „Sunt dator cu o durere”, RL, 1970, 35; Cornel Ungureanu, Prozatori timișoreni, O, 1970, 9; Dana Dumitriu, „Spune-mi unde duce acest drum?”, ARG, 1973, 3; Eugen Dorcescu, Ion Marin Almăjan, „Neîmpăcați în mânie”, O, 1974, 48; Marcel Corniș-Pop, Între documentar și ficțiunea istoriei, O, 1980, 34; Eugen Dorcescu, Un moment de referință, O, 1980, 34; Ungureanu, Imediata, I, 217-225; Radu Enescu, Virtuțile prozei scurte, F, 1985, 3; Mihai Ungheanu, Ion Marin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
în timpurile noastre chipul fugii față de moarte; un chip al speranței deșarte, de altfel. * Puținele imagini despre moarte și modul impersonal în care aceasta este tratată au condus la ivirea sentimentului de nemurire. Ca urmare, toți mai mulți oameni mor neîmpăcați. N-am văzut morți (pe stradă) în Italia, ca de altfel nici în restul Occidentului, semn că ceva din fericirea acestor societăți (poate și din hărnicia lor) depinde de o bună camuflare a morții, de izgonirea acestei permanențe în spatele panourilor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]