412 matches
-
să pară urzită de Ovidiu, și apelează în acest scop la același Rutuba și la histrionul Pinax, cândva autor al unei tragedii fluierate de public, prin care spera să rivalizeze cu Euripide (II 3). Soțul Corinei îl urmărește cu dușmănie neîmpăcată pe seninul poet. Ovidiu e însă incapabil de adversitate împotriva cuiva : Eu nu cunosc ce-i ura cu infernalu-i chin/ Am numai oaspeți veseli și blânzi în al meu sân :/ Amor, prietenie, senin, compătimire,/ Tovarăși scumpi de cale ce duc
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-l rup,/ Am vrut ca între oameni să-ncerc norocul mieu (II 4). Înfrântă, ea se întoarce la rolul de profeteasă și le anunță troienilor dezastrul iminent : Osânda vi-i aproape. Vă cer zeii cei morți./ Cei cari în adâncuri neîmpăcați pândesc,/ Vă cer și zeii cari în cer au năvălit [...] N-ajută nicio luptă și nicio rugăciune !/ Vai, vai întâia moarte acuma s-a rostit/ Vin toți după acela pe care-l soarbe marea (II 4). Strigătul ei este pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
febră; erau cu toții zdrobiți de oboseală. Elanul nobil și tragic al orașului născut la încrucișarea rațiunii, lumină a spiritului, cu un fenomen climateric, ceața, li s-a înfățișat astfel în întreaga lui frenezie conținută. Sub brumele dimineții, se ghicea sufletul neîmpăcat al locurilor. Campusul era animat de neastâmpărul întoarcerii. Nimeni nu a luat seama la micul grup de studenți străini, frânți de emoție și oboseală. Atacând, fără să mai aștepte, problema frontal, Margareta se propti în fața unui uriaș blond, care trecea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mai furtunos, era doctorul Gr. Romniceanu. În Parlament, doctorii liberali au făcut proiectelor de lege o îndârjită opoziție, dar fără nici un succes. De altfel, întreaga opinie publică aproba măsura care dota facultatea noastră de medicină cu trei ilustrațiuni. Cea mai neîmpăcată opoziție a fost făcută împotriva doctorului Assaky. De la început adversarii lui au împiedicat numirea sa la catedra de anatomie, care ar fi trebuit să fi fost înființată - fiindcă-i era specialitatea - și i-au dat catedra de clinică chirurgicală. Apoi
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Hiena, le-a „întins „o mână de ajutor” editându-le revista, cine? - cei de la Editura Ramuri, care își pun amprenta pe coperta editoriatei: LITO RAMURI, Craiova, dându-le posibilitatea reapariției regulate a reviste „care bravează ipocriziile democrației, care este dușmană neîmpăcată a omului politic, sinteză de ignoranță și incorectitudine”, Ramuri înlesnindu-i „o nouă luptă pe care o începe”... „Începem” concluziona preambulul: „Semănăm uri ca să culegem bucuria adevărului spus fără nici o reticiență.” Așa că, de la 20 octombrie 1923, cu subtitlul schimbat în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
1971, în total 22 de ani și 4 luni. Asemănător cu Pan M. Vizirescu. "Pe 25 octombrie 1971, narează Ilie Alexoaie, a murit mama. Pe 26 octombrie, am ieșit eu. Îmi pare rău că a intrat în pămînt cu inima neîmpăcată. La înmormîntare a venit multă lume. Și ca să mă vadă pe mine. Ziceau: "Unul a murit, altul a înviat!"" Va lucra nouăsprezece ani în CAP, iar după Revoluție își va recăpăta cele trei hectare și jumătate de pămînt, pentru care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al camerei unde i se arătau, probabil, viziuni particulare la care avea un singular acces - noi suntem perdanții de la început, trebuie să fim lucizi de asta. În orice caz, comuniștii, care au toate pârghiile în mână și predică o ură neîmpăcată față de „clasele burgheze”, nu ne vor lăsa pe noi să ocupăm locurile principale de poeți sau romancieri, ci, după cum o și declară, vor „promova”, adică vor împinge progeniturile lor, se vede asta cu ochiul liber la triajul dur care se
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Zarian cel fără obraz, că venea acolo că li era nepoată. Maricica Popescu era o domnișoară drăgălașă și aproape chiar frumoasă, dar n-a avut noroc nici de feli. Luca era un om bodrângos 47, toată vremea era supărat și neîmpăcat. În loc să vorbească, da ori ba, mormăe ca un urs și făcea o strâmbătură din cap. Băieții la Școala normală îi ziceau "Mizerabilul de Casca "că mai sta câteodată cu gura căscată. Și din odorașul de domnișoară Maricica Popescu a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Aduci Lumină Din Lumină! Un Bătrân 21.10.2006 Un bătrân cu barba albă Și cu părul ca zăpada Stă cu capu-n jos plecat Și gândește să-ți dea sfat El vede, În tine Iubite creștine Suflet zbuciumat Gând neîmpăcat. Prinde-n taină a se ruga Să te poată ajuta Ca desaga de păcate Să ți-o poată dezlega. Te privește cu durere... Și te vede Întristat Tare-ar vrea să te conducă Pe cărare la Împărat! Două vorbe, sau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
după trei ani de militărie și opt în administrația teatrului, am început pe cont propriu munca de librar, până azi... când nu mă pot obișnui cu gândul lichidării librăriei, a sta și a mânca...“ Mărturisirea amară de la urmă, a omului neîmpăcat nici la o vârstă înaintată cu perspectiva unei existențe vegetative („a sta și a mânca“), este prilejuită de lichidarea obligată a librăriei, în primăvara lui 1951, ca urmare a măsurilor de etatizare integrală a comerțului luate de regimul comunist. Dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
după acela se stârni un război și mai cumplit care avu răsunet puternic în lumea întreagă și o influență mare asupra țărilor noastre, războiul de la 1853-1855 dintre Rusia și Turcia, aliată cu Franța, Anglia și Italia. Aveam pe atunci o neîmpăcata ciudă, contra Rusiei, căpătata pe băncile școalei și doream din toate fibrele sufletului meu să fie bătută. Ce aveam noi de câștigat de acolo, nu puteam bine să-mi dau sama. Știu atâta că cuvântul: francez, englez, italian suna mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu seamă față de sine Însuși. O culme, dacă vreți, a răutății omenești, ținând loc de stil al persoanei. Să fie oare din această neputință a lui de a săvârși răul - având totuși predispozițiile unui suflet chinuit și mijloacele unei inteligențe neîmpăcate - că prietenul nostru, Încă din vremea tinereții sale purtate prin redacția Noii Reviste Române, Își ronțăia, ca de o ciudă Înrăită și neputincioasă, unghie după unghie, până la sânge? Neprietenos de felul lui, suferea totuși să-i dau cu palma peste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oportun să fim avertizați, să tragem un semnal de alarmă. Toate forțele progresiste de pretutindeni au datoria să vegheze ca un asemenea trecut negru să nu poată fi reînviat. În ce ne privește, o știe toată lumea: partidul nostru este adversar neîmpăcat, în numele celui mai înalt umanism, al oricăror forme de reanimare a cercurilor reacționare, fasciste, atitudine militantă reliefată din nou, cu claritate, ferm, în recenta expunere a tovarășului Nicolae Ceaușescu. Nu avem dreptul să uităm ceea ce înseamnă fascismul: moartea culturii și
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în Programul partidului, în documentele Congresului al XIII-lea, pentru înaintarea fermă a patriei noastre pe calea socialismului și comunismului.“ („Creația tovarășului Nicolae Ceaușescu în domeniul teoriei și practicii revoluționare“, Vatra, ianuarie 1987) „Gânditor clarvăzător, promotor curajos al noului, adversar neîmpăcat al oricăror tipare rigide, închistate, străine cerințelor vieții, studiind cu atenție realitățile sociale, tovarășul Nicolae Ceaușescu a elaborat teze de o mare valoare științifică, soluții originale, cu adevărat revoluționare, pentru problemele dezvoltării economico-sociale a României, ale teoriei și practicii revoluționare
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
neabătut principul emis tot în etapa aceea tot de acelaș «dascăl și părinte», marele Stalin: În opera de construcție a noii societăți, comuniste, ne sprijinim pe țărănimea săracă, strângem legăturile cu țărănimea mijlocașă și ducem o luptă îndârjită împotriva chiaburimii, neîmpăcat dușman de clasă». Numai că țăranii cunoșteau din contactele directe cu mujicii ruși, încă din timpul războiului, cât de «bine» o duseseră aceștia pe vremea organizării agriculturii sovietice în acele kolhozuri de concepție leninistă, ce viață nefericită duceau acești sovietici
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zdrahon care era Zmeul Zmeilor pe după mijloc și să-l ridice de la pământ. Acesta, pierzând contactul cu pământul nu va mai avea vlaga necesară susținerii luptei și astfel va fi răpus. Marii corifei ai comunismului vedeau în țăran pe dușmanul neîmpăcat al realizării societății comuniste, de aceia împotriva lui trebuia să găsească arma cea mai eficace pentru a-l vedea învins. Lenin și-a dat seama că cea mai sigură cale de a-l determina pe țăran să renunțe la poziția
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
atunci în repetate rînduri la nenea Dode să vadă dacă a mai apărut schija și de fiecare dată acesta clătina din cap și ridica din umeri. Încerca să-l îmbuneze povestindu-i întîmplări din război, dar degeaba, Dănuț era de neîmpăcat, mai ales că știa pe dinafară tot ce avea de povestit nenea Dode. Dode al Tii, cum i se zicea în sat, nu mai putea să-i intre-n voie băiatului. Dănuț își făurea în minte tot felul de scenarii
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Preasfintei Treimi, și nemaidorind să merg mai departe cu acest lucru, socotindu-l deja hotărât, chiar dacă șovăieli cât de mici mi se mai înfățișau încă; evlavia nu m-a părăsit de-a lungul întregii zile, chiar dacă era în ea ceva neîmpăcat și teama de a greși cu ceva. A PREASFINTEI TREIMI 18. Marți ș19 februarieț - Noaptea trecută, m-am culcat gândindu-mă la ceea ce voi celebra și cum; dimineața, trezindu-mă și începând să-mi fac cercetarea cugetului și să intru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu este atât frumusețea, cât misterul erotic pe care-l emană alteritatea : „De aproape Însă, fără ca frumusețea ei să-și piardă din strălucire, dânsa avea ceva respingător, În ea se simțea, mai mult decât În alte femei, Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, Împrăștietoare de ispită și de moarte”, ca „o floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere” <endnote id="(794, pp. 16-19)"/>. Cam În același stil este descrisă senzuala Ghenea (Golda) Kersanova, „fiica unui evreu bogat, fabricant
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Nu mamă, pământul de pe coastă nu-l dau înapoi nici în ruptul capului, tata cică a jurat strâmb pentru el, e păcatul lui, asta este”. „Ești sămânță afurisită, pe care am purtat-o eu în pântece. Nu pot să mor neîmpăcată cu păcatul aista în cârcă” a spus Marița. „Lasă, mamă, eu Gheorghe am să-ți împlinesc voia, am să-i dau mătușii Maria și pământul din luncă și cel de la Poarta Lipovei, cele 28 de prăjini, că așa a hotărât
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
opere arse pe interior. Reperele care jalonează filmului lui Pintilie, coor- do natele sale hermeneutice configurează trei tipuri de deformări discursive pentru care regizorul întrebuin- țează termenul de „delir”. „Delirul politic ăformă degene- rată a liberalismului burghez, al cărui dușman neîmpăcat era Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și eu "unica soluție înc-o revoluție". "Vizita bătrânei Doamne" a avut loc, n-a așteptat-o nimeni la aeroport, n-a sunat-o nimeni la hotel, a rămas trei zile în București, după care cred că a devenit o partizană neîmpăcată a "neînfrățirii" Montevideo cu București. (Aveam s-o întâlnesc "după". I-am cerut scuze, i-am trimis flori... și în rest, în această problemă, "n-a fost decât tăcere"). Sunt, cum se spune, umblat prin lume și "hârșâit"de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
puțin probabil, având În vedere părerea lui Petre P. Carp). Semnarea Convenția cu Rusia, la 4 aprilie 1877, a stârnit vii polemici În rândul oamenilor politici care se pronunțau Împotriva acesteia. Alături de Ghica și Sturdza Împotrivă a fost și Carp, neîmpăcatul dușman al Rusiei, cel care toată viața a trăit cu grija și oroarea Colosului de la Nord, cel care, fiind la Început de partea tuturor, când toți cereau neutralitate, a rămas aproape singur când toată lumea s-a schimbat, fiindcă el nu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
au strecurat nenumărați fripturiști și chiar oameni certați cu morala, făcând cel mai mare rău Legiunii. În același timp, toți cei ce nu erau primiți în cuiburi, socotind această măsură drept o primejdie pentru situația personală, au devenit cei mai neîmpăcați dușmani ai noștri -, neputând înțelege că nu toată lumea poate și trebuie să fie primită în Mișcare, iar cei noi-admiși trebuie bine verificați. Din categoria celor grăbiți să se înscrie într-un cuib, pentru a-și apăra situația personală, citez pe
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
să nu particip la această luptă, mai ales că aș putea spune că activitatea mea politică a rezultat în chip organic din însăși firea mea, nepotrivită cu o contemplare aproape impersonală a lucrurilor și a oamenilor. Am fost întotdeauna un neîmpăcat adversar al ideii exprimate în celebrele versuri ale lui Baudelaire : „Je hais le mouvement qui déplace les ligne[s] Et jamais je ne pleurs et jamais je ne ris”, Pe care de mulți ani le-am modificat pentru mine în
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]