446 matches
-
vrut să edific un oraș de oameni liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus moțăie un Danton. Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
și în soarta acestuia, ar fi ieșit o altă povestire. De atunci te urăște. Te-a făcut asasin, nu era prea zdravănă la minte. Uneori, dai semne de clemență. Erori. Într-o proză perfectă nu supraviețuiește nimeni. Să-ți urmărești, neîndurător, eroii până-n clipa lor de pe urmă. Dincolo. O poveste se încheie doar în ziua Judecății de Apoi. Nici atunci, poate. MAGISTRATUL. În loc să se preocupe de sălbăticirea iepurilor, Filozoful mai bine s-ar îngriji de domesticirea oamenilor. Tot prin înfometare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
suntem aproape siguri că, fiind primul, n-o să fie mortal, atunci poate vorbim din nou cu dumneavoastră, dar prețul se va dubla, și nu veți avea altă soluție decât să plătiți ceea ce vă vom cere, nu vă imaginați cât de neîndurătoare sunt aceste asociații de cetățeni care revendică eternitatea, Foarte bine, plătesc, Patru săptămâni În avans, vă rugăm, Patru săptămâni, Cazul dumneavoastră e din cele urgente, și, așa cum v-am spus mai Înainte, costă bani să montăm dispozitivele de protecție, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cărunt, înaltă, elegantă, practică sportul cu vela. Manlio s-a supărat când Elsa i-a spus că preferă să se dea pe mâinile unei femei, i-a spus-o în timpul uneia din cinele noastre comune, cu un zâmbet drăguț și neîndurător, atunci când a intuit probabil ușoara complicitate dintre mine și el. Bianca îmi întinde mâna: — Bună ziua. Maternitatea este la etajul patru, pavimentul din gresie de culoarea ierbii îi dă un aer vesel, de grădiniță pentru copii. Pe coridor, deasupra ușilor închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pat, În toate felurile pe Albă ca Zăpada, n-a mai fost cale de scăpare pentru omenire: Arde, Îneacă tot Doamne! Cum de rabzi? Antonia avea momente În care se gîndea că nici Dumnezeu nu mai era cel de odinioară, neîndurător cu păcatul, poate chiar și El... Speriată, se autoflagela, În minte, pentru blasfemie: Iau În deșert numele Domnului, sînt o păcătoasă, sînt o stricată, o nenorocită: se plesnea pe spinarea minții cu bicele ultimei pocăinți, gemea; o durere insuportabilă Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și de ce? Liniștea unei familii putea fi apărată În multe feluri. Onoarea; un bărbat adevărat știa asta, iar unul care putea fi dovedit că nu era chiar bărbat, de vreme ce creștea un copil ce nu era al său, putea să fie neîndurător. Thomas era Însă tot mai hotărît să-și vadă urmașii, cîțiva măcar, indiferent de consecințe. Să-i privească, fie și de la distanță. I-ar fi fost destul. Sau, poate, de-abia atunci serii incontrolabile de cauze și efecte, comprimate ani
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
socoteau atîția; puteau să ajungă la crimă; mulțimile ascundeau, comprimată, multă violență; genocidul nu era niciodată isprava unui om, ci a unor grupuri mari, ajunse, conjunctural, la o masă critică; nu, nimeni nu avea să facă dreptate, doar Dumnezeu, care, neîndurător, era, mai Întîi, drept: ar fi ascultat amîndouă părțile. Dar nu se Întîmpla nimic, În cabina de duș curgea doar apă. Într-o țară din Est, incestul fusese legalizat, probleme existau doar dacă unul din parteneri era minor. Thomas și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și stricați; mai existau filmele video deocheate, protagoniștii nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma - despre care Rusoaica, vroind, tot mai des, să-i amintească lui Thomas cît de neîndurător era Dumnezeu, aducea mereu vorba - fusese o joacă, locuitorii ei, niște primitivi, față de mai tîrzii lor semeni. Bunica mai bine și-ar fi adus aminte de tinerețea ei, În care avusese o iubire vinovată, aflase ceva Thomas, dar, cum spusele
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Est! Pe placul Antoniei! CÎți mai rămăseseră. Și chiar dacă și-ar fi dat mîna cu purii din Vest, tot n-ar fi izbutit, fie și laolaltă, să mai salveze lumea. Totul era terminat, Antonia simțea; de aceea se arăta mai neîndurătoare decît Isus: ea n-ar fi iertat-o pe Maria Magdalena nici În ruptul capului - asta ar mai fi lipsit! -, pedepsirea cu foc a restului muritorilor nu ar fi fost decît o mare nedreptate, dacă ar fi scăpat păcătoasa. Dar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Vaticanul, trecînd furioase peste garda elvețiană și oprindu-se doar la ușa dormitorului papal, trezindu-l pe Pontif - prima oară, după mulți ani, din somn. Unul al rațiunii, ar fi zis Goya. Bunicuța era sigură: dacă Papa ar fi afurisit, neîndurător, toate țările În care bărbații se Însurau cu bărbați și femeile se măritau cu femei, lumea s-ar fi luat de gînduri și lucrurile ar fi fost date Înapoi. O spoială și așa, pentru că, nu după multă vreme, anatema ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pe alții fierți, arși, distruși pentru totdeauna, chiar dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade de ani, după fiecare Big-Bang, toți stricații și ticăloșii lumii ar fi putut să se reîntrupeze. Era tot mai neîndurătoare; dacă s-ar fi gîndit doar la amiaza În care Își pierduse fecioria, demult, nesilită de nimeni: o apucase un tremur, atunci, În pădure, În brațele iubitului din vremea aceea, și el aproape un copil. Nimeni n-ar fi putut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să nu Încerci să te apropii de el vreodată! Știu și ce s-a Întîmplat În America! Și Maricrisa, bineînțeles, știe! Cui ai adus tu bucurie, vreodată, Thomas? Adusese. O judecată aspră uită de cele bune, iar Helga se arăta neîndurătoare; e drept, nici Thomas nu se sinchisea prea mult, nu cu așa ceva Își bătuse capul vreodată; aștepta, acum, să se Încheie În vreun fel discuția. Îi era foame. Dorința de Împreunare Îi trecuse, ce tot bătea cîmpii și femeia asta
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Ești chiar tu, carina, dulcea mea petală? Era Eduardo. Vorbea în șoaptă. Nimeni nu-mi mai spusese vreodată carina, dulcea mea petală, dar asta nu m-a îndepărtat de la plan: chiar dacă mai târziu voi arăta clemență, acum trebuia să fiu neîndurătoare. Cu vocea mea cea mai încrezătoare, i-am spus: —Eduardo, sunt dezamăgită. Aseară m-ai lăsat baltă. Și chiar eram. Vreau să spun, făcusem un efort uriaș să arăt ca Ali MacGraw în punctul culminant al carierei sale, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
defel loc. Binefăcătoarea mea nu nesocotea nimic din Încurcăturile În care intrase. Sunt sigur că, În cursul primei nopți, În vreme ce eu dormeam În căsuța din fundul grădinii, Întins pe o stivă de trei rogojini, ea a căzut pradă celei mai neîndurătoare insomnii, pentru că, În zori, mă chemă să vin, Îmi ceru să mă așez turcește la dreapta ei, Își puse cele două fiice la stânga și ne ținu o cuvântare sârguincios pregătită. Începu prin a face elogiul curajului meu, Își reafirmă bucuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de altă natură. Cu ochi ageri, pândi un moment de neatenție al bunicii și se furișă spre cușca lui Ursu, câinele ciobănesc, paznicul curții. Cum o văzu că se apropie îi ieși în întâmpinare. Pe cât era de rău și de neîndurător cu străinii care intrau în curte, pe atât de blând și îngăduitor era cu fetița. Viviana se aruncă voinicește în spinarea lui, strigându-i: Diii, calule! Diii, Ursule! Ursu porni agale prin obișnuita lor plimbare printre acareturile curții; dar după
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
în care existăm...și timpul O călătorie! Asta ne propune Vasilica Ilie odată cu acest volum... Dar ce înseamnă de fapt o călătorie, mai ales una lirică? Înseamnă, în primul rând, derelicțiunea, abandonul, fuga, și, mai apoi, întoarcerea în lumea ostilă, neîndurătoare, tot așa cum Ghilgameș se întoarce acasă, fără să se lase îngrozită de destinul care o sperie, de drumul existențial dramatic al omului. Pe drumul acesta, timpul are consistență, nimic nu se întâmplă, totul are rost. Mi-ar plăcea să beau
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să cedeze cuiva, dispărând dintr-o dată din decor, ca să afli că e la fel de frumoasă și în altă parte. Natura divină se va mândri de neuitarea sa pentru că sunt una și aceeași, capricios de vii, tulburător de îndrăznețe, chinuitor de frumoase, neîndurătoare în dorința de a fi privite, admirate, adulate, neantizate și cineva o va face, se va naște o pană înmuiată în cerneala care suportă așternerea unei asemenea frumuseți. Maestrul orb, după ce lectură în Braille paginile, închise cu zgomot cartea dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
celorlalți, crezând că el e singurul care are mereu dreptate și de care lumea trebuie să asculte. Am avut o dorință imensă de a-l vedea pe tatăl său, de a ști ce îl făcuse atât de crud și de neîndurător. Vreau să știu! Mă încordasem și simțeam că îmi va plesni capul. Închisesem ochii și nu se mai auzeau nici înjurăturile lui Sergiu, nici oftările celor care smulgeau plantele din pământ, nici sunetul surd făcut de metalul care se înfigea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
intelectuali mic burghezi. Să nu vă mire, dar comunismul a mai păstrat pe ici pe colo câte o rămășiță a burgheziei, nu i-a Închis chiar pe toți reprezentanții ei și nu i-a strivit pe toți sub copita lui neîndurătoare. Plăpând și bolnăvicios, Încă de la naștere, mi-a plăcut să stau de mic copil mai mult singur. Camera mea era locul În care mă simțeam cel mai bine. Nu În parcuri, nu În excursii, nu cu părinții În vizite, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și Clocociovul, care, fiind bântuite de boala cholerei, nu le-am putut aduna, fiind răspândite pe la câmpuri depărtate"302. Alți participanți mărunți sau mai puțin implicați în evenimentele din vara anului 1848, spre a scăpa de prigoana represiunii, care urmărea neîndurător pe cei vinovați sau presupuși vinovați, au căutat să se disculpe, invocând greutățile pricinuite de epidemia de holeră. Astfel, negustorul Petruță Cladoveanu din Cerneți, membru al Gărzii naționale, arăta la "tacrirul" din 13/25 decembrie 1848 că, "pă acea vreme
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
aproape permanent înregistrate acolo. Ce era de făcut? Măsura la care, prin tradiție, se apela din capul locului era instituirea carantinelor, carantine terestre și carantine maritime, ca principal mijloc de a bara contagiunea. Încă din vremurile în care făcea ravagii neîndurătoarea ciumă, întreruperea totală a circulației persoanelor și mărfurilor păruse a fi soluția fără greș a problemei înlăturării marilor molime. Dar de vreun sfert de secol, prestigiul care păruse de nezdruncinat al instituției carantinale începea să fie obiect de discuție în
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
din cauza hohotelor de plâns. Am dormit la ea În acea noapte de iarnă. Orice mângâiere era de prisos. Sufletul avea legile lui nescrise, necunoscute. Vedeam hăul, vedeam singurătatea, cum așteaptă să mă devoreze lent, clipă după clipă. Cunoșteam fața necruțătoare, neîndurătoare a acestui sentiment adevărat călău cu sânge rece. Doar calmantele m-au ajutat să fac față ( Într-o mică măsură) acestui eveniment ( aparent simplu) pentru cei neimplicați Într-o astfel de poveste de viață și de dragoste târzie... A ajuns
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
său, el băgă de seamă că parcă ceva îl tot supără și nu-i dă deloc pace. De fapt, simțea din ce în ce mai limpede cum sufletul i se întunecă, iar inima îi zvâcnește cu putere, prinsă parcă de o gheară ascuțită și neîndurătoare. Avea impresia vagă că uitase ceva acasă dimineață - deși nu știa ce - și simțea inexplicabil fiori tot mai mari de amețeală și de dor față de aceasta. Avea un puternic tremur de emoție în stomac. „Ei, drăcie! Cred că m-am
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Chiar despre ea să fie vorba, iar acum, ironie a sorții, ea nu numai să nu mă ocolească, dar să mă și includă printre personajele ei principale? Nu vreau să cred, deși oricât aș evita adevărul, el totuși mă împresoară neîndurător. Se pare că nimeni nu poate sau nu vrea să răspundă frământărilor cu care uneori simt că aș putea întoarce lumea pe dos la fel de ușor precum aș dezbrăca o haină. Oamenii pe care îi cunosc și iubesc se dau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
În tinerețe avusese un trup atletic, cu buze și ochi în care se citea naivitatea rurală ca o aluzie care te invita să îndrăznești. Anii care au trecut au fost îngăduitori cu Caduta Massi. Anii care au trecut au fost neîndurători cu aproape toți ceilalți. Timpul fusese năvalnic, virulent, răuvoitor. Timpul lovise din plin sub centură. Acum, la patruzeci-și de ani, ea putea să mai joace rolul principal de un romantism care i se potrivea bine, dacă era distribuită alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]