606 matches
-
luă o ciopârțire a prepuțului. Ce faci aici, tată? Pleacă imediat, altfel o să fii și tu ținut pe cruce. Am venit să-ți spun că noi, Companella, n-am plecat nicicând capul, noi suntem ca stejarii, adu-ți aminte, stejari neînfricați. Geronimo dispăru brusc, așa cum apăruse, exact atunci când cei doi zbiri se înverșunau și făceau din trupul lui o plagă oribilă. Cum de-au reușit să-i aducă pe oameni în stare să se dedea orbește la asemenea fărădelegi? Le dau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt cei mulți, cei supuși, cei înspăimîntați, mulțimile mute care își urmează resemnați conducătorii, oricăt de infami ar fi. Ceilalți, puțini, dizidenți ori lideri de opinie gata să înfrunte pe cei care și-au capitalizat puterea nelegitim, sunt excepțiile, curajoșii, neînfricații. Marele inchizitor este reprezentantul puterii nelegitime. Puterea nelegitimă devine bicisnică. Ea poate fi dizolvată cu forța, așa cum s-a și instaurat. Frica se insinuează ca o permanență între cei care au puterea nelegitimă, căt și între cei ce o suportă
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
sa ajung sa-mi infrăng frica, să ajung liberă inlăuntrul ființei mele” mărturisește ea în Puterea fragilității. Însă rușinea de a nu fi liber a învins frica. Viziteaza Parisul si vede in jurul ei oameni liberi, fericiți care se bucurau neînfricați de libertatea lor. Modelul parizian îi catalizează acțiunile protestatare, Trimite scrisori la postul de radio “Europa Liberă” despre situația din Romănia, aduce studenților la universitatea unde lucra diferite cărți ale lui Goma pe care le analizează la seminar, trimite chiar
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
și originea lor. Platon a definit omul drept o „plantă cerească”, ce, Întocmai unei rădăcini, Își Înalță capul atunci când crește 5. Dumneata Îl iei În batjocură pe Empedocle care susține că, Întocmai unei vetre, Soarele reflectă lumina cerului: „Cu fața neînfricată lumina către Olimp o răsfrânge”6. În același timp, pe același Soare Îl considerați o ființă vie,răsărită din pământ, sau o plantă de baltă, rânduindu-l din oficiu În patria broaștelor și a șerpilor de apă. (C) Este de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
putem vedea cu ușurință de ce: moartea pune pecetea pe loialitate și devoțiune. Aproape toate ființele umane, în orice moment și în orice loc, sunt impresionate de curajul fizic, iar curajul fizic se demonstrează la maximum în fața morții. Atitudinea dârză și neînfricată a martirilor în fața morții și durerilor teribile de pe urma groaznicelor suplicii la care erau supuși de către persecutorii păgâni, constituie o adevărată paradigmă și pentru bolnavii aflați într-o stare terminală sau pentru cei cărora li s-a comunicat un diagnostic letal
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Așa cum Fiul lui Dumnezeu se arăta grabnic ascultător al rugăciunilor sfinților mucenici și-i întărea în chinurile lor, îi încuraja, suferea în martirii Lui și devenea tăria lor, așa va face tuturor celor bolnavi care-I cer stăruitor ajutorul. Atitudinea neînfricată a martirilor în fața morții După cum se știe, misiunea creștină a avut de întâmpinat încă de la început multe piedici, greutăți și obstacole, atât din partea iudeilor, cât și din partea împăraților romani. Aceste prigoane au pus Biserica în grea cumpănă, însă ele nu
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
de a da povestirii mele ca axă pe Plotina, de pildă, în locul lui Hadrian 60. În timp, poziția îi va aduce prejudicii întrucât lumea academică a ajuns să-i repudieze opera în parte pe aceste considerente. Dar Yourcenar a atacat neînfricat mijlocul de secol cu calomniile care puneau la îndoială propriile ei motive acunse: Viața femeilor e prea limitată ori prea ascunsă. Dacă o femeie se destăinuie, primul reproș ce i se face e că nu mai e femeie. Și așa
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
din urmă s-a bucurat de o circulație mai largă în spațiul european, ajungând din Grecia până la Roma și, ulterior, în Bizanț, ca pion de susținere al acțiunii din teatrul de marionete; chiar mai aproape de zilele noastre, există încă o neînfricată reprezentare a sa în teatrul de umbre turcesc Karagöz. Covârșitor rămâne, pentru drama satirică, rolul jucat de reprezentații în determinarea caracterului parodic al scrierilor respective. Iar literatura romană oferă, la acest capitol, un exemplu grăitor prin prezența atellanelor literare, reprezentații
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
martirice citate asistăm la transparența scriitorilor creștini care, în redactarea Patimilor diferiților martiri, nu și-au ascuns scopul inițiativei de a crea o epopee creștină pe durata marii persecuții. Soldații martiri au fost glorificați asemenea unor cavaleri fără pată și neînfricați, apărători ai credinței împotriva celor păgâni. Cu această ocazie, fantezia populară a creat niște eroi legendari precum un Georgius, un Theodorus, un Demetrius și un Procopius a căror inexistență istorică astăzi e pe deplin acceptată. Din actele rămase ne rezultă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
au fost siliți să comită acte de idolatrie, asumând atitudinile categorice și specifice ale obiectorilor de conștiință. Din acest motiv îi vedem îndrăzneți, vorbitori, cu mintea lucidă, prompți și preciși în răspunsuri, plini de curaj și de tărie în fața încercării, neînfricați înaintea călăului, fără nici o preocupare de viața pământească, zeloși în credința lor, de nemișcat în respectarea cauzei lor, apărători ai drepturilor umane și cenzori îndârjiți față de sistemul legilor în vigoare. Soldații martiri, ținând cont de Evanghelia îmbrățișată și de botezul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care-l comanda, maiorul Gheorghe Șonțu ardea de nerăbdare să se știe pe câmpul de luptă. Se îngrijea de fiecare soldat. Să aibă hrană și muniție. Să știe cum să tragă cu arma. Să se poarte în luptă dârz și neînfricat. Măi flăcăi, să știți de la mine, c-o moarte suntem datori. Dar nu-i tot una dacă mori râzând ori mori jelind, dacă mori ca un viteaz ori mori ca un laș. La trecerea Dunării, Șonțu mergea în fruntea batalionului
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a pus la lucru, s tăruind, încurajând, la nevoie chiar silind, să se lucreze. E un record pe care l-a putut obține, e un rezultat impunător pentr u țara noastră. Și meritele acestui record se datoresc numai voinței lui neînfricate și constructoare. Rareori un om atât de blând și afabil, atât de delicat, să ascundă o voință și o energie atât de uriașă. Ele erau un dar cu care nat ura înzestrase acest suflet și care a fost folosit pe
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
din Priponești pe unde am colindat și noi, în tinerețe. Alexandru Mânăstireanu scrie o carte ca o rugăciune. A trecut prin război, a făcut foame, a fost respins de atașații la orânduirea comunistă impusă țării. A trecut mai departe dârz, neînfricat în fața unui destin care, în cele din urmă, i-a dat viață lungă și minte sclipitoare, de aceea omul a ș i su praviețuit. Scrie chiar el, în finalul cărții: ʺȘtiu să mă bucu r de fiecare zi pe care
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
abandonat a salvat viața a peste douăzeci de combatanți. Pentru a dovedi justețea hotărârii luate, avea nevoie de trei- patru martori. Teoretic nu era mare lucru. Atunci pe front, toți cei douăzeci și ceva de combatanți căliți în lupte, autori neînfricați a nenumărate fapte de eroism, gata oricând să-și jertfească viața pentru a-și salva camaradul și onoarea țării, puși în fața unor funcționari care puteau să rotunjească cu penița literele mai frumos și mai abil decât ei, s-au recunoscut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
numai într-o singură zi s-au botezat „ca la o mie de oameni”. Denunțătorii au arătat că sunt niște „răufăcători primejdioși, care prin învățăturile lor otrăvite îndepărtează pe mulți de la jertfele datorate zeilor”. Au urmat apoi chinurile, mărturisirile neînfricate ale Sfinților Epictect și Astion și decapitarea lor, din porunca directă și de moment a comandantului Latronianus. Trebuie să precizăm că, după inițiativa de persecutare a creștinilor, mai întâi a celor din armată, în cosfătuiri ținute la palatul imperial din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prin legătura cu fapta bună, era pentru toți pildă de viață și sinceritate. Ei nu erau prinși în rețeaua nici unei griji lumești și puteau spune cu Apostolul: «Cetatea noastră este în ceruri» (Filipeni III, 20). Ei au ținut cu tărie neînfricată totdeauna dogmele credinței ortodoxe, căci deși erau simpli în cuvânt, în știință nu erau nepricepuți.” Pe cei ce-și imaginau că Sciția înseamnă numai frig și barbari, dobrogeanul îi invită să depășească această reprezentare climaterică și istorică. Bogăția factorilor morali
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ca fiind cei mai viteji dintre traci. Curajul nu își avea neapărat sursa în adâncurile fluviului sacru, când, pentru a izbândi în bătăliile cu dușmanii, dacii se sfințeau, bând din apa Dunării. Izvora, mai ales, din străfundurile sufletului acestui neam neînfricat. Nepăsarea în fața morții era cheia care deschidea războinicilor porțile ferecate ale împărăției lui Zalmoxis. Pentru fiecare dac, orice sacrificiu, chiar și cel suprem, nu era decât o sfântă datorie. Într-un ritual al morții, era o cinste să fie ales
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ziua soarele, nici noaptea luna”. În preajma acestor locuitoare ale celui mai deplin întuneric „stau trei surori înaripate, cu șerpi în loc de plete, Gorgonele, spaima muritorilor, pe care nimeni nu le-ar putea privi fără să-și dea duhul”. Nimeni în afara eroului neînfricat ce ar avea puterea să o înfrunte pe Gorgo. Delirul tragic: rătăcire și cunoașteretc " Delirul tragic\: rătăcire și cunoaștere" Acest spațiu aflat în plină sălbăticie - sau acest spațiu al limitelor și al frontierelor care îl mărginesc sau îl înglobează - este
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o alteritate terifiantă. În Regele Ioan, războiul înseamnă acel ceas în care moartea se desfată și petrece în voie și acel loc unde sângele se varsă din belșug. Până și eroul războinic capătă înfățișarea unei veritabile fiare sălbatice. Richard, „leul” neînfricat care își câștigase pe merit faima doborând un leu adevărat și smulgându-i inima, întruchipează luptătorul viteaz, eroul autentic; față de el, ducele de Austria, cu veșmântul lui croit dintr-o blană de leu, nu este decât o biată caricatură. În
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
figură centrală este viteazul Macbeth, cu spada lui „fumegând de sângeroase lovituri”, un Macbeth asociat însă imaginilor unui măcel de o extremă cruzime: corpuri spintecate, capete retezate și înfipte pe creneluri... Un Macbeth aducător de moarte și care poate privi neînfricat moartea în față, dar și un Macbeth care, în cele din urmă, cade pradă unei demențe ucigașe: ambivalența e menținută până la capăt. O regăsim, de pildă, la începutul actului al patrulea, în îndemnurile celor trei apariții: a doua îi spune
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sens, ilustrarea perfectă. Întregul act întâi se desfășoară în preajma locului unde își dorm somnul de veci cei din neamul Andronicus. Acțiunea pare organizată în jurul înmormântării eroilor morți. Înmormântare într-un mausoleu, „august sanctuar al virtuții și al nobleții” dedicat eroilor neînfricați, demni de o binemeritată glorie postumă. Numai că în inima acestei „frumoase morți”1 a viteazului destinat să rămână în amintirea tuturor, o amintire pașnică, senină, netulburată de prezența fantomelor se strecoară, iată, neliniștitoarea ambivalență a sângelui vărsat cu prilejul
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
fin; fir; fix; floare; frumos; gust; hotărît; ideal; imobil; inapt; influență; inteligent; internațional; încălcare; încălcări; înclinat; încrezut; îngust; însuși; înțepenit; mult de învățat; joacă; judecătorie; justiția; la; laș; legi; Lena; libertate; linear; linii; lovi; mama; manipulare; menit; mic; nas; neapărat; neînfricat; nemișcat; nepăcătos; nepăsare; niciodată; nimic; nul; oblic; fără ocoliș; opinie; opt; optim; orientat; orizontal; pe o parte; ca piatra; plăcut; plat; plop; politică; poloboc; Popa Alexandru; prieten; privilegiu; fără probleme; prost; puțin; rar; rău; respect; responsabilități; restanță; rigid; rigla; sănătos
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
intenționa; interesant; invitație; istețime; să iubești; împiedica; încăpățînat; încercare; încercă; încredere în sine; încumeta; a se încumeta; încurcare; îndată; îndrăzneață; îndrăzni; înșeală; a întreba; întrebare; și-l lăsau; lepăda; lucru; lupta; mașină; mereu; mîine; moale; mult; multe; muzică; nașpa; neașteptat; neînfricat; neobișnuit; neobrăzare; nerușinat; nerușinos; nesimțit; noroc; nu; obijdui; a obliga; a fi obraznic; obrăznicie; ochi mari; om; oportunitate; opus; orice; pas; părere; permanent; personalitate; pervers; poker; priceput; primi; profita; prostie; provocare; provocator; pumn; putrezi; răzbătător; reacție; rebel; recuceri; reuși; risc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
4); dolar (3); eu (3); impunător (3); mîndrie (3); mîndru (3); pericol (3); ron (3); valută (3); zoo (3); Africa (2); avere (2); curajos (2); ferocitate (2); greu (2); împărat (2); lider (2); lup (2); luptă (2); de mare (2); neînfricat (2); rac (2); răget (2); rece (2); savană (2); sălbăticie (2); unu (2); urs (2); admirație; ager; agresiv; ambiție; animal fioros; animal sălbatic; animale; antilopă; argint; aristocrație; Aslan; autoritar; balanță; bancnote; bărbăție; berbec; biliard; bine; blană; blînd; bogat; cal; carnivor
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
236/64/172/0 viteaz: curajos (173); curaj (70); erou (54); puternic (46); Mihai (43); voinic (33); brav (29); Ștefan cel Mare (16); Mihai Viteazul (13); breaz (12); voievod (11); bărbat (9); luptător (8); mare (8); putere (8); haiduc (7); neînfricat (7); isteț (6); îndrăzneț (6); luptă (6); sabie (6); eu (5); poveste (5); soldat (5); tare (5); cal (4); domnitor (4); fricos (4); iute (4); laș (4); război (4); șmecher (4); ager (3); băiat (3); conducător (3); dîrz (3); învingător
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]