2,274 matches
-
pe cineva care să-l asculte și să vrea să înțeleagă ce primejdie uriașă pentru țară stă să iasă în lume la Vladia, afacerea va fi probabil încheiată. Două ore, hai, trei de la frontiera cealaltă, avionul va ateriza nevăzut și neștiut sus, pe aerodromul lui Pangratty și după aceea, ah, după aceea... Ușa era deschisă, putea crede că domnișoara K. F. într-adevăr îl aștepta. Și de ce să nu creadă, dovadă era ușa deschisă. A urcat în fug scările, cînd a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca poarta raiului ori a iadului. Când flăcările Înghițiră urmele mâinilor Maestrului și odată cu ele, ca pe rug, și sufletul acestuia, Jeshua Krohal Își puse manuscrisul copiat de mâna sa În buzunarul interior al hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el până atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei când Jeshua, sărind sprinten, reuși să‑i Înșface rotunjimea sânilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zâmbitor nu e Întotdeauna lesne de deslușit, iar ceea ce trans mite surâsul unui european nu e Întotdeauna ceea ce intenționează el. Pe masa băiatului nu era nimic; nu comandase nici de mân care, nici de băut. — ...și, de bună seamă, istoria neștiută a navigatorilor musulmani. Păi și de ce nu-i dai bătaie? l-a Întrebat Margaret. Din a căzut pe gânduri și și-a făcut de lucru cu orezul pe care Îl Înecase În balta de curry. — N-o să mă sprijine nimeni
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
scăpase de frică, dar era limpede că nu fusese deloc așa. Se ducea la fereastră și scruta Întunecimea de cerneală a nopții, siluetele copacilor profilate pe cer și se liniștea gândind că nu e În Vechea Viață, cu spaimele ei neștiute, ci În Noua Viață, cu spaimele ei cunoscute, nu atât de cumplite. Într-o dimineață, a găsit la sculare așezat pe podea un obiect voluminos, Înfășurat În hârtie colorată, imprimată cu fluturi și papioane. Hârtia era mototolită, se vedea că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de felul ăsta, fusese mai degrabă ideea să se descotorosească de Karl și să rămînă de unul singur În casa aceea de lângă mare. De-a lungul Marelui drum poștal, Într-o călătorie parcă fără sfârșit, Întreruptă doar nopțile, prin sate neștiute, Încercase să-și amintească dacă la orfelinat resimțise vreodată singurătatea. Singur de capul lui nu fusese lăsat vreodată, asta era sigur. Se găseau Întotdeauna alți copii În jur și, chiar dacă imaginea lor nu-l mai urmărea, de trupurile lor strânse
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îmbrăcată la voia-ntâmplării, banal și nu chiar curat, și Își ascundea sub masă pantofii demodați și foarte mari. A pierdut mult timp cu alegerea meniului, pentru că se simțea bine la adăpostul listei, un paravan În spatele căruia rămânea protejată și neștiută. S-a gândit să comande ceva deosebit, sole meunișre poate. Dar când a venit chelnerul să ia comanda, și-a zis: Nu, n-am să mănânc o bucată delicată de pește, o să iau ceva mare, mirositor și mizerabil. A lăsat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
s-a supărat și a hotărât să-și ia fratele înapoi. Mâine îi va cere nerușinatei fotografia. Gata, nu mai sunt rude. Carmina le invidiază simplitatea și naturalețea. Simte în fiecare dintre ele o Elena purtând în pântece un rod neștiut. Aproape regretă că nu poate fi ca ele. Într-o seară la masă, tatăl rostește spășit: N-ai învățat să-ți cultivi răbdarea. Carmina tresare, îl privește, se simte distanțată, deja i-a scăpat printre degete, nu-i mai poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai aflu și eu câte ceva despre dânsa. Fiind numai voi două, în intimitate, poate va renunța să mai pozeze. Ei, ce zici? Îi zâmbea și o privea cu fruntea aplecată spre un umăr, surâdea victorioasă, oare ce izbândă a ei, neștiută de nimeni, repurtase? Parcă era o liceană care încearcă să cocheteze cu maistrul în fața strungului. Sidoniei îi plăcea să întrebuințeze un limbaj cât mai natural, uneori frazele ei erau pline de expresii populare, de formulări ciudate dar așa cum le folosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de a participa la sărbătorirea mirilor se dovedise hibridă, dar era de apreciat bunăvoința de care dădea dovadă. Uneori Carmina se gândea cu uimire la existența lui atât de puțin cunoscută, la universul mic sau uriaș, prin care se rotea neștiut de cei prezenți în casa aceea, apărat de atitudinea Sidoniei care-l credea terminat și-l ignora, gustând în felul lui, ascuns după pavăza oferită de soția sa, din nesperata libertate a celui neluat în seamă. Și dacă acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu i se agăța de mâini. Îi era dor să fie undeva în apropierea unui munte, să încremenească în loc și să fixeze vârfurile încă acoperite de zăpadă și ele să fie o promisiune îndepărtată, un fel de rezervă a sufletului, neștiută de nimeni. Atunci a sunat la ușă Fana. A șovăit o clipă în prag înainte de a intra. Arăta superb așa cum era, suplă, tunsă scurt, cu părul de culoare tutunului întors la capete. Carmina a rămas și ea fără grai, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că timpul trece pe lângă ele inutil, că vor îmbătrâni acolo, una vorbind, cealaltă ascultând, că alături, se pot petrece lucruri importante, neștiute de ele, care vor rămâne să debiteze aceleași nimicuri, că viața și timpul îți stau la dispoziție, este de ajuns doar să întinzi mâna, poți apuca miezul vieții chiar, poți strânge și observa cum îți curge printre degete, ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îngălbenesc și încep să cadă pe jos formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un val de brumă argintie s-a așternut peste copaci, peste case, peste cărările și potecile neumblate și neștiute ale codrului. În solul ogoarelor are loc logodna semințelor cu lutul bătrân. De pe dealuri, țăranii au cules rodul bogat al viței de vie. Toate viețuitoarele se găsesc într-o continuă mișcare și se pregătesc pentru sezonul rece; la fel și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aproape îngropate iarna sub zăpadă, goale și întunecate ca niște peșteri, unde copiii se sufocă din cauza fumului sau tremură de frig, privind cu groază fulgii albi care cad fără încetare și se așează fără răgaz în troiene peste căsuțele lor neștiute de nimeni și amenințate de avalanșe. Voi sărbătoriți iarna, copii! Gândiți-vă însă și la miile de ființe cărora iarna le aduce mizerie și moarte! Mădălina Grecu, clasa a V-a C Bun venit, iarnă! Toamna a luat sfârșit. Copacii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bunicului: Haide la culcare! E miezul nopții! Oare m-ar crede dacă i-aș spune că am călătorit cu gândul într-o lume minunată, fără seamăn? M-ar crede oare că ochii mei s-au umplut de frumusețea atâtor lucruri neștiute, deosebite, care există doar pentru cei care vor să le privească? Ele există în adâncul sufletului nostru, în aspirația noastră către lumină, spre puritate, spre înaltul cerului, spre o lume mai bună, pe care o putem găsi cu ajutorul inimii și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din adâncul oceanului 4 Peștii din lacurile Scoției și celelalte zone neștiute 184 Peștii preistorici și fosilele lor 347 Peștii minții, cuvintelor și invenției 442 Am frunzărit cartea până la capăt. Primele trei categorii erau pline de desene în cerneală și lungi descrieri amănunțite și note, dar când am ajuns la „Peștii minții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la locul lor, cam putrede pe margini, virușii vremurilor au ros straturile cândva lipite bine, din moment ce prin vopseaua scorojită văd dincolo de nașterea mea. Tu, bineînțeles, cu imaginația ta inconfortabilă, emiteai deducții de genul: trăim sub ruinele produse de un cutremur neștiut, dar nu ne dăm seama. Sau: suntem morți demult și ne visăm trăind. Și alte aberații. Și atunci cum să mă mai mire faptul că ești un elev... perpetuu! Până când, întrebai tu? Mereu! Îți răspundeam eu. Dar tu cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul tăiat elegant al profesorului, unde se vedea pulsând o inimă scâncind ca un câine părăsit, întunericul dinăuntru mirosea a frică, a rugă, a plânset de profesor. Capitol neștiut nici de familie, nici de prieteni, nici de colegi, de nimeni, de el însuși, niciodată. Când Gustav s-a oferit să-i ofere cadou iubitei sale o simfonie, Hugo deja s-a apucat de treabă. Întâi a pictat cu grebla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
căldură. Și astfel Mioara primi o muncă de apostolat împotriva conceptelor integrate în Dogmă, care vorbesc despre iubire în formule chimice. Ea va arăta că oamenii sunt altfel de cum s-a crezut până atunci, ca posesori a unor forțe încă neștiute. Numai ieșind din tipare vor putea să se cunoască, atât pe ei, cât și Universul. Omul e stăpânul timpului pe care-l poate modifica după dorință, binele și răul nu au legătură cu starea de bine sau cu umbra sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Sigrid. -Pe moment, n-am găsit deloc drăguță tărășenia asta. Eram bolnav de rușine. Atunci s-a născut în mine dorința de a deveni contrariul: campionul olimpic al secretului. -Cum se procedează? -Începi cu lucruri mărunte. Pe drumul spre școală, neștiut și nevăzut de nimeni, muți cu cinci metri mai încolo un ghiveci de flori rezemat de un zid. Decizi că acesta este secretul: mutarea ghiveciului de flori. Mai degrabă mori decât să spui asta. Nu contează că lucrul acesta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu de acceptat este tonul solemn-meditativ specific scrisorilor eminesciene pe care Costin Grigoraș îl folosește nonșalant în enunțarea unor adevăruri banale: „Ca un titirez pământul se învârte printre stele / Suitor prin negre spații, către neștiute lumi - / Peste timpul scurs coboară a uitării pleoape grele, / Măsurând cu nemurirea ale anilor cununi. Să pătrundă rostul vieții, omu-i îngrădit din fire / Doar de sticla nălucirii prea-adesea are parte, / Lepădând nimicniciei stârvuri mari de-nchipuire, / În această amăgire îndreptată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sexuală. Poetul spune multe alte lucruri trăsnite în cartea sa. Unele rămân de neînțeles: ‹ „Chiar dacă întreg universul / ar trece prin câmpul tău de facere / o, buna mea gândire / cupolă danaidă de ispită / nu te-ai opri în acel dincolo, al neștiutului.“ (Cupola danaidă) Probabil însă, este mai bine să rămână de neînțeles, fiindcă dacă devin inteligibile dăunează grav prestigiului poetului. Iată un exemplu: „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor / Dar sus / în azurul uimitor / plutește încă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poeme devine caraghios. Iată în ce limbaj pompos se exprimă „eseistul“ chiar și atunci când se referă la un poem care îi aparține: „Purificarea de spațiul de aici are loc progresiv: apare mai întâi un nou cer, cu zeități și aștri neștiuți; urmează apoi eliberarea de zodie și de numire, de orice determinare; suișul continuă dincolo de finitudine - de forme - și dincolo de concepte - de Idee -, pentru ca, în final, lotusul primordial, întemeietor al cosmogoniilor, să deschidă acel indefinisabil pur, cheia transmutantă fiind cântul.“ Cartea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
puroiază albastrul din carnea corăbiei, se desprind viermi din pânze, necuprinsul, într-un cocoloș de mătase, cade pe gânduri. Durerea fecunda stropii de ploaie; Cibinul, o maternitate de avortoni. S-au înfundat canalele de scurgere ale târgului cu înecați. Chipul neștiutului este viu; identitatea, o deconspirare a memoriei. Prezentul diluează forma, absoarbe substanța, confundă decorul. Chipul celui care nu-ți aparține se descompune în fotografie. Întregește un puzzle, apoi scoate o piesă din el, ce rămâne? Un contur a ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deșiră ca un pulover putred scame, al doilea pas a uitat de primul pas, al treilea îl neagă pe al doilea, al patrulea se rușinează de al treilea, al cincilea se crede unic. Mersul este o încremenire în uitare. Trece neștiutul dintotdeauna; pașii, o simfonie de incertitudini; ploile au spălat urmele, vântul a șters ridurile, zăpezile au albit atingerile, dar neștiutul trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
doilea, al patrulea se rușinează de al treilea, al cincilea se crede unic. Mersul este o încremenire în uitare. Trece neștiutul dintotdeauna; pașii, o simfonie de incertitudini; ploile au spălat urmele, vântul a șters ridurile, zăpezile au albit atingerile, dar neștiutul trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]