3,243 matches
-
mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse cealaltă. Depinde cine privește și cine vede. Tu privești numai, Mioara! Nu vezi dincolo de aspectul static, ceea ce pare, nu și ceea ce este, apoi toate trei fetele au intrat în cofetăria particulară a lui nea Iani. Grecul vârî mâna în borcan și le cântări trei punguțe cu bomboane mentolate, secvență de sine stătătoare fără conotații în viitor. Cerul se întunecă, norii grei treceau ca nebunii, alternanța zi-noapte era blitz fotografic, blitz-ul, după câteva străluminări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ai dat încălțări în desagă. Nea Fane o întrebă pe Mioara de 42 de ani: Vrei să-ți repar pantofii? Nu, nea Fane, fă-i surorii mele mai bătrâne ceva botine pentru Paris. E ca și făcut! își frecă palmele nea Fane. Până te mai învârți pe-aici, le-am și croit. Dar știi ce? Ia probează-le pe-astea, că stăpâna lor n-a mai venit de trei ani! Și Mioara îi mulțumi, spunându-i că-i va plăti la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru cei dotați cu nepăsarea nemuririi, cu atât mai înțelepte pentru cei sortiți cu moartea, cuvinte-imagini, cuvinte-cântece, cuvinte-cheie, lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă verde. Se undui spre pieptul bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se păru): Vii când vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui cer străin. De la Edec, Satelitu vă salută. Călare pe bicicleta promisă de tatăl meu din prenaștere, Căpcăunu vă salută. Șirul de zmeie și parașute din batistă legate de portbagaj, de asemenea vă salută. În numele tuturor repetenților, semnează: Băiatul lui nea Ion. P.S. Acum când Venezuela e mai aproape decât România, pot să vă spun: Domnule Primar, sunteți un criminal! Lângă craterul din Vădeni, unde fusese Zagna, se opri un autocamion marca Molotov. Ăsta trebuie să fie Primarul, își zise Liuba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se interzice să se afle în același timp pe cer). În versurile lui Ion Valentin, Luceafărul și Luna apar ca doi amorezi săraci cu duhul și caraghioși: Mai mângâie, Luceafăr bun, / Iubirea mea în tihnă, / Căci în raza ta de nea / Eu îmi găsesc odihnă. // Dar, vai, nici bine n-a vorbit, / Și iat-o în răceală, / Cu fața palidă nespus / Ca de madonă goală. // Căci a vorbi nu te descarci / De oful ce te doare? / Și stingi acel foc de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
coastă și mai provoacă alte cîteva daune minore. Băiatul plînge și strigă cît poate: Banditul ești mata! Eu n-am furat nimic. Dar tot bandit ești! țipă și moș Bulgaru. Glumă în Ajun Moșul Vasile Robilă privește cum fulgii de nea cad din ce în ce mai deși. În jurul becului de pe stîlpul din stradă par că au încins o horă, fără reguli, dar cu o repeziciune ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
știa ca lumea. Vădit incomodat, micul mincinos sare ca ars. O știe bine, ca și mine. Da? Mi s-o fi părut. Îhî. După ce s-a mai lăsat întunericul, ulița a redevenit pustie. Noroiul, proaspăt fabricat de primii fulgi de nea, a fost acoperit binișor de o zăpadă moale, frumoasă, imaculată. Ce liniște desăvîrșită poate așterne o astfel de noapte în sufletul omului! Vasile Robilă era un om meticulos și era greu să nu anticipeze toate evenimentele ocazionate de sărbătorile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ați fi putut veni cu mașina pînă aici. Cum? Se putea veni pînă aici? Da, roată. Au mai fost mașini pe aici, m-au adus pe mine. Moș Cazacioc era curat ca un ou roșu și pe sub cămașa albă ca neaua, foșneau niște mușchi de mai mare mirarea. Pe o masă, pregătită din timp, erau tot felul de bunătăți și o cană cu vin roșu. Eu nu beau, sare nepotul, sînt cu mașina. Dar eu beau, spune Cazacioc vesel. Vîntul mîngîia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și mai cîte. Erau copii buni, silitori, serioși și ne iubeau foarte mult. Cei doi stau pe trotuarul îngust și trecătorii nu îndrăznesc să-i salute. Baba Catinca plînge în surdină și moș Ilarion își tot mușcă mustața albă ca neaua. Ai dreptate și mata că-s oleacă nesimțiți... Atunci de ce te-ai supărat așa de rău? Dar asta să ne-o spunem unul la altul, nu la străini. Chiar așa, mami, ce a trebuit să... Vezi? Dar un pic nesimțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
telegraful, s-au consultat. Probabil că, În tensiunea și graba lor de a Îndeplini norma de deportați strict supervizată și accelerată de la Budapesta de Însuși Adolf Eichmann, șefii le-au trîn tit vreun „descurcați-vă!“ atît de cunoscut de toate nea mu rile din această parte de lume, chiar dacă de unii mai mult, de alții mai puțin. Iar ei s-au descurcat, hotărînd să se des cotorosească de incomodul deportabil, dîndu-l pe mîna nemților care, În Împrejurările cu pricina, trebuie să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
luase și-l dusese cu căruța, alături de alte zeci de oameni, pînă la Alba Iulia. — Atîta Românie cîtă am văzut acolo, mă tem că n-oi mai vedea niciodată, Îmi mărturisea moșu’, tulburat pînă la lacrimi cînd Își amintea de neaua ce căzuse atunci din cer asupra mulțimii, ca o binecuvîntare din noaptea Sfîntului Andrei. Poate de la acel miracol al Unirii, poate de la Întîmplările primului război, căpătase un simț original al mersului lumii. Deși fusese la Alba sau poate tocmai de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din „riba, reba, rîba“, (pește) În felurite graiuri din jurul arealului românesc. Dar sunetele e, i și Î, spun lingviștii În rînd cu care Îmi permit să mă așez și eu, nu se schimbă niciodată În u În limba română. Aseme nea nume de familie, terminate În litera a și care nu coincid cu vreun substantiv comun și nici cu vreun nume de botez, se Întîlnesc mai cu seamă În Ardeal (Goga, Blaga, Moga, Bologa, Potra, Mera, Boca) și la aromâni (Șaguna
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
facă bine și să-l lase acolo pe omul ăla sfînt, că, dacă-i În curtea bisericii, a lucrat cu Dum nezeu, nu ca toți bucureștenii, cu politica. Zadarnic a căutat oaspetele să dea lămuriri că el e cu Uniu nea Maghia rilor, Luci nu și nu: — Tăți sînteți la fel și p-o mînă: niște politicărași mincinoși! Lăsați-ne nouă omu’ cela de piatră să rămîie la locul lui... Vezi că nu știi, tanti Luci, se băgă În vorbă alt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mare și rotilată cît un lovor. N-au mai scos nici o vorbă tot drumul. Binevoitoarea cu puteri necuprinse i-a așezat coșurile la poartă și nevăzută s-a făcut. Floare și gazda ei au mai depănat firul unor ase me nea istorii, l-au despicat În patru și În paisprezece și au ajuns la Încheierea că trăiesc pe lume oameni cu blestemul de a se preface noaptea, după ce se dau de trei ori peste cap, În cîte o jivină. Dacă În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ateliere. Fără vadul acela, tindeau a se Împrăștia, a se muta de la un stăpîn la altul nu numai după cîștig, dar și de urît. O’Leary o ajută și de data asta pe Flory să urnească deal-ul. Pen siu nea fu redeschisă și, după cum prevăzuse irlandezul, oa me nii formară din nou ciorchini În jurul ei. PÎnă În vara următoare, Floare primi trei scrisori de la Gyuri din garni zoanele pe unde se perinda. De fapt, Îi erau retrimise de părinți, numai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
votcă, pe rus Îl luase somnul și sforăia sub blănuri. Pomean se ținea cu băgare de seamă la pasul cailor ca nu cumva să piardă șirul urmelor pe care veniseră În aceeași dimineață. I se păru Într-o clipită că neaua prinde a bate În albăstrui și simți că ceva se petrece În aer. Ridicînd privirea, zări pe cer o rază verde, Îndată Încă una, urmate de o izvorîre de lumină Întinzîndu-se cu repeziciune, boltindu-se asupra cuprinsului, Învăpăindu-se apoi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pricepeau să scormonească cu botul În stratul oricît de gros, dînd acolo de urme de iarbă și mușchi din belșug. Mujicii din Împrejurimile Surgutului nu conte neau să se minuneze cum de izbutesc animalele să răzbată prin depunerile sănătoase de nea și cum știu ele taman locul unde a rămas iarba cea mai bună. Își făceau o cruce largă la fiecare ispravă de acest fel a cîte unui ren, spre hazul stăpî nilor vitei. Lui Gheorghe Pomean, Iuri cum Îi spuneau
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
abisului. Iar lumina aceea Încarnată În femeie te ispitește, o simți că te așteaptă, te iubește. Pe unii lama spadei nu-i taie și, cu tălpile zdrențe, ajung de cealaltă parte. Pe mine Însă, un tactil, care și fulgii de nea Îi Încearcă cu buzele, m-ar tăia numai noua vedere a lamei, darmite atingerea ei. Aș vîsli Înapoi cu toată puterea brațelor, aș trage Îndărăt cu dinții și cu ghearele, spre mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme și miresme
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din casă, care le puteau fi de trebuință. 4 Sărbătorile de iarnă trecură aproape pe neobservate.. Anul 1954 începea modest, chiar sărăcăcios, și cu prea puțină zăpadă. În afară de câteva ninsori răzlețe, care așternuseră peste pământul înghețat un lințoliu subțire de nea, iarna adevărată, românească era mai mult în filele din calendar. Degeaba făcuse rost Virgil de o săniuță frumoasă, din lemn de fag și cu tălpici de fier, de la un om din Brănești, ai cărui copii crescuseră mari; Ștefănel se juca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
butoi, potrivind coceanul de la sticla de țuică la loc cu o lovitură zdravănă de pumn și făcând-o să dispară înapoi sub tejghea. Din gâtlej îi ieși din nou un sughiț jalnic. Dacă marfa asta ar fi fost a lui nea Cutare, aș mai fi zis!... Da e marfa statului, domnu Stelică, și dacă mai pui și tu acolo, ca omu, mâna pe câte ceva... Eu nu pun mâna pe ce nu-mi aparține, îi reteză vorba Stelian, fără să-și ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Luați loc, îl pofti și secretarul Girolteanu, urban și deferent ca întotdeauna. Stelian își scoase pălăria de pe cap și se așeză pe un scaun, curios să afle pentru ce motiv fusese chemat de acasă într-o zi de duminică. Noroc, nea...! îi aruncă din vârful buzelor secretarul de partid al comunei, ștergându-și fața de nădușeală cu o batistă mototolită și murdară. Stelian avu impresia că vorbele celuilalt aduceau cu un mârâit de dulău întărâtat, care nu poate totuși să muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă să mângâie cu delicatețe coapsele umezite de atemporala sevă a iubirii. Un al doilea cap se ivește și buze fierbinți sorb răcoarea fulgilor de nea până ce alte buze îi topesc și usucă înainte ca cele două capete să dispară din nou în lumea începutului începuturilor. Atanasie... rostește Dora într-o clipă de luciditate. Fii liniștită, îmi este credincios și este mut săracul de el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
putea fi văzut până a doua zi. Dracu' să vă ia, nu v-am zis că n-aveți voie să spuneți nici în mormânt "gherlă"? zicea supărat Nae Stanciu. Nu credeți că-i sătul de gherla cealaltă?... În apartamentul lui nea Onuț intra foarte puțină lume. Nu te-ai săturat, omule, să tot stai singur-cuc? Nevasta ți-a murit, copiii ți-au plecat. Prea te ferești de oameni, prea stai singur, ca un schimnic. Vezi să n-o iei razna! îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu este niciodată singur..." O singură dată m-a luat nea Onuț în apartamentul său, când aveam vreo cinci ani. Clevetitorii de pe scara blocului ziceau că m-a luat de prost, pentru că oricum nu pricepeam ce este în apartamentul lui nea Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe cinste, la mititica din fața blocului, cum îi spuneau ei locului aceluia împrejmuit pe care era scris No 11. Au cumpărat bere, în vreme ce doamnele au trimis niște sărățele și alte nimicuri de pierdut vremea bărbătește. Ca mare confident al lui nea Onuț, nu se putea să nu particip la acest eveniment. Mi-am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]