511 matches
-
Poenaru, Lecca a făcut copii după fresca portretelor ctitorilor de biserici. Acestea au fost trimise ulterior la marea majoritate a muzeelor bucureștene. Astfel, pictorul Lecca a fost la Slatina și a făcut portretele lui Ionașcu Cupețu și ale soției lui Neaga, a fost la Craiova și a făcut portretul ctitorului Constantin Obedeanu al bisericii Obedeanu. Petrache Poenaru a spus vis a vis de această acțiune: La capitolul copii, sunt de menționat lucrările pe care Lecca le-a făcut după Tițian, care
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
bizantine, dar cu mai multă sobrietate în culori. Pictorul s-a aflat între două culturi, cea autohtonă de factură bizantină și cea apuseană. El a făcut eforturi în asimilarea artei autohtone dar și a celei occidentale. Un exemplu este portretul Neagăi Ionașcu, portret care este lucrat după o frescă din Catedrala din Slatina. Cu toate că expresia și atitudinea personajului transpar într-o demnitate umană de netăgăduit, Neaga Ionașcu păstrează și un aer care se întâlnește de obicei în icoanele bizantine. Constantin Lecca
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
făcut eforturi în asimilarea artei autohtone dar și a celei occidentale. Un exemplu este portretul Neagăi Ionașcu, portret care este lucrat după o frescă din Catedrala din Slatina. Cu toate că expresia și atitudinea personajului transpar într-o demnitate umană de netăgăduit, Neaga Ionașcu păstrează și un aer care se întâlnește de obicei în icoanele bizantine. Constantin Lecca a fost cel care a realizat în perioada 1830 - 1870 o impresionantă galerie de portrete a boierimii românești. El s-a subordonat cerințelor sociale în ce privește
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Mihailovici, 1887 anul nașterii, fost deputat în „Sfatul Țării”, până la arest a fost funcționar înalt. 2. Cojuhari, Feodor Petrovici, 1879 a. n., colonel al armatei țariste. Ministru al Apărării în „Sfatul Țării”. Ulterior a fost deputat în Parlamentul României. 3. Neaga, Feodor Ivanovici, 1878 a. n., până la arest a fost moșier. 4. Bodescu, Vladimir Gheorghievici, 1868 a. n., naționalist de marcă. Procuror al Curții de Apel. 5. Ignatiuc, Ivan Gheorghievici, 1893 a. n., până la arest a fost moșier. 6. Sinadino, Pantelimon
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
fost exterminați în gulagurile sovietice. Iată soarta lor: 1. Teodor Uncu (n. 1881, com. Isacova, jud. Orhei - † 22.XI.1940, penitenciarul din Chișinău); 2. Teodor Cojuhari (n. 3.V.1879, or. Chișinău - † 23.I.1941, penitenciarul din Chișinău); 3. Teodor Neaga (n. 8.III.1880, com. Suruceni, jud. Chișinău - † 6.XII.1941, Gulag, Penza, Rusia); 4. Vladimir Bodescu (n. 4.III.1868, com. Durlești, jud. Chișinău - † 28.XI.1941, Gulag, penitenciarul nr. 4 din or. Cistopol, RASS Tătară); 5. Ion Ignatiuc
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2001. 7. Zorica Lațcu (1917-1990), poetă, publicistă și excelentă traducătoare. 8. Origen - Scrieri alese. Din lucrările exegetice ale Vechiului Testament. Traducere de pr. prof. Teodor Bodogae, pr. prof. Nicoale Neaga și Zorica Lațcu. Studiu introductiv și note de pr. prof. Teodor Bodogae. București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1981, 472 pagini. (Părinți și scriitori bisericești)
Întregiri la biografia lui Valeriu Anania by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5213_a_6538]
-
Grigore Kotovski (1954), Monumentul "Eroilor Comsomoliști", consacrat tineretului revoluționar (1959) -- partea de sus a monumentului apare în filmul " Omul merge după soare", regia: Mihail Kalik, 1961, unul din cele mai bune filme făcute vreodată în cinematografia sovietică moldovenească), compozitorului Ștefan Neaga (1964), “Eliberarea" - din fața Hotelului Chișinău (1969), Maxim Gorki - din apropierea Băncii de Stat (1972) și cel dedicat lui Marx și Engels - din fața clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova (1976, distrus în 1991). De asemenea, a sculptat Monumentul lui Grigore
Lazăr Dubinovschi () [Corola-website/Science/310180_a_311509]
-
primit în ansamblul de cântece și dansuri “Andrieș”, condus pe atunci de Ion Musteață. A fost primit și ca dansator, și ca solist vocal. Între 1974-1978 a făcut studii de canto popular și dirijat coral la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga» din Chișinău. Apoi, între 1980-1985, a urmat catedra dirijat coral a Institutului de Arte «Graviil Musicescu» (actualmente − Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice). Din 1973 până în 1979 a fost solist al orchestrei de muzică populară «Veselia» (dirijor — Petre Neamțu
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
2005, Mihai Ciobanu înființează grupul vocal de bărbați «Basarabenii». În același an, își lansează primul CD, cu primul volum «La Nistru, la mărgioară», și tot de atunci își desfășoară activitatea în calitate de profesor de canto popular la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga». În anul 1993 i s-a conferit titlul onorific „Artist Emerit” al Republicii Moldova, iar în 1996 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”. În anul 2007 este decorat cu Ordinul „Gloria Muncii”, iar în 2010 i se conferă titlul de
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
protagonist al filmelor muzicale: „Satul meu nume de floare”, „La fereastra cu zorele”, „Am venit la noi în sat” și „Tinerețea-i numai una”. Mihai Ciobanu este căsătorit cu Valentina, o violonistă, profesoară de vioară la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” și la Liceul cu profil de artă „Nicolae Sulac” din Chișinău, născută pe 23 iulie 1955, în regiunea Kustanai, Republica Kazahă, unde părinții săi lucrau la desțelenirea pământurilor. Împreună au o fiică, Victoria, și un fecior Mihăiță, care este virtuoz
Mihai Ciobanu () [Corola-website/Science/333053_a_334382]
-
transferată la raionul Târgoviște din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna a revenit la județul Dâmbovița, în actuala componență și cu actualul nume. Mănăstirea Nucet a fost ctitorită de Gherghina Pârcălab și soția sa Neaga la sfârșitul secolului al XV-lea. I-au fost aduse transformări în 1746 și în secolul al XIX-lea. Se păstrează ruinele incintei, chiliilor, paraclisului, caselor egumenești și turnului clopotniță. Biserica a fost refăcută în anul 1840; grav avariată de
Comuna Nucet, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301181_a_302510]
-
n. 6 iulie 1953, Băcioi, Chișinău, RSS Moldovenească) este o cântăreață română originară din Republica Moldova, decorată cu ”Ordinul Republicii” al Republicii Moldova. s-a născut pe 6 iulie 1953, în Băcioi, Chișinău, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică. A urmat Școala muzicală-profesională „Ștefan Neaga” din Chișinău, secția dirijat-coral. În 1982 a absolvit Institutul de Arte din Chișinău "Gavriil Musicescu", facultatea Regie. S-a lansat cu piesele lui Ion Aldea-Teodorovici: Până la lacrimi mi-e dragă viața", "Seara albastră", "Fuga, fuga". În anul 1972, devine solista
Anastasia Lazariuc () [Corola-website/Science/304783_a_306112]
-
a Moldovei (1992). În prezent locuiește și activează la Moscova. s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din Transnistria ( pe atunci în URSS, astăzi în raionul Rîbnița, Republica Moldova). A studiat la Școala de muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1951-1955), apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte "Gavriil Muzicescu" din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. A fost membru
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
Lobel. A fost membru al PCUS. Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972). Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează în anul 1963
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
de Stat Cluj, Colecția de documente, fond Blaj, document numărul 556, se prezintă sub forma următoare: „Noi, biraele satului, împreuna cu jurații noștri și cu toți sătenii din Comăna de Jos, dăm această credincioasă atețtație a noastră la mâna lui Neaga, jobagul cinstitei nații, precum că în anul <17>65 au venit Onea Vodă, cătană, în Comăna de Sus, la moșia sa, la rudele lui și au șezut vreo doua sau trei zile în casa lui pâna la Crăciunul nostru, fiind
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
venit Onea Vodă, cătană, în Comăna de Sus, la moșia sa, la rudele lui și au șezut vreo doua sau trei zile în casa lui pâna la Crăciunul nostru, fiind feciorii de aici din satul Comăna de Jos, la David Neaga, după cum avem noi obcină de să adună pe sărbători feciorii. Ion Vodă, cunoscându-se cu oameni de aici din satul nostru, au venit aici în satul nostru și întâlnindu-se cu feciorii s-au dususă cu ei la gazda lor
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
obcină de să adună pe sărbători feciorii. Ion Vodă, cunoscându-se cu oameni de aici din satul nostru, au venit aici în satul nostru și întâlnindu-se cu feciorii s-au dususă cu ei la gazda lor, adică la david Neaga unde au șezut de s-au jucat cu feciorii pă<nă> au eșit sărbătorile noastre. Apoi iarași s-au dus la casa din Comăna de Sus, mai mult noi aicea în satul nostru nu știm să fi șezut; iar, pe
Comăna de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/308909_a_310238]
-
schit au început să se stabilească români din Transilvania, care cereau adăpost călugărilor, astfel formându-se un mic cătun. Lapoșul este însă atestat documentar mult mai târziu, în anul 1607. Însă pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
atestat documentar mult mai târziu, în anul 1607. Însă pe aceste meleaguri își avea grădinile și livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislău, și soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
soția lui Mihnea Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vie amintirea și legenda sa. În anul 1591, soțul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turcește”). Doamna Neaga nevrând să îl
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
Turcitul, domn al Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vie amintirea și legenda sa. În anul 1591, soțul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turcește”). Doamna Neaga nevrând să îl urmeze pe această
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
Țării Românești între anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vie amintirea și legenda sa. În anul 1591, soțul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turcește”). Doamna Neaga nevrând să îl urmeze pe această cale, știind să
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stăpâna comunelor Rusovat, Cislău, Lapoș, Tisău, Grăjdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul că oamenii comunei Lapoș au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vie amintirea și legenda sa. În anul 1591, soțul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turcește”). Doamna Neaga nevrând să îl urmeze pe această cale, știind să prețuiască posibilitățile sale
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
locuri (Biserica Doamnei Neaga, puțul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arată că aceștia îi purtau respect vrând să păstreze vie amintirea și legenda sa. În anul 1591, soțul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turcește”). Doamna Neaga nevrând să îl urmeze pe această cale, știind să prețuiască posibilitățile sale și poziția sa, dedicându-se facerii de bine (având un caracter total opus soțului ei), se retrage în părțile Lapoșului, aici simțindu-se în siguranță. Și legendele locale
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
urmeze pe această cale, știind să prețuiască posibilitățile sale și poziția sa, dedicându-se facerii de bine (având un caracter total opus soțului ei), se retrage în părțile Lapoșului, aici simțindu-se în siguranță. Și legendele locale susțin că Doamna Neaga ar fi construit aici o cetate unde se retrăgea în caz de pericol. Când amenințarea s-a ivit și în aceste locuri, se spune că ar fi potcovit un cal așezându-i potcoavele invers pentru a-i deruta pe urmăritori
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]