447 matches
-
Pe 6 august 1945, un bombardier B-29 a lansat prima bombă nucleară asupra Hiroșimei. Americanii încercau astfel să-i forțeze pe japonezi să capituleze. Pe 8 august, sovieticii au lansat Operațiunea Furtună de august. După ce URSS a denunțat pactul de neagresiune cu Japonia, i-a atacat în forță pe niponi în Manciuria, în conformitate cu angajamentele luate de Stalin la Conferința de la Yalta, și anume să atace Japonia la trei luni după înfrângerea Germaniei Naziste în Europa. Atacul sovietic a fost executat de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
de la putere de sosirea trupelor sovietice. Participarea sovietică la luptele celui de-al doilea răiboi mondial începe, după cum consideră unii istorici cu scurtul război de frontieră mongolo-japonez din 1939. Mai târziu în același an, URSS, protejată de prevederile pactul de neagresiune sovieto-german, a ocupat estul Poloniei la numai trei săptămâni după ce Germania Nazistă ocupase vestul țării vecine. În următoarele 11 luni, sovieticii au ocupat și anexat statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania). Uniunea Sovietică a sprijinit efortul de război nazist împotriva
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Germania Nazistă. Această graniță fusese trasată în anexa secretă a Pact Molotov-Ribbentrop și a fost stabilită ca graniță "de-facto" după ce cele două țări invadaseră și împărțiseră Polonia în campania din septembrie 1939, la numai câteva luni după semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german. Ca urmare a așezării sale geografice, garnizoana fortăreței a fost luată prin surprindere în momentul în care Puterile Axei au declanșat invazia în Uniunea Sovietică pe 22 iunie 1941. Fortăreața a devenit locul de desfășurare a primei mari bătălii
Oraș Erou () [Corola-website/Science/307715_a_309044]
-
lui schimbat din funcția de ministru de externe în mai 1939. Această schimbare nu reprezenta numai îdepărtarea de la conducerea diplomației sovietice a celui care sprijinise politica securității colective, dar era totodată și o mișcare care să faciliteze negocierea pactului de neagresiune germano-sovietic, semnat pe 23 august în același an de succesorul lui Litvinov, Viaceslav Molotov. E de presupus că Stalin a încercat, prin îndepărtarea lui Litvinov de la conducerea ministerului de externe, să evite orice piedică în negocierile cu naziștii, care nu
Maxim Litvinov () [Corola-website/Science/306721_a_308050]
-
înainte de a ajunge la acceptarea unui armistițiu pe 13 martie 1940. Ca urmare directă a agresiunii sale, Uniunea Sovietică a fost a fost exclusă din Liga Națiunilor pe 14 decembrie 1939. Pactul Molotov-Ribbentrop din august 1939 a stabilit relații de neagresiune între Germania Nazistă și Uniunea Sovietică, iar un protocol secret stabilea că Polonia și statele baltice vor fi împărțite între cei doi semantari. În timpul invadării Poloniei din 1939, cele două puteri au atacat, ocupat și împărțit Polonia, iar în iunie
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
deficiențe relevate de bătăliile războiului de iarnă mai înainte de declanșarea atacului nazist de pe 22 iunie 1941 (Operațiunea Barbarossa). Slabele performanțe ale Armatei Roșii din timpul războiului de iarnă cu Finlanda l-au încurajat pe Hitler să ignore termenii pactului de neagresiune (pactul Molotov-Ribbentrop) și să declanșeze atacul prin surprindere. În primele etape ale războiului, armata sovietică a fost nevoită să se retragă. Stalin a dat ordine foarte dure, de rezistență cu orice preț, în loc să accepte retrageri strategice, ceea ce a dus la
Istoria militară a Uniunii Sovietice () [Corola-website/Science/302292_a_303621]
-
va ataca URSS-ul până în cele din urmă din Finlanda, care era o excelentă bază de atac, în condițiile în care granița sovieto-finlandeză era la doar 32 km depărtate de Leningrad. În 1932, Uniunea Sovietică a semnat un pact de neagresiune cu Finlanda. Pactul a fost prelungit pentru încă 10 ani în 1934. În aprilie 1938, sau chiar mai devreme, Uniunea Sovietică a început negocieri diplomatice cu Finlanda în încercarea de a îmbunătăți apărarea mutuală împotriva Germaniei. Principala preocupare a sovieticilor
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
orașului-leagăn al revoluției bolșevice. Cea mai mare parte a anului a trecut cu discuții sterile. În același timp, situația politică din Europa s-a înrăutățit. Germania Nazistă și Uniunea Sovietică au semnat, pe 23 august 1939, Pactul Molotov-Ribbentrop. Pactul de neagresiune sovieto-german conținea și clauze secrete prin care țările Europei Răsăritene erau împărțite între cei doi semnatari. S-a căzut de acord ca Finlanda să devină parte a "sferei de influență sovietice". Invazia Germană a Poloniei de pe 1 septembrie 1939 a
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
și să-și mute forțele armate 20-25 km depărtare de frontieră. Guvernul Finlandei a tăgăduit orice responsabilitate pentru incident și a refuzat să-retragă armata din zonă. Refuzul acesta a fost folosit de Uniunea Sovietică ca să nu mai respecte tratatul de neagresiune. În ziua de 30 noiembrie 1939, 23 de divizii ale Armatei Roșii, în total 450.000 de mii de oameni, au atacat, atingând, în scurtă vreme, linia Mannerheim. În zona de frontieră ocupată de sovietici, în orășelul Terijoki - azi Zelenogorsk
Războiul de Iarnă () [Corola-website/Science/302312_a_303641]
-
a dus la numeroase atrocități împotriva civililor, cum ar fi masacrul de la Nanking. Japonezii s-au luptat cu fortele sovieto-mongole în Manchukuo în 1938 și 1939. Japonia a încercat să evite războiul cu Uniunea Sovietică prin semnarea unui pact de neagresiune cu Uniunea Sovietică, mai târziu, în 1941. Germania a fost puterea principală a Axei în Europa și de facto, liderul alianței cu autoritate asupra Pactului Tripartit. Germania a fost condusă de Adolf Hitler și al său Partid Muncitoresc German Național-Socialist
Puterile Axei () [Corola-website/Science/302070_a_303399]
-
1934, a fost semnat un ultim acord de pace, încheindu-se cu înapoierea Leticiei către Columbia, scuze oficiale din partea Perului pentru invazia din 1932, demilitarizarea zonei care înconjura Leticia, libera navigare pe râurile Amazon și Putumayo și o asigurare de neagresiune. Saar a fost o provincie înființată și plasată sub controlul Societății prin Tratatul de la Versailles. A fost formată din părți ale Prusiei și Palatinatei. După cincisprezece ani de administrație sub Societate, s-a desfășurat un plebiscit pentru a stabili cărei
Societatea Națiunilor () [Corola-website/Science/302049_a_303378]
-
urmare politica sa de securitate s-a îndreptat către Liga Națiunilor. Încercările de formare a unor alianțe pentru securitate cu tările scandinave nu au fost nici ele încununate de succes. În 1932, Finlanda și URSS au semnat un pact de neagresiune, dar până și analiștii contemporani l-au considerat lipsit de orice valoare practică. Pactul Molotov-Ribbentrop din 1939 i-a dat posibilitatea Uniunii Sovietice să facă presiuni asupra Finlandei și țărilor baltice. Statele baltice au cedat rapid presiunilor rusești, dar Finlanda
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
care cerea evacuarea imediată și necondiționată a Basarabiei, (fostă parte a Imperiului Rus între 1812-1917, care se unise cu România după Primul Război Mondial) și a Bucovinei de Nord. Somația sovietică se baza pe anexa secretă expansionistă a pactului de neagresiune germano-sovietic semnat la 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov). Guvernul român, pe fundalul conjuncturii internaționale nefavorabile intereselor (suveranității) României, a cedat presiunilor sovietice și germane. Pe fondul aprecierilor lui Hitler că „România a fost, timp de câteva decenii, aliatul activ și
Dictatul de la Viena () [Corola-website/Science/302692_a_304021]
-
mare împrumut internatinal subscris de SUA combinat cu reforme monetare, restaurarea comerțului dintre est și vest și reluarea legăturilor cu Rusia. Germania complică ecuația relațiile cu Rusia Sovietică după Tratatul de la Rapallo din aprilie 1922 și Tratatul de neutralitate și neagresiune din aprilie 1926. Primul tratat stabilea procedura de reglementare a litigiilor dintre cele două țări, renunțarea reciprocă la despăgubirile de război, restabilirea relațiilor diplomatice, clauză națiunii celei mai favorizate și colaborarea economică. Cel de-al doilea tratat prevedea că în
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
reînarmarea germană. După părăsirea Conferinței Dezarmării și a Societății Națiunilor și după eșecul negocierilor cu Franța, obiectivele regimului nazist au vizat neutralizarea sistemului de alianțe al Franței. După Concordatul cu Papalitatea, pe 26 ianuarie 1934 a fost încheiat tratatul de neagresiune cu Polonia. Pentru Polonia, tratatul de neagresiune era un pas important în politică de echilibru dintre URSS și Germania. Pactul germano-polonez a avut drept rezultat începutul unei ofensive diplomatice franceze. Franța se apropie de Italia în scopul consilidarii opoziției antigermane
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
a Societății Națiunilor și după eșecul negocierilor cu Franța, obiectivele regimului nazist au vizat neutralizarea sistemului de alianțe al Franței. După Concordatul cu Papalitatea, pe 26 ianuarie 1934 a fost încheiat tratatul de neagresiune cu Polonia. Pentru Polonia, tratatul de neagresiune era un pas important în politică de echilibru dintre URSS și Germania. Pactul germano-polonez a avut drept rezultat începutul unei ofensive diplomatice franceze. Franța se apropie de Italia în scopul consilidarii opoziției antigermane și clădirea unor alianțe în est care
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
Primul Război Mondial. Restricțiile impuse prin Tratatul de la Versailles au fost revizuite. În 1933, Germania părăsește Societatea Națiunilor, iar Hitler face cunoscută dorința de pace aparență. Acordul Reichului cu Vaticanul, menit să asigure drepturile Bisericii Catolice în Germania, pactele de neagresiune cu alte state și găzduirea Jocurilor Olimpice în 1936 au confirmat politică sa. În 1935, Sarlandul se alătură Germaniei printr-un plebiscit, iar puterile aliate recunosc dreptul de autodeterminare al germanilor. În 1935, Hitler introduce recrutarea obligatorie, anunță reînarmarea și semnează
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
regele hitit Hattușil al III-lea. Ramses a fost de acord să semneze tratatul cu condiția să se specifice că hitiții au fost responsabili pentru încălcarea tratatului anterior agreat de Akhenaten și Suppiluliumas. De asemenea tratatul prevedea un pact de neagresiune și alianță în cazul în care cele două părți sunt atacate de o a treia parte, sprijin reciproc în înăbușirea revoltelor interne, extrădarea oponenților politici și delimitarea frontierelor. Copii inscripționate ale tratatului s-au găsit la Ramesseum și pe pereții
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
în închisori în timpul eputărilor din Armata Roșie din perioada 1936-1938. Pentru a-și întări influența asupra Europei Răsăritene ca și pentru a dezvolta relațiile economice cu Germania, Stalin a inițializat și aprobat semnarea pe 23 august 1939 a Pactului de neagresiune sovieto-german, cunoscut sub numele de Pactul Molotov-Ribbentrop și a Înțelegerii comerciale germano-sovietică. O anexă secretă la Pact stabilea că Polonia de răsărit, Letonia, Estonia, Estonia, Basarabia și Finlanda să fie ocupate de URSS, iar Polonia apuseană și Lituania să fie
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
a reușit anexarea unor zone de graniță, în special în zona Leningradului. Acest război a declanșat un protest internațional puternic, pe 14 decembrie URSS-ul fiind exclus din Liga Națiunilor. Pe 22 iunie 1941, Adolf Hitler a rupt pactul de neagresiune și a invadat Uniunea Sovietică. (Vezi și Operațiunea Barbarossa). Folosindu-se de relațiile din interiorul Partidului Nazist, spionul NKDV-ist Richard Sorge a reușit să descopere data și ora exacte ale atacului german. Aceste informații au ajuns la Stalin, dar
Istoria Uniunii Sovietice (1927-1953) () [Corola-website/Science/299472_a_300801]
-
asistență socială și a relansat plata datoriei externe. Se resimt progrese substanțiale și în învățământ: la Kaunas apar primele universități. În 1923 se efectuează un recensământ național. În mai 1926 este ales al treilea "Seimas". Acuzați de semnarea pactului de neagresiune sovieto-lituanian, care a condus la bolșevizarea țării, creștin-democrații pierd majoritatea și intră în opoziție. Lovitura de stat din 17 decembrie 1926, condusă de "Uniunea Naționaliștilor Lituanieni", duce la căderea guvernului. Antanas Smetona devine președinte, iar Augustinas Voldemaras premier. Smentona rămâne
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
deputat, din partea Partidului Național Țărănesc. Decizia sa este cu atât mai surprinzătoare, cu cât avea asigurat un post de senator pe viață, pentru "servicii deosebite aduse țării". Problema era că Iuliu Maniu încheiase cu Corneliu Zelea Codreanu un pact de neagresiune electorală, iar Nicolae Titulescu era cunoscut drept un adversar ireductibil al legionarilor, în care vedea agenți de influență ai lui Adolf Hitler. Din considerente politice, ținând cont și de prestigiul, adesea construit artificial, al lui Titulescu, Corneliu Zelea Codreanu s-
Nicadori () [Corola-website/Science/304640_a_305969]
-
încercări de obținere a independenței. Contactele poloneze cu emigrația prometeistă au fost menținute fără știrea și consimțământul guvernului polonez. A patra perioadă (1926-1932), de la revenirea lui Piłsudski la putere după "Lovitura de stat din mai" (1926) până la semnarea "Pactului de neagresiune cu Uniunea Sovietică", a fost perioada cea mai hotărâtă, organizată și activă de colaborare a Poloniei cu organizațiile străine prometeiste. În 1927, chestiune prometeiană a devenit preocupare oficială a guvernului, fiind înființate departamente specializate în ministerul de externe și în
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
neproductivi". Mai multe fapte a condus la o asemenea evoluție: Până la moartea lui Piłsudski din 1935, s-au schimbat foarte puține persoane din cadrul mișcarii prometeiste poloneze, separată de distanțarea oficială a responsabililor guvernamentali, în principal datorită semnării pactului polono-sovietic de neagresiune. Odată cu schimbarea în formula guvernamentală care a apărut după 1935, a apărut și un declin al conducerii poloneze a mișcării prometeiste. Mișcarea a trebuit să facă față marilor reduceri de fonduri și scăderii importante a sprijinului direct sau indirect al
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
interna-ționale, diplomația sovietică a reușit recunoașterea noului ei statut de către Occident (Germania-1922, Marea Britanie-1924, Franța, SUA-1933), devenind membră a Societății Națiunilor, cu sprijinul României.Relațiile româno-sovietice se reluaseră după contactele diplomatice N. Titulescu - N. Litvinov (1934), iar un pact de neagresiune nu s-a mai semnat datorită tergiversărilor lui Stalin privind recunoașterea graniței pe Prut și a opoziției cercurilor politice naționaliste românești și occidentale, soldată cu demiterea lui Nicolae Titulescu de la Ministerul Afacerilor Externe (1936). De la pactele de securitate colectivă, antifasciste
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]