486 matches
-
părea așa de sigur pe el, cu cearcănele lui săpate sub ochii de culoarea mierii, ce combinație bizară se făcuse totuși între ea și Trofin, atunci, în momentul fecundării, ce amestec zguduitor, celula ei și celula lui, un amalgam, un nebulos, o rotație continuă, până când au reușit să se fixeze particulele pregnante... O clipă avu impresia că băiatul este nefericit și se gândi că poate ar fi mai bine să tacă, pe urmă, în parcare, cu mâna pe mânerul portierei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unde-i diamantul. M-am deșteptat Îngrozit. Prima mișcare a fost să duc mâna la buzunarul interior: acolo era etuiul, iar În el, autenticul non pareil. Ușurat, am deschis fereastra. Lumină. Răcoare. Larma nebună a păsărelelor. O dimineață micuță și nebuloasă de Început de ianuarie. O dimineață somnoroasă, ghemuită sub cearșafurile ceții alburii. De la poezia dimineții am trecut pe negândite la proza vieții, care mi-a bătut la ușă. Am deschis. Era subcomisarul Grondona. M-a Întrebat ce căutam În cușeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sau cu Bărăganul românesc, nu vorbele sunt importante, ci complicitatea cititorului cu argoul. Dar poate că, pentru ca cititorul să Înțeleagă mai adânc textura borbioyescului lunfardo, ar fi utilă o paralelă Între acest excentric argou de laborator, care evoluează În universul nebulos al unei vorbiri, dacă ne putem exprima astfel, cu totul și cu totul paralele, și modul, poate că tot atât de aseptic, În care Mihail Sadoveanu simulează sau, mai exact, oferă senzația limbii vechi. Simplă iluzie estetică, stilistică. În acest decor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
asupra celor care o citesc. E o poezie cu suflet, vorbind deci sufletului. Mărturisește o intimitate. Este, de multe ori, o poezie de atmosferă sau mai bine zis o poezie a atmosferei, aspirând la imaterialitatea aerului și la imponderabilul unor nebuloase stări de conștiință. Proclamă transparențe, dar și viziuni de o densitate telurică, și adesea face aceasta în limbajul grației. De neuitat rămâne imaginea aceea a lui „Danilov“ impusă în volumele anilor ’80, de la Fântânile carteziene până la Deasupra lucrurilor, neantul, perambulând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
concentra asupra lui. Intervenise ceva nou? Se mai aflase ceva? De obicei se repetau lucruri vechi. Domnul Andrei se mai jura o dată că dăduse cândva mâna cu Bătrânul. "Ehe, e mult de-atunci", ofta el cu ochii aburiți de amintiri nebuloase pe care nimeni nu le putea confirma, nici dezminți. Aproape sigur venea iarăși vorba despre faptul că Bătrânul ar fi fost în tinerețe căpitan de vapor și că, într-una din călătorii, contractase boala deșertului, o boală curioasă și necruțătoare
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
știe, și nici chiar mai târziu nefiind pe deplin sigur când și cum a început. Cu această etapă nu se mai putea vorbi însă doar de curiozitate, ci și de surprindere și chiar de teamă în măsura în care înțelegea, într-un fel nebulos și, prin urmare, neștiind cu adevărat de unde apare sentimentul acela nedefinit Îcare nici nu era cu totul sentiment) de teamă, că răspunsurile primite ar fi putut fi altceva decât ar trebui să fie, adică puteau fi și incomplete și alăturea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
feciorul terminase, poate că ieșise deja. Iancu nu mai știa. Nici trosnetele buturugilor sau vuietul tirajului din sobă nu le mai auzea. Era instalat într-un fautel de trei taleri și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à la fois... doar pentru el. Locul lui era la picioarele ei, chiar în fața scenei. O privea cu admirație, șoptind mereu acel nume melodios, tulburător, predestinat succesului și iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
perseverența sau respectul de sine. Vanitate, temperată de suspiciunea față de sine, dacă nu de cunoașterea de sine, sentimentul că oamenii sunt niște automate supuse voinței sale, dorința de a „depăși“ cât mai mulți băieți și de a ajunge pe culmile nebuloase ale lumii... iată bagajul cu care a intrat Amory, plutind, În adolescență. ANTRENAMENT PENTRU MAREA AVENTURĂ Trenul a Încetinit la Lake Geneva cu o lentoare de miez de vară și Amory a zărit-o pe maică-sa așteptând În automobilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gașcă. A urmat Îmbibarea cu alcool a mai multor temperamente, În vederea calvarului cinei. Au hotărât să cumpere bilete la teatrul Tyson, la o reprezentație ce includea În program și patru cocteiluri, o piesă pe două voci monotone, cu scene deprimante, nebuloase, cu efecte de lumină imposibil de urmărit din cauza ochilor, ce i se comportau straniu. Mai târziu, și-a spus că trebuie să fi fost Gluma... ...A urmat Cocoanut Grove, unde Amory a dormit din nou pe balconaș. La Shanley’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Bards and Scotch Reviewers. William Randolph Hearst a fost un celebru magnat de presă american. Finanțist american, investitor În căile ferate. „Și, cum noaptea plutea acum joasă, Și cadranele stelelor lămureau dimineața - Cadranele stelelor arătau spre dimineață - În fundul aleii, o nebuloasă Și delicvescentă lumină căpăta viață ...“ (E. A. Poe, Ulalume, trad. de Emil Gulian) Rupert Brooke a trăit la Grantchester, lângă Cambridge (o cunoscută poezie de-a lui se intitulează The Old Vicarage, Grantchester), și a călătorit În Pacific, ca să-și Îngrijească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să decidă dacă Uniunea Europeană ar trebui să fie sau nu o putere militară. De asemenea, mereu își dispută opiniile legate de globalizare. Absența Uniunii Europeane ca putere militară intensifică starea de haos din ordinea mondială actuală. Vestul, acea entitate deja nebuloasă, a devenit din ce în ce mai confuz. în absența unei comunități internaționale unite, nu avem o autoritate legitimă care să exercite responsabilitatea de a proteja. Ca atare, tiranii conduc fără grijă în alte părți ale lumii și victimele regimurilor represive și ale statelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
secte religioase, cu concepții bizare și totul străine de spiritul evanghelic al Mântuitorului. Rezultatul poate fi acesta: Biserica creștină, în genere, a pierdut frâna autorității milenare, iar popoarele își caută singure un punct de reazim spiritual, orientându-se spre ceva nebulos, spre un Mântuitor, ne-ncadrat în formulele și // căprăriile omenești și Care să plutească senin și autoritar în înaltele sfere ale spiritualității. Că Mântuitorul Christos n-a fost înțeles nici după aproape 2000 de ani, acesta e un lucru învederat. Biserica
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
serios, bine intenționat, dar lipsit de spirit critic este Cornel Munteanu, autorul unei recente cărți despre Laurențiu Fulga (Laurențiu Fulga, studiu monografic, Dacia, col. ,,Discobolul“,Cluj Napoca, 2002). Laurențiu Fulga (1916-1984) a scris nuvele, romane și piese de teatru patetice și nebuloase, pe care nu le mai citește azi nimeni. În ultimii săi ani de viață a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor și i-a cucerit pe scriitori cu generozitatea și căldura lui sufletească, astfel încât aproape toate cărțile i-au fost comentate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pretinși scriitori, paradoxismul este luat în serios numai de cei care nu înțeleg literatura. Dar ei sunt mulți... Printre adepții paradoxismului se numără și Ion Pachia Tatomirescu, autor al volumului Nichita Stănescu și paradoxismul (Aethicus, Timișoara, 2001). Având o ideologie nebuloasă, paradoxismul permite orice gen de discurs critic, inclusiv unul bombastic și patriotard: „Geniala ardere nestăvilită, totală, la rugul Poeziei, dăruindu-i-se conștient, cu toată ființa, a proiectat / projetat monumentala operă stănesciană, din profunzimile aurifere ale autohtonismului, în cea mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe-o scară imaginară către zonele întunecate, sublunare, chiar tenebroase ale conștiinței mele. A fost noaptea unei revelații dureroase, un fel de oglindire în apele a două suprafețe argintate, cu proprietăți total opuse. Puritatea vocilor mă împingea, paradoxal, spre fapte nebuloase. O sticlă de JD mi-a deturnat cu greu impulsurile. Evit să scriu aici proză fantastă. Printr-un proces psihic banal, într-o fugă de idei lucide, am înțeles de ce sopranele & tenorii sunt ființe atât de iubite. Nu de-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
fiindcă nu-mi este Îngăduit. Vă pot spune doar atât: nu vom scăpa. Am văzut bătălia de la Vaslui, cunosc puterile țării și cunosc și puterile dușmanilor. Ceea ce facem acum e o sinucidere lentă, care păstrează Încrederea țării Într-un viitor nebulos. Nu știu cât va mai dura agonia. Poate două-trei săptămâni, poate o lună. Mai mult, nu cred. Puhoiul oștilor turcești se scurge fără Încetare pe cele cinci poduri, iar călăreții noștri se avântă, cu fiecare atac, spre o moarte sigură. Vă scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
existau negri cu suflete albe, oameni continentali dovediți acvatici și cu rudiment felah în fata Lenorei clin Mizil. Așa se ating locurile și vremurile, unde cu altele! - Ce o fi făcând Rim? zise. Totodată stele mici, ascuțite, îi înțepară privirea nebuloasă. Se 32 deșteptă din închipuiri și nimic nu o mai interesa decât cerul acela nou, iv,'. ac ilo la orizont. --- So vede! zise răgușit moșul. în adevăr, era Cetatea vie. Mii de lumini mici punctau întunericul. Mini se scula, se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acum ofensat de-a binelea de necum pătarea lui Nory, tăcea veninos. De Mini, tonul vulgar și acru pe care îl luase încăierarea o supără, mai ales că, opriți la colț de stradă, erau o adevărată stridență în discreția zilei nebuloase, care, înfășurată în broboada de ceață, nu da drumul în sus vibrațiilor să se risipească, ci grămădea toată discordanța lor subt tavanul umed și scund al aburilor de toamnă. Neînțelegînd nimic și plictisită, Mini se scuză că are timpul prins
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
-n repetate întâmplări, congelarea țipătului, peste ochii somnambulului de sicrie, mai așteptasem o zăpadă de îngeri să-ți așeze diamantele deshidrataților, întunecați de nebunia înecată-n niciunde... Și-n droguri spintecate de negura unui vis, m-ai învitat într-o nebuloasă destindere cețoasă de timpuri. Înlăuntrul sufletului meu, doar ghearele nopții de trupuri grăbeau moartea eului, ce nu va fi îngropată în aceată groază absentă, așezată peste prima ninsoare... Ce nu va fi îngropată până când nu-mi vei spune de iubitele
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
niște origini nu tocmai curate, chiar faptul că suportă dezordinea și mizeria din casă Îi dădea de bănuit, dar Mașa Își alungă gândul rău făcând o cruce cu limba pe cerul gurii, iar cuvintele Extraterestrului referitoare la praful cosmic și nebuloase i se șterseră din memorie. Totuși, gândul cu dereticatul nu-i dădea pace, așa că Mașa se trezi vorbind aproape fără voia ei: - Ați putea să-mi spuneți, mă rog, de ce la voi nu se deretică seara? E păcat cumva? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca temei al existenței universului întreg. L’invitation au voyage (Corto Maltese) Atunci când Milo Manara îl transforma pe Hugo Pratt în personaj al ambițioasei sale fresce onirice, acordându-i acestuia din urmă rolul de Vergiliu ce luminează drumul accidentat și nebulos al lui Giuseppe Bergman, alegerea confirma ceea ce se putea intui, deja - Hugo Pratt rămâne autorul de vise cel mai redutabil pe care proza grafică îl produce în secolul XX. În ființa lui Hugo Pratt fuzionează, paradoxal, vigoarea rebelă a lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
pe fundalul poetic și tragic al Italiei dominate de bombardamente, atacuri și ambiguitatea conflagrației. L’ange à la fenêtre d’Orient este nu doar o aventură venețiană pe timp de război, ci și imnul pe care Pratt îl dedică ființei nebuloase și himerice a Veneției. Aflat în căutarea Graalului său personal, ținutul El Dorado, Corto pare incapabil să se smulgă de sub vraja unei seducții fatale. În mănăstirile cu incunabule sau în vechiul cartier evreiesc al orașului, Corto urmărește manuscrisul din piele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Un aliaj de cruzime, curaj și încredere în posibilitatea teritoriului care se oferă privirii de a fi casa unui nou început. La 1806-1807, atunci când armatele britanice încearcă o invazie a coloniei spaniole, America este prinsă în maelströmul unor promisiuni încă nebuloase. În Nord, marea republică anglofonă este deja clădită, în vreme ce în Caraibe se plămădește, grandios și tragic, republica neagră din Haiti. În Europa, Spania este aliata Franței ce urzește himera imperiului continental. Viitoarea Argentină se află la marginea acestei table de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
săreau prin aer și chicoteau, apoi Dragoș s-a așezat în patru labe, copilul i s-a urcat în spinare, se mișcau așa, de-a lungul încăperii. Când izbuteam să ridic mai mult pleoapele, îi vedeam ca pe niște pete nebuloase mutându-se de colo colo, habar n-aveau de mine, voiam să strig la ei să se astâmpere odată, să mă lase să dorm, mi se înțepeniseră maxilarele, nu izbuteam să scot decât niște sunete jalnice : „ob-ob-ob...“. Apoi s-au
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a mai văzut pe Intendent de aproape. Se spune că, în taină, venise un altul în locul său și chiar că se perindaseră mai mulți; la rândul lui, Castelanul era tot un necunoscut: locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]