7,800 matches
-
cereau atent chibzuite. Înainte de a da tiparului romanul terminat, Pynchon a publicat cîteva fragmente, ca povestiri de sine stătătoare, în "Esquire Magazine" și "Cavalier", ceea ce înseamnă, dacă facem o socoteală simplă, că faimoasele sale personaje, Oedipa Maas și șleahta de nebuni simpatici care o însoțește pretutindeni, intrau în "arhivele" istoriei ficțiunii într-o vreme cînd, de pildă, o bună parte din melancolicii emigranți ruși, ori Lolita lui Vladimir Nabokov deja pătrunseseră în imaginația cititorului american. Fac această comparație nu doar pentru că
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
care s-a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște gheare fără păsări pe cerul disperării,/ se apropie în unghi ascuțit de Ochiul Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri de Crăciun,/ ologii își visează picioarele alergînd după trupuri.// Viața e frumoasă! strigă o pocitanie în crîșmă./ Muzicanții bătrîni îl sărută ca pe-un copil mort./ Cei
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
acum clasicizata tradiție a multiplei oferte postmoderniste: policier, love-story, metatext filozofic, povestire cu ramă, găsiți aproape tot ce căutați. Narațiunea propriu-zisă se dezvoltă că dialog între două personaje, un bărbat cu o istorie bizară, ajuns pacient într-un spital de nebuni, si psihiatra căreia i se confesează, o femeie la rîndul ei puțin obișnuită, absorbita de propriile ei drame și dileme amoroase. Ramă de care vorbeam o reprezintă povestea acestei femei, și după părerea mea este partea cel mai puțin reușită
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
din cel de-al doilea plăcerea tăieturii în carne vie a valahului, ca și truculenta subțire a expresiei): "Mă duc cu Ț. la teatru, la monologul franțuzesc, extraordinar, extras din jurnalul lui Nijinski. Pe drum se ridică de pe o bancă nebunul. Curg zdrențele de pe el. Ne spune cum l-a purtat pe Gorbaciov prin Ungaria, cum i-a tras niște pumni după ceafa, dar nu cere bani. În beznă lui pîlpîie bună creștere. Nu-mi cere fiindcă e de față Ț
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
mă-nfrînge și mă izbeste-n fibre,/ Cel zburător e poate încremenit în rai/ Și-mi face semne albe. Parcă mă-nstrăinai./ Mediterana-ti musca tăcerile, felibre!/ Zice un glas apropiind polipii,/ Meduzele, urzici căzînd polog/ Pe sînii Afroditei. Urlă știrbii/ Nebuni pe lînga rozele din orb./ Alteța m-a facut mama din flori/ Și mă înfățișez tot sfiiciune/ Cu lira-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul de licorn./ Mirajul bestialității mă părăsește, somn,/ Și-și crapă ochii
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
totuși, cu plan sau cu bună știință. Ceva indelebil în caracterul sau mereu clătinat, de a trădă... * Aici, anume, citatul din Henri Michaux: "Adevăr al visului. Nimeni nu vede limpede de unde poate veni trădarea, de unde îl scrutează ochiul trădătorului lăuntric." * * * "Nebun nu este cel ce și-a pierdut rațiunea. Nebun este cel ce a pierdut totul, în afară rațiunii." (Chesterton) * Un mort care nu se lasă, care nu se dă bătut, întrebînd de dedesubt: - O mai fi ningînd pe pămînt?...
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
în caracterul sau mereu clătinat, de a trădă... * Aici, anume, citatul din Henri Michaux: "Adevăr al visului. Nimeni nu vede limpede de unde poate veni trădarea, de unde îl scrutează ochiul trădătorului lăuntric." * * * "Nebun nu este cel ce și-a pierdut rațiunea. Nebun este cel ce a pierdut totul, în afară rațiunii." (Chesterton) * Un mort care nu se lasă, care nu se dă bătut, întrebînd de dedesubt: - O mai fi ningînd pe pămînt?...
Ochiul interior al trădării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18058_a_19383]
-
revoluționare, ca să le anihileze. Voi nu știți ce-i comunismul rusesc. Regimul de abuzuri de azi, de abundență, dezordine și risipă, e comparativ blajin. Azi rusul cîntă, se îmbată, iubește, joaca și face revoluție... Apostolii ăștia, cu vîrtuți scheletice de nebuni, visează mizeria și robia universală... Intelectualitatea lor nu reunește, nu amplifica: eliminează! fabricată din mediocritate și cruzime. O falsă intelectualitate suplinește generozitatea văzului omenesc, cu ferocitatea fanatica a belferului mărginit. Azi sîntem proprietatea tarului, mîine putem deveni proprietatea unor arendași
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
aici, un număr din Ultima oră, din 2 martie 1929. Vedeți? Semnătură mea cu B. la mijloc. Inițiativa paginii acesteia îi aparținuse tot lui Comarnescu. Aflase el că mai trăiește, complet uitat și paralizat din 1915 în urmă atentatului unui nebun, Alexandru Davilla. Și ne-a trimis la el. Bietul Davilla stătea pe lînga Sanatoriul Antoniu, pe Șoseaua Kiseleff. L-am găsit acolo, imobilizat într-un fotoliu, si a fost atît de emoționat că își mai adusese cineva aminte de el
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
literar". Astfel s-a nascut chiar în incinta spitalului "singura" publicație din lume fără zodiac, "Bahluiul". Punctele de atracție ale ziarului le constituiau "Editorialele de Bahlui" ale lui Boris, dar și suplimentul "Bahluiul literar". "Trecut pe dreapta la spitalul de nebuni, ca să i se toarne ceva ulei în cutia de viteze", Boris și colaboratorii săi interni sau externi revarsă asupra orașului tiraj după tiraj, "căci artistul de aia-i artist, ca să-și alinieze gărgăunii pe hîrtie, gărgăun cu gărgăun". Trezirea orașului
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
dacă ținem cu tot dinadinsul, să-l aflăm) este că salvarea acestei lumi cuprinse de nebunie nu poate veni decît prin dispariția ei, dispariția orașului Iași, închipuit aici de Cătălin Mihuleac, ceea ce se și intampla în ultima parte a volumului: nebunii ieșiți de la Socola, la sugestia psihiatrilor, pentru a scăpa orașul de șobolani și spre a se vindeca ei înșiși în felul acesta îi privează pe propriii lor medici de pacienți și le provoacă îmbolnăvirea. Astfel bolnavii foști psihiatri încep să
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
noștri de salon, aceasta proporție a săltat binișor peste limitele tolerabilitătii. Oare criticii criticilor lui Emil Constantinescu nu se gândesc, înfricoșați, la ideea că, în clipa de față, unul din șase români sunt gata să voteze, orbește, cu casa de nebuni?
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
că trebuie citit cu unele precauții. Că oricare autor de jurnal. Că Cioran, de exemplu: poate nu e adevărat". Sau: "Formidabil portret al lui Constantin Virgil Gheorghiu pe care, pare-se, nimeni nu l-a putut suferi. ăUn amestec de nebun, de pișicher, de reptilă și de Smerdiakovă. aO combinație de român, de rus, de țigan și de grecă.ăExtrem de smerit, dar an fond agresiv și calculat...a(614). Desfășoară atâtea forțe fiindcă nu e sigur pe el, nu știe
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
de amor, iar un an mai tîrziu Mircea Cornisteanu regizează, tot la "Nottara", Mobilă și durere. Este montat și în țară, cam în aceeași perioadă: Nicolae Scarlat face la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamt, Somnoroasa aventură, Cristian Hadjiculea la Iași, Acesti nebuni fățarnici, iar atît de specialul Aureliu Manea face la Cluj O sărbătoare princiara. Putem spune că a fost cu adevărat un moment Teodor Mazilu în teatrul românesc. Dar, încet-încet, a intrat iarăși într-un con de umbră, ce s-a
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
fi folositor sau nu, poftele trebuie înfrînate dar nu e sigur că ne va sta în putință să o facem, gîndirea are piedici multe, puterea e fragilă, întrebările vin de obicei înaintea răspunsurilor, rîsul poate fi un scop în sine, nebunii și bețivii merită ascultați cu luare-aminte, cel puțin din cînd în cînd, timpul este stăpînul nostru, viața de apoi s-ar putea să fie în noi înșine, adevărul, dacă există, nu prea contează, iar poveștile, la modul general, deci și
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
salutase în versuri: Fiindcă mă luarăți la drum, vă răsplătesc cu o urmărire Bum-Bum! Pe urma făcuse pe loc numărul lui, cu urmărirea unui gangster, într-un Ford 1928. Nu ziseserăm nimic. Puteai să crezi că dăduserăm de încă un nebun, ceea ce nouă nu s-ar fi putut spune că ne lipsea. Pînă-n ziua în care cineva, cotrobăind în geamantănașul lui rupt, găsise un caiet, cu un rol de teatru și pe care scria cu creion roșu Richard ÎI. Caietul circulase
Poveste întreruptă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17576_a_18901]
-
în traducerea lui Alain Păruit), acestea fiind primele două tomuri ale unui vast ciclu epic. Urmează al treilea, Maramouresch, din care deja revistele publică fragmente. Anul acesta, la începutul verii, a apărut masivul român al lui Augustin Buzura Recviem pentru nebuni și bestii, scriere prin care autorul reintră în scenă propriu-zis literară, după 11 ani de absență. Despre cărțile amintite ale lui Breban și Tepeneag, cu excepția uneia, am avut prilejul să-mi spun părerea la apariție. Voi notă acum cateva impresii
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
spun părerea la apariție. Voi notă acum cateva impresii despre noul român al lui Augustin Buzura, prozatorul a cărui evoluție am urmărit-o de aproape, de-a lungul anilor, în cam tot ce a tipărit. Primii comentatori ai Recviemului pentru nebuni și bestii au întâmpinat cartea că pe un eveniment al literaturii din ultimii ani și al vieții noastre literare. Alex. Ștefănescu a vorbit, în cronică din "România literară", despre "revenirea spectaculoasă" a prozatorului, si la fel, în "Adevărul literar și
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
critic aproape pe fata al totalitarismului, pe când aceasta de sub ochii noștri, cu atâtea aspecte încă nebuloase, trebuia deslușita, descifrata. Iar operația îi cerea scriitorului timp. Tudorel Urian, în comentariul amintit din "Cuvântul", crede că avem, în sfârșit, în Recviem pentru nebuni și bestii, "marele român al tranziției", formulare din care numai prima jumătate îmi pare că stă în picioare. Un mare român se poate susține că este acesta pe care il discutăm, prin epos, prin miza ideatica, dar unul al tranziției
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
putere și de represiune, reactivați după temporară lor repliere tactică, reciclați în protagoniști ai înnoirii, ai schimbărilor repezi, erijați, tocmai ei, în agenți ai tranziției, ai prefacerilor din temelii, sociale și morale. Sunt "bestiile" care profită de moliciunea și apatia "nebunilor", pentru a redeveni iarăși ce au fost, si mai mult decât atât, cum au proclamat sfidător, obraznic. Totul sună prea cunoscut, de bunăseamă, dar să spunem că, proiectată epic, aceasta problematică a zilei dobândește în românul lui Augustin Buzura concretețe
Nici învins, nici învingător by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17583_a_18908]
-
azi, e goală, la cîte o masă, figuri necunoscute, fără expresie, vide. Terasă, bătută sălbatic de-un neon indiferent, e pustie că o scenă părăsita și uitată. Ba, uite colo, lîngă parapet, un rătăcit, un eșuat de pe vechea corabie a nebunilor: da, îl știu, ca si-altdat^, paharul plin e cel cu vodca, cel pe jumătate, cu apă: pentru înșelarea curioșilor. Soarbe și trage din țigară fără filtru, soarbe, soarbe... Trăim într-o lume a văicărelilor. Ziarele și televiziunile întrețin o permanentă
Istorie lungă, istorie scurtă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17621_a_18946]
-
dar după vreo doi ani, când îl tăvăleam pe Năstase, mi-a zis că s-o lăsăm mai moale, că îl omoară ăștia. M-am enervat și i-am dat înapoi toate acțiunile, și de la Realitatea și de la gunoaie. Ce nebun, o să zici...Am trecut pe lângă niște milioane, dar nu-mi pare rău, mă simt sănătos și în viață. Sper să mă întorc încă de săptămâna asta la treabă!”.
Dinescu a vrut să-i dea bani pentru gunoi lui Prigoană şi s-a ales cu acţiuni Rosal. Câte emisiuni va avea la Realitatea, în noul sezon () [Corola-journal/Journalistic/24718_a_26043]
-
erai un om bizar, special, tăcut, introvertit, destul de singuratic pentru un jazz-man.” (p. 201), îl descrie Relli când s-au reîntâlnit după mulți ani. Dar, un vechi prieten de liceu îl știe cu totul altfel: „În realitate ești un trăsnit, nebun, un rebel, un revoltat, un provocator și chiar... un anarhist!” (p. 16) Deci, un „robespierre” care a greșit epoca... Văzând, după un timp, că nici muzica nu mai poate ține realitatea dureroasă dincolo de „frontiera Eului” construită artificial și nu-l
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
pe care se desfășoară acțiunea, înseși aventurile Don Juanului ratat Dragodan ținând uneori de simple calcule menite să-i ușureze existența, așa cum se întâmplă cu Tenzi și mai ales cu tovarășa Sandra - scena consumării actului erotic e de un comic nebun, cu Dragodan urmărind peste umărul partenerei sale amănuntele interiorului kitsch al garsonierei acesteia: „între timp puteam explora pozele de pe pereții camerei și cele câteva cărți din spatele vezei roșii, de cristal polonez, cu imortele pietrificate și prăfuite, mai mult broșuri cu
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
cam aceași idee: nu renunța, bla, bla, ai zice tu. Nu, este ” lecția unui tânăr care a arătat că pentru a izbândi trebuie să te ridici uneori din noroi. Strângi din dinți, îți fixezi obiective ambițioase și muncești ca un nebun. E atât de simplu...”, spune Gregoire. Bun, nimic de reproșat, ba, mai mult, felicitări celor doi ambițioși. Copiilor, nu lui Popescu și Cartianu. Ce mă frământă este că simt în inima lui Grigore că el ar vrea să-i scrie
De ce a plecat Moni în China? Pentru bani. PAMFLET () [Corola-journal/Journalistic/25299_a_26624]