468 matches
-
jelaniile, încît Apostol plecă buimăcit, blestemîndu-și clipa care l-a îndemnat să intre la ruteanul maniac. Afară însă, în tăcerea frământată de vânt și în întunericul necăcios, îi veni inima la loc și-și zise că Cervenko a început să nebunească, de vreme ce visează numai încăierări, atacuri... Sublocotenentul dârdâia în observator și salută pe Bologa ca pe un mântuitor. ― La infanterie se zice că o să ne atace muscalii chiar în noaptea asta, șopti Apostol. Tu ai observat ceva? ― Aș... liniște și frig
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
un cuvânt mare și gol... ― Când simți pe Dumnezeu în sufletul tău, nu mai ai nevoie nici de explicații, nici de trecut și viitor, zise iar Bologa, liniștit. Când crezi aievea, te-ai ridicat deasupra vieții! ― Ce-i, Bologa, ai nebunit? întrebă brusc locotenentul, foarte serios. ― Toate științele trecute și viitoare nu vor putea înăbuși în sufletul omului glasul lui Dumnezeu! urmă Apostol cu o înflăcărare umilă. Pretutindeni te izbești de întrebări, numai în Dumnezeu găsești împăcarea fără îndoieli! Veșnic te
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-i - Oh, dă-mi-o - mi-ai dat-o - așa! {EminescuOpIV 67} IUBITĂ DULCE, O, MĂ LASĂ... Iubită dulce, o, mă lasă Să privesc fața-ți, ochiul tău ceresc, Să mângâi păru-ți d-auree mătase, Privindu-te, de-amor să nebunesc! Ah, brațul tău rotund e alb - se lasă Cu grație pe umeri-mi - privesc În ochii tăi, în fața ta - în gura jună, S-ascult uimit la vorba ta nebună! Nebună, că nu are șir și minte, Ci grație ș-amor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mărirea-vă s-alege! Limba va muri pe buză, Vremi veni-vor când nepoții n-or pricepe pe părinți - Cât de naltă vi-i mărirea tot așa de-adînc-căderea. Pic cu pic secând păharul cu a degradărei fiere, Îmbăta-se-vor nebunii - despera-vor cei cuminți. {EminescuOpIV 140} Pe-a istoriei mari pânze, umbre-a sclavelor popoare Prizărite, tremurânde trec - o lungă acusare, - Târând sufletul lor veșted pe-al corupției noroiu. Voi nu i-ați lăsat în voia sorții lor. Cu putrezirea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ca și când o lume mi-a furat; Ah, mierea buzei tale, păsărică, Am nebunit de când o am gustat! Ah, cum nu ești, să-ți mistuesc viața, Să-ți beau tot sufletul din gura ta, Să-ți sorb lumina pîn-ce-or fi de gheață Frumoși-ți ochi - să-ți devastez așa Tot ce tu ai frumos
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
plină, De comedianți și de femei ușoare. Murmure doar s-aud de prin unghere; Unde cu glasul blând amantul cere, Pe când iubita gura ei uscată De sărutări, deschide la plăcere. {EminescuOpIV 217} Ce-i lumea asta mă întreb acuma Au nebunit-au, sau domnește ciuma? De-acopăr moartea, ranele hidoase Cu râs, cu-amorul, cu beții, cu gluma? "Ba nu - răspunse-atunci Șeherezade - Nu, -nu îi vezi așa precum se cade; "Viața lor un vis al morții este "Azi pradă ei, iar
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
piatră Aud un rece cânt, Ce-atrage viețile noastre În mormânt, în rece mormânt. {EminescuOpIV 344} CE S-ALEGEA DE NOI A MEA NEBUNĂ Ce s-alegea de noi, a mea nebună, De ne-ntîlneam de mult cu-așa iubire? Sau nebuneam mai mult încă-mpreună Sau eu muream de-atîta fericire. Viața mea cea strălucită, De ochii tăi cei de copil, Era cu sgomot și-nflorită Precum e luna lui April. Și-n astă înflorire sgomotoasă 10Noi ne-am fi fost atât
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
când în când. Cu câtă inspirare eu, cu cât înnalt ceresc avânt Apropiam de gura mea acest păhar din când în cînd! O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când. Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit; Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,. Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da, Cu buze supte
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nu știu nimic! Râdeau... se cunoscuseră la un simpozion de prezentare al firmei Euclid și rămăseseră de atunci prieteni. Un coleg din IUGC, pe care-l cunoștea, s-a apropiat de el și i-a șoptit, - Doar n-or fi nebuni să ne pice că nu prea am învățat! Avea cu el două cărți roșii și groase care după părerea lui Laur ar fi fost suficiente, dacă le știa, să treacă prin cele mai dificile încercări. - Bănuiesc că ne trec ei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
aproape de locul unde fusese casa. Țiganul zăcea pe capră ca un sac de cartofi, iar țiganca aduna sticle de pe maidan în poala șorțului. M-am întors pe Nada Florilor dezolat de parcă aș fi pierdut șansa vieții mele. îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să stau, măcar din când în când, acolo. E singura casă pe care mi-am dorit-o vreodată. Cum ar fi arătat nopțile dormite acolo, în farmecul intens al odăii albite de lună
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
bine întindem cortul acolo. Căpetenia cetei porunci însă soldaților săi să bată țărușii pentru cort, apoi se trânti în lanul de grâu să-și întindă picioarele amorțite de mersul călare. Așa culcat cum era, spuse: - Noi rămânem aici. Nu suntem nebuni să mâniem pe zei. Noi suntem soldați, ca să ne luptăm cu oamenii, nu cu zeii. Tu, dacă ai poruncă să te duci, du-te. Dacă până în trei zile nu te întorci, să știi că ne vom duce în Marele Oraș
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cine ar fi crezut că stelele sunt mai mari decât le vedem. Și că pământul e planetă și că se vede așa. Simt că înnebunesc, Tefnaht. Nici nu m-am gândit, nici nu m-a pregătit nimeni... Oare nu suntem nebuni, Tefnaht? - Cred că nu, slăvite... zise preotul Zeului Puterii, cu glas stins. - Și sunt în fața noastră, Tefnaht. Nici nu ne-am gândit că s-ar putea să fie, și uite-i aici la noi... sau noi suntem la ei! Nici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ar trebui să mă apese astfel de griji. Totuși, presupun că Transpir cpe toți ar trebui să ne preocupeitului de parcă litri de whisky se revarsă problema supraviețuiriiri iar capul Îmi zvâcnește ca curu. A fost o Întrunire ca dracu de nebunească aseară la masoni, mai ales cu Bladesey, puțoiu ăla mic și sonat. O să se simtă rușinat ca curu În dimineața asta. Mațele-mi sunt unsuroase, iar cantitatea de condimente din râgâielile mele și arsura din stomac Îmi sugerează că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
joace pentru republică. Ei m-au Învățat toate cântecele alea irlandeze ușchite. Cineva scoate Evening Times. Conține un interviu cu Rodney: Am crescut Într-o familie irlandeză mare În North London și toți cei de acasă, din zona străveche erau nebuni după Celts. Aș fi fost foarte Încântat să-mi pot trage peste cap tricoul ăla cu cercuri. — Mai Întâi am zis tricoul cu dungi, râde el. Nu mi-am putut aminti că joacă În cercuri! Slavă Domnului că ziaristul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
putință a plăcea lui Dumnezeu (Evr. 11, 6). Credința eliberează pururea neamul nostru de tot felul de rătăciri și ne întemeiază pe noi în adevăr, și în noi adevărul din care nimeni nu ne va clinti, chiar dacă ne-ar socoti nebuni, pe noi cei ce prin credința cea adevărată ieșim prin extazul mai presus de înțelegere și mărturisim acest adevăr cu fapta și cuvântul, nelăsându-ne purtați de orice vânt al învățăturii (Efes. 4,14), ci stăruind în cunoștința cea unită
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
văzând că cineva stătea lângă chiuvete. Amărâta de Ashling, cu mâinile la spate. Vacă băgăcioasă! Alege o mână, spuse Ashling. Lisa nu înțelegea. — Alege o mână, mai spuse Ashling o dată. Lisei îi venea să îi dea o palmă. Toți erau nebuni aici. —Dreapta sau stânga? întrebă Ashling. —Stânga. Ashling îi arătă Lisei ce avea în mâna stângă. Un pachet de șervețele. Apoi ce conținea mâna dreaptă. O sticlă cu leac salvator. Scoate limba. Ashling lăsă să cadă două picături pe limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
serios. Chiar dacă nu i-ai tras-o, tot trebuie să spui că ai făcut-o, pentru a-i proteja onoarea. Dar Ted nu era amuzat. — Mi-a spus că miros ciudat. Ca bunica ei. Unii oameni pur și simplu sunt nebuni. De fapt, nu, spuse Ted foarte nervos. Avea dreptate. Chiar miroseam ca bunica ei. În timp ce Ashling se întreba de unde știa Ted cum mirosea bunica fetei, Ted o întrerupse acuzator: —Și știi ce cred că era? —Ce? — Tâmpenia aia cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era nevoie să facă asta azi, nu mai era nimic de ascuns. S-a întins după telefon și l-a sunat pe Marcus, pentru a-i da ocazia să-i reamintească de faptul că nu greșiseră cu nimic, că erau nebuni unul după celălalt, că nu se puteau abține, că legătura lor era nobilă. Dar el nu era la muncă și nu-i răspundea la mobil, așa că era nevoită să îndure totul singură. Nu este vina mea, repeta ea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
potecă Îngustă, știu că mă duci spre suferință, dar trebuie să fug, mă bântuie chipul cioplit În marmura iubirii mele. 30 ianuarie 1965 (sâmbătă) Pe drumurile vieții ne fugărim amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
iubesc, mai știi; de aceea, sunt capabili să se certe oricând, să se insulte, să se bată chiar În fața tuturor, fără să le pese de ceva. E treaba lor, cine Își poate permite să se bage Între ei, ăștia sunt nebuni, se Împacă imediat și Încep să-și bată joc de tine, mai bine lasă-i dracului să se omoare! (miercuri) Dragă Martin, Când o să ai odată timp peste o zi, o săptămână, o lună, un an, o să te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu fac ceilalți, ascultând ce spun și ce trec ei sub tăcere, mi-a încolțit bănuiala fugitivă dacă nu cumva sunt nebun. A fi nebun se spune că însemnează a-ți fi pierdut rațiunea. Rațiunea, nu însă adevărul, deoarece sunt nebuni care rostesc adevărurile pe care ceilalți le trec sub tăcere întrucât n-ar fi nici rațional, nici rezonabil să le rostească, și din acest motiv se spune că sunt nebuni. Și ce e rațiunea? Rațiunea e lucrul asupra căruia suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
-ți fi pierdut rațiunea. Rațiunea, nu însă adevărul, deoarece sunt nebuni care rostesc adevărurile pe care ceilalți le trec sub tăcere întrucât n-ar fi nici rațional, nici rezonabil să le rostească, și din acest motiv se spune că sunt nebuni. Și ce e rațiunea? Rațiunea e lucrul asupra căruia suntem cu toții de acord, toți sau măcar majoritatea. Adevărul este altceva, rațiunea e socială; adevărul, îndeobște, e complet individual, personal și necomunicabil. Rațiunea ne unește, adevărurile ne separă. [Acum însă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
asta.] Uneori, în clipele când mă cred creatură fictivă și-mi fac romanul, când mă reprezint pe mine însumi, sub ochii mei, mi s-a întâmplat să visez fie că aproape toți ceilalți, mai cu seamă în Spania mea, sunt nebuni, fie că nebun sunt eu și, de vreme ce nu pot fi toți ceilalți, sunt eu nebun. Și ascultând judecățile care se emit despre spusele, scrierile și faptele mele, gândesc: „Oare nu cumva rostesc alte cuvinte decât cele pe care mă aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
chiombisem amar de ori la el la lumina soarelui; da abia În beznă mi-a căzut fisa că semăna oareșcum cu Repetto, și-a făcut poc că răsărea mai cu barbă. Ironia sorții, pă bune: tomna În noaptea de mă nebunea frica dă Încercare, mă duc și văd vaxu ăla de nu se potrivea dă nici o culoare. Am mers pă cărarea a pavată dă toată căsii și-am intrat pă dân dos. La secretariat stătea Izedin, pă partea cu arhiva. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să gândească, da el nici că-i merge glagorea, da Formento are gata traducerea, iar io spui mereu la Casa Artei că să-l aducem pe Valéry ca să ție conferenții. Nu știu ce iera-n ziua aia, da vântu dă Nord ne nebunise pe toți la cap, mai ales pe mine, care-s tare simțitoare. Până și fräulein și-a uitat de locu ei și s-a luat la arțag cu Manuel pă chestia cu Pampa, care nu-i place costumu de gaucho
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]