1,387 matches
-
credința să întărim puterea sufletului și cu optimismul să fim bine dispuși pentru faptele bune”. (Sf. Vasile cel Mare, Constituțiile ascetice, cap. XV, în PSB, vol. 18, p. 498) „Da, credința are nevoie de ajutorul și prezența Duhului ca să rămână neclintită; iar ajutorul Duhului rămâne în noi dacă ducem o viață curată și dacă facem fapte bune. Prin urmare, dacă vrem să ne fie credința bine înrădăcinată în suflet trebuie să avem o viață curată, care să înduplece Duhul să rămână
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
constă din două lucruri: din învățături drepte și din fapte bune” (Cateheze, cateheza IV, 2) - n.n. footnote>. (Sf. Vasile cel Mare, Epistole, epist. 42, II, în PSB, vol. 12, p. 192) Credința desăvârșită „Am înțeles că ați ajuns desăvârșiți în neclintită credință, ca și cum ați fi pironiți, cu trupul și cu sufletul, în crucea Domnului Iisus Hristos și întăriți în dragoste, în sângele lui Hristos, plini de credință în Domnul nostru”. (Sf. Ignatie Teoforul, Epistole, (Ignatie către smirneni), cap. I, în PSB
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
clară decât dovezile ieșite din judecata noastră, și nici o altă gândire sau idee falsă nu o mai poate zgudui vreodată. Cel ce se încrede cu ușurință în raționamentele omenești poate să-și schimbe părerea, pe când cel adeverit prin credință stă neclintit, căci el și-a îngrădit, așa-zicând, auzul de toate vorbele cele vătămătoare”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel, omilia VIII, p. 139-140) „Multe raționamente ard sufletul nostru, multă nesiguranță și multe
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
credința noastră pentru ca ea să devină mai puternică și mai vrednică de slavă”. (Sf. Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A treia convorbire cu părintele Cheremon, cap. XIV, 3, în PSB, vol. 57, p. 544) „Dar și credință neclintită câștigă cineva din încercări prin cercarea (experiența) ajutorului dumnezeiesc, pe care l-a primit de multe ori. Prin aceasta se face neînfricat și dobândește curaj din încercări și din deprinderea cea dobândită”. (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. 48
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Iordăchescu Ionuț Președintele Senatului, Crin Antonescu, a spus joi seară la Digi 24 că atitudinea hotărâtă și de neclintit a premierului Ungariei, Viktor Orban, este una de apreciat, si, într-un anumit sens, un model pentru el. ”Atitudinea lui orban este un model pentru mine, într-un anumit sens. Nu sunt de acord cu derapajele, cu tentativele de a
Viktor Orban este un model pentru Crin Antonescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38122_a_39447]
-
muzicale românești contemporane. Evaluarea neîngrădită a modernității era, până prin 1990, o întreprindere tabu. Domina pe atunci un canon difuz, impus mai ales de muzicieni cu funcții administrative sau politice. Nu se putea atinge susceptibilitatea oficială nici măcar pentru minime corecții ale neclintitului canon. De-abia în ultimii zece ani s-au manifestat treptat numeroase schimbări de perspectivă. Au continuat neîntrerupt să se publice comentarii mai mult ori mai puțin punctuale despre muzica prezentului. Dar nimeni nu părea dispus să riște cuprinderea tuturor
Retrospectivă by Ștefan Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/13852_a_15177]
-
de ajutor. Tata și-a făcut de lucru scoțând masa de călcat și punând în scenă întreaga operațiune prin apăsarea repetată a butonului de abur până când bucătăria a ajuns să arate ca o cameră de saună. Mama a rămas locului, neclintită ca o stană de piatră. Dar după o vreme, până și ea s-a animat. A început să curețe masa și, întunecată, a aruncat la coș niște pâine prăjită rece. Ceea ce era mare păcat fiindcă mie chiar îmi plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
supărată pe mine. Așa că pot să stau și să termin ce aveam de spus. În cazul ăsta, fie ca vina să cadă asupra capului tău, am spus agitată, minunându-mă de curajul lui Adam. Foarte bine, mi-a comunicat el neclintit. Ei, cum am mai spus, timp de un an de zile n-am avut nici o veste de la ea - tocmai începusem să mă împac cu ideea asta. Apoi, cam acum o lună de zile, Hannah și-a făcut apariția din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am alergat, Și azi alerg Spre un ținut mai fermecat, Dar tot nu vreau să pierd. Dacă ai vrea să mai revii, Cum am fost și ieri Și zilele trecute, Ți-aș dedica o poezie, din versurile astea multe. Scriu neclintită și mă doare, Inspirația e înfloritoare, Aș vrea să îi dau un nume, Dar mă pierd și rătăcesc printre postume. Curând va mai pleca din el o parte, Ce vrea să îmi dea? O iluzie aparte? El nu mai e
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
destul de bine limbajul extatic al ochilor tăi negri, fulgere teribile ce răneau întunericul nopții, mai negri decật înseși apele Styxului, căci ei mă atrăgeau magnetic, mă subjugau, mă mistuiau chiar; în adậncul lor adorabil, vedeam cu claritate noaptea aceea solemnă, neclintită parcă din veșnicii, noaptea nașterii femeii adevărate, invincibilă și intransigentă mereu cu sine. Exista în legătura aceasta ceva atật de adậnc, el voia să mă aibă cu toți ochii, cu toată setea, eu îmi desfăceam brațele ca să-l primesc, iar
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de-aramă și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă. Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte, s-asamăn între-olaltă viața și cu moarte; ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, căci între amândouă stă neclintita limbă.” Cu venerație, Prof. Felicia Soloviev Galați Dragă Doamnă Felicia, Vă trimit cu întârziere „Elanul” în care a apărut articolul Dvs. despre scrisul meu în general și Volumul II - în special. Mi-ați ușurat mult sarcina de suflet pentru vol
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
motive stranii, pur masochiste, mă uitam la baseball la televizor. Era Campionatul Mondial: Red Sox jucau împotriva celor de la St Louis Cardinals. Red Sox nu mai câștigaseră din 1919 - de la blestemul lui Babe Ruth - dar știam, cu o certitudine rece, neclintită, că anul ăsta avea să pună capăt lungii serii de eșecuri. Aveau să câștige pentru că imbecilul fusese atât de bătut în cap încât să moară și să rateze momentul. Analiștii, presa și fanii Red Sox oscilau între agonie și extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui patroni, Dunn și Dustard, Hugo a încetinit pasul. N-a putut să se abțină să nu se uite în geam ca să vadă dacă vechii credincioși mai erau acolo. Era aproape sigur că aveau să fie. De pildă, căsoiul de neclintit al lui Tarquin. Mai erau niște persoane care se învârteau prin fața agenției. Ceea ce nu era ceva neobișnuit; pe trotuarul din față se strângeau deseori grupuri de turiști care cercetau prețurile și visau cu ochii deschiși la traiul într-un decor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nostru, Mihai Eminescu, cei doi aștri nemuritori ai românilor și vor purta în veci pe fruntea lor pecetea capului de zimbru, un zimbru Mușatin, prin Petru, Roman, Alexandru, Bogdan, Ștefan, Rareș, Ion Vodă, pecete care stă și va sta mărturie neclintită prin vremi și peste vremi, arătând că basarabenii și bucovinenii, la fel ca moldovenii, muntenii și ardelenii, din daco-romani se trag și tot români sunt. Răpite de la sânul mamei lor, supuse colonizării și rusificării forțate, Basarabiei și Țării de Sus
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
putem noi face, azi, ca ceea ce a fost ieri să prezinte o formă diferită de cea pe care o are, sau să fi luat un curs altul decât cel pe care l-a luat? Totuși, departe de a oferi această neclintită statornicie, trecutul este și rămâne schimbător și nesigur, ca și inteligența care-l concepe, ca și memoria care-l conservă. Și dacă e adevărat că, prin puternica influență ce o exercită asupra spiritului nostru, el domină tot prezentul, apoi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
simțeam la spatele meu, libertatea aceasta n-aș mai fi putut-o avea... Astfel nu persoana mea era ținta atacurilor, ci ideea pe care o reprezintam: ideea modernizării partidului conservator, a asimilării lui la starea socială actuală a României... Am neclintita convingere că România are nevoie de un partid conservator, democratic în compoziția sa, progresist în tendințele sale, reprezentând cu fermitate ideile de conservațiune socială..." Ce ciudate, neînțelese ne par azi cuvintele acestea... N-a trecut decât un sfert de secol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se formau pe loc, rânduri întregi căutau să mă supună, în grup, mișelește. Fetele se uitau fix, cu cârligele de rimel în colțul ochilor; băieții, mai puțini și mai prudenți, mă urmăreau pe sub sprâncene sau bretoane. Nu le mergea. Zâmbeam neclintit, mă plimbam printre ei, sfidând amfiteatrul desfăcut îndrăzneț, ca un fluture Cap-de-mort. În plus, aveam ochii verzi și, dacă nu mă născusem fiul unei vrăjitoare, asemenea lui Corto Maltese, fusesem oricum inițiat în tainele privirii: cinci ani în „Autotransport“, „German
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a m?runt? a oamenilor („vecinie str? în? de fr?mântarea de pe p?mânt, trece ?i vede totul, dar la nimic nu ia parte" Schopenhauer), o Întâlnim În poemul cosmogonic „Scrisoarea I", În care este evocat momentul genezei când, din neclintita ?i „eternă pace a lumii" s-au n? scut, În valuri de lumin? spulberând „negura etern?" a Haosului, „lun?, soare ?i stihii", „colonii de lumi pierdute", universul Întreg, În care „noi, copii ai lumii mici / Facem pe p?mântul nostru
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
amintea perfect că fusese chemată degrabă de slujitori la podul della Paglia și că nu mai putuse Împiedica nimic, poate că nici nu voise să Împiedice ceea ce se Întâmpla acolo, fascinată, ca toți ceilalți, de frumusețea acelei lupte. Rămăsese acolo, neclintită, fără să poată scoate un sunet, fără să știe exact ce vrea, iar totul durase foarte puțin, condotierul Își ridicase calm spada, rostise scurt cuvintele fatale „Până la moarte”, iar tânărul moldovean, despre care nu se știau prea multe, spusese „Azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trecu Încet prin fața luptătorilor, gândindu-se că nu știe ce cuvinte ar putea veni asupra lor mai pline de flacără și de mândrie, de speranță și de Încredere, ce cuvinte mai puternice ar putea exista pentru acești viteji tăcuți și neclintiți, decât acea simplă ridicare de braț a căpitanului Oană. Decât acel gest care adună În el curajul și nebunia și frăția de sânge care Îi lega, acum, pentru totdeauna. Cu ei, pentru prima oară, Moldova biruise. Iar aceasta era prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În fața lor se ivise un lup. Un singur lup, a cărui blană părea, la lumina făcliilor, aproape albastră. În spatele lor simțiseră apropierea altor lupi, care așteptau, poate, semnalul de atac al Lupului Albastru. Dar nu se Întâmplase nimic. Lupul stătuse neclintit clipe lungi, privindu-i. Apoi dispăruse În Întunericul pădurii. Odată cu el, plecase Întreaga haită, iar urletele ei se auziseră, tot mai Îndepărtate, În necuprinsul Întunecat al pădurii. Cei doi Își continuaseră drumul, atenți la toate zgomotele muntelui. Dar tăcerea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de apă din munți. Era spiritul muntelui, transformat În energie. În privirile tânărului luptător, Cuceritorul văzu zăpezile și neclintirea unor munți dintr-o țară Îndepărtată, locuită de imense puteri nevăzute. Înțelese că are În față o prezență spirituală masivă, de neclintit, formată În exerciții Îndelungate și sprijinită de cercurile magice. Apoi trecu dincolo de aparențe și distinse, În forța interioară a tânărului, conturul spiritual al unui bătrân sub semnul literei Y. Apoi cercul de aer se strânse și mai mult, focul Încetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
scrisoarea, dar nu o lăsă din mână. O reciti În gând și Își dădu seama că textul ei e, pentru el, ceea ce e numele lui pentru Ștefănel. O muzică vindecătoare. Apoi Își ridică privirile spre mesager, care rămăsese În șa, neclintit. - Tu ești Amir Baian? - Nu, răspunse mesagerul. Nu eu sunt Amir Baian. Amir Baian se află dincolo de defileu și, În timpul În care noi am vorbit, a eliminat aripa stângă a ienicerilor. Arcașii lui sunt cei mai buni din lume. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
În urma lui, doar câteva victorii acum inutile și câteva mănăstiri de o frumusețe tulburătoare. Până la urmă victoriile se ștergeau. Rămâneau doar mănăstirile. Erau lăcașuri ale veșniciei. Ar fi ridicat și altele, multe, ca să se prelingă prin timp, cu credința lor neclintită, cu picturile lor care mărturiseau Încrederea În lumina Domnului Dumnezeu, cu oamenii lor pricepuți la copierea vechilor manuscrise și la țesăturile migăloase, cu liniștea lor de dincolo de veacuri, asemeni liniștii acestei păduri de brazi care parcă respiră și parcă Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
căpitanul Oană realiză, siderat, ce se Întâmplase. Ștefănel prinsese, Într-adevăr, săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se lase uciși. Printre sutele de cadavre ale răzeșilor și ale turcilor. La cinci pași În fața voievodului, Ștefănel, cu același chip Împietrit, ambele mâini duse În față, ținând cele două săbii ușor Înclinate, ochii aproape Închiși, simțind orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]