387 matches
-
și militare imperiale, a urmat ruralizarea generală a Daciei, a nordului Dunăriiîn secolul al IV-lea, și creștinismul, dar și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni (necreștini) pătrunși pe teritoriul nord-danubian
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ruralizarea generală a Daciei, a nordului Dunăriiîn secolul al IV-lea, și creștinismul, dar și păgânismul aveau partizani la oraș și la sat, deci pagani nu putea desemna numai pe rusticii atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni (necreștini) pătrunși pe teritoriul nord-danubian, după mijlocul secolului IV (goți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
atașați de vechile credințe necreștine. Concluzie: acest termen "păgân" (necreștin) s-a impus în a doua jumătate a secolului al IV-lea, prin echivalența făcută de credincioșii daco-romani între ethnikoi gentes, nationes ("neamuri"), "adoratori ai vechilor divinități", și barbarii păgâni (necreștini) pătrunși pe teritoriul nord-danubian, după mijlocul secolului IV (goți, huni). Prin urmare, în spațiul autohton s-a ajuns la identitatea între romanus și christianus, astfel încât se poate spune că romanizarea și creștinarea au devenit elemente de individualizare etnică și spirituală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
exclusiv înhumația, rit funerar creștin, iar în așezările rurale, incinerația. Coexistența celor două rituri funerare, înhumația și incinerația, indică faptul că răspândirea creștinismului a fost lentă și treptată, și că noua credință nu a înlăturat brusc toate formele religioase păgâne (necreștine). Evoluția termenilor pagus (sat), paganus (locuitor al satului) și păgân, în limba română, este semnificativă în acest sens. Orientarea economică și cultural-religioasă a Daciei (nordului Dunării), după 275, este către sud-vest-primele elemente ale noii credințe au pătruns în Dacia din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în care romanus-barbarus era valorizat ca romanus christianus, iar barbarus paganus, romanitatea și creștinismul unei părți a populației nord-dunărene au constituit elemente de individualizare și personalizare în raport cu neamurile alogene, în secolele IV-V, de aici creștin era opus lui păgân (necreștin, necredincios). Destrămarea conglomeratului hunic (după 454), schimbarea echilibrului politic și militar în favoarea Imperiului, la Dunărea mijlocie și de Jos, a dus la instalarea unei perioade de liniște, a deschis o etapă nouă în istoria spațiului nord-dunărean, pe plan istoric și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ar trebui să renunțe: de exemplu, în loc de formula canonică, pe linia tradiției patristice, a fraților creștini, marcă esențială a monahismului ortodox, unii clerici optează pentru o adresare improprie, frizând de-a dreptul cacofonia: credincioși creștini, ca și cum ar exista și credincioși necreștini. Apelativul frați creștini este în duhul comunitar și comunional al Bisericii lui Hristos, unde laicatul și clerul formează unitatea de foc a creștinismului. Actualitatea predicii ortodoxe trebuie să se centreze, din punct de vedere al moralei creștine, pe condamnarea fără
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Lucian din Samosata Lui Lucian din Samosata (125-180) îi datorăm un tratat despre istoriografie în care, vorbindu-ne despre filozoful ambulant Peregrin (a murit autoincendiat în 167), ne prezintă o caracterizare a creștinilor timpului său. Mărturia sa, a unui autor necreștin, ne ofere un cadru caricatural specific eroului ocazional, ținut în cinste și de către creștini. Pentru el, creștinismul este o înțelepciune admirabilă a cărui origine se regăsește în acel mare Om, răstignit în Palestina. În ciuda cunoștințelor sale creștino-biblice (despre profeți, învățătorii
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
4.4. Creștinii în descrierea neutrală a lui Ammianus Marcellinus Istoricul roman Ammianus Marcellinus (330-395) face aluzii frecvente la creștinismul antichității târzii în Istoria romană, în care, adăugându-se lui Tacitus, descrie istoria Imperiului roman. Observațiile sale, specifice unui istoric necreștin din epoca de început a vremurilor creștine, descriu istoria Bisericii contemporane fără a viza o punctare asupra creștinismului; aspect evident chiar din informațiile și atitudinile autorului. Nu trebuie să ignorăm constelația politico-religioasă a momentului în care își scrie opera, ba
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau divinitas, asimilându-l astfel cunoscutelor divinități ale panteonului. Chiar dacă în opera sa se vorbește despre o mare divinitate, aceasta nu trebuie înțeleasă în sensul unei reprezentări monoteiste a lui Dumnezeu; aici se regăsește trăsătura henoteistă prezentă în religiozitatea contemporană necreștină. În ciuda respectului său față de creștinism, pentru el adevărații adoratori ai divinității sunt cei care o demonstrează printr-o viață virtuoasă. Prin acesta ne prezintă un criteriu de evaluare a creștinilor; vorbește cu venerație despre martirii creștini, care au înfruntat chinuri
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ca episcop al orașului etern, i se cuvine cea mai înaltă autoritate; arată o cunoaștere a oficiilor ecleziastice, evidențiind informația despre primatul episcopului roman, care se dezvolta tot mai mult în acel timp, atât cât îi este necesar unui istoric necreștin să evoce în această idee a Romei eterne. Autorul nu ignoră creștinismul și nici nu-l combate; ia în considerație măreția reală a acestuia și se exprimă cu respect față de adepții acestui cult. Deși nu-i lipseau cunoștințele detaliate, nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea Evangheliei printre iudeii din diasporă nu putea fi ignorată ierarhia necreștină, care, potrivit diferitelor surse, profitând de prezența la curtea imperială a unor evrei, tradiționaliști rigizi ai religiei mozaice și adversari declarați ai creștinilor, i-ar fi determinat pe aceștia să uneltească din interiorul casei imperiale împotriva predicării lui Petru și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
târzie a acestei tematici. Spre sfârșitul secolului III, atitudinea excepțională de rigorism moral a Africii (primele cazuri de obiecție de conștiință față de serviciul militar) are ca precedent scrierea lui Tertulian, De corona. Textul nu face nici o conexiune cu armatele occidentale necreștine (galice sau ilirice) și nici cu cele orientale, unde prezența și numărul creștinilor erau semnificative. Persecuția dioclețiană (298) nu viza neapărat oprirea unei răspândiri excesive a creștinismului în armata romană, pentru că nici un împărat, conștient de soarta Imperiului, nu putea să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai puțin presantă a unei explicații mai coerente despre devenirea civilizației apusene. Pentru semnatarul cărții, ca și pentru prefațator, Nicholas Wolterstorff, istoria nu este o simplă ordonatoare de fapte, ci comprehensiune, explicație. Viziunea produsă aici diferă nu numai față de interceptările necreștine, dar și în raport cu alte viziuni de sursă afină. Este o interpretare ce ține seama de noile dezbateri în materie. Teza lui Wells, deloc nouă, e că istoria Occidentului se arată ca o succesiune de crize, că în acest cadru orice
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
informează că în ziua de 10.05.1966, jucând table cu preotul C. din F. acasă la el, mi-a spus: «Se fac reuniuni câteodată pe la școală și joacă flăcăi și fete. Eu am să iau o măsură cu acești necreștini că nu-i voie după datoriile creștine să joci în post. N-am să-i mai primesc la biserică». De față era soția care i-a spus să nu le zică nimic că face rău. La fel i-am spus
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
s-au facut numai de Securitate. [...] Din aceste motive, pot să spun că oricine susține astăzi că a fost trimis, până în decembrie ’89, de statul român la vreo parohie din Occident și nu a colaborat cu Securitatea minte cu nerușinare necreștină și aduce un afront adevărului și cinstei”. Exista un program, denumit ATLAS, care viza toate deplasările în străinătate ale diferitelor categorii sociale - medici, profesori, ingineri, ziariști, preoți etc. „Toți au scris note de protocol, de fapt note informative, la fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
înflorit. Am povestit bunicii visul. Ea mi l-a tălmăcit. M-a sfătuit să plec spre sud, unde am găsit fericirea și unde m-am căsătorit" (I.R., Botoșani, 50 ani). Fără a ține seama de o tradiție anume (creștină sau necreștină), divinația devine o parte integrantă a religiei. Dintru începuturi, fiecare spațiu socio-cultural a încercat să dezvolte independent practici și forme specifice ale divinației. Astfel, putem vorbi de divinație mesopotamiană, babiloniană, egipteană, indiană, greacă, romană, germanică, evreiască etc.26 Paradoxal, practicile
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
a cuceri și coloniza regiuni din Orientul Apropiat, îndeosebi Palestina, și de a recuceri locurile sfinte de la Ierusalim (cucerit în 1070 de turcii selgiucizi), cruciadele au avut o puternică amprentă religioasă. Proclamate "războaie sfinte", au fost îndreptate împotriva unor populații necreștine, acțiunea militară conferindu-le caracter de "legitimitate". Într-o societate aflată în plină expansiune politică și militară, cruciadele se prezintă ca o întregire a procesului de colonizare petrecut în Europa. Precedate de o vie activitate diplomatică 173, ele s-au
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
mult serbările civile care vor să înlocuiască vechile celebrări, clerului i se retrage dreptul de a ține registrele parohiale înlocuite cu cele de stare civilă și, mai ales, prin instaurarea calendarului revoluționar, se încearcă stabilirea unei noi ordonări a timpului, necreștină (document 1, p. 261). Informarea cetățenilor devine o preocupare majoră și cluburi și societăți populare devin locurile de lectură a unei prese care vrea să îndrume masele. Visul unei instrucții publice care i-ar învăța pe oameni dragostea de patrie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
deosebit în secolele IV și V. Sfinții Părinți din această perioadă de timp au adâncit și îmbogățit sensul termenului oikumene, propovăduind credința creștină în spațiul geografic cunoscut atunci și apărând-o în fața atacurilor venite din partea unor erezii, schisme și filosofii necreștine. În opera teologică apărută în acest timp, termenii de ecumenicitate și catolicitate erau uneori sinonimi, fără să fie identici; ecumenicitatea fiind înscrisă întotdeauna în definiția catolicității. De exemplu, Sfântul Chiril al Ierusalimului (†386) preciza că: „Biserica se numește catolică pentru că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
stabilește o demarcație între dispoziția sexuală și manifestările ei naturale și etapele înfrânării și castității. El insistă asupra urmăririi virtuților prin disciplină ascetică și cunoașterea duhovnicească a Sfintei Scripturi. Viața virtuoasă creștină se opune, în scrierile lui Cassian, eticii filosofice necreștine, iar înfrânarea sexuală a filosofilor nu trebuie confundată niciodată cu darul dumnezeiesc al castității. Aceasta din urmă face posibilă contemplația și adevărata cunoaștere. Celibatul pentru tagma filosofilor era o realizare umană doar de suprafață fără semnificația teologică durabilă asigurată numai
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
considerat ca unul din ctitorii de seamă ai spiritualității europene. Prin ortodoxia operelor sale și prin crearea erei creștine, azi în vigoare la aproape toate popoarele lumii, Dionisie a potențat rețeaua unei unități și continuități în toată lumea creștină și necreștină.” Când se vorbește despre ctitorii evului mediu, se numesc trei personalități: filosoful Boețiu, Sfântul Benedict de Nursia și învățatul monah Cassiodorus, fără ca numele lui Dionisie Smeritul să fie amintit printre aceștia. De asemenea, trebuie remarcat faptul că fiecare dintre cei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Hristos este anul 1285 ab urbe condita. Deoarece 19x28=532 ani este evident că 1285 - (532 - 1)=753 a.U.c.. Datelor și calculelor de mai sus se pare că li se poate imputa prea marele atașament față de calendarul necreștin. Distanțarea de amintirea domniei lui Dioclețian constituie în realitate preocuparea și meritul specific al intuițiilor dionisiene. O dată cu aceasta, ele s-au îndepărtat și de rolul ciclului de 532, încetățenit în Apus de către Victoriu de Aquitania. Dionisie Exiguul încheie frământările
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
putut să se apropie treptat între ele. Sistemul cronologic al lui Dionisie Smeritul a putut deveni sistemul lumii civilizate, fiind o cucerire a întregii omeniri până în vremea noastră. Chiar dacă de-a lungul veacurilor calendarul creștin a suferit ameliorări, creștinii și necreștinii au rămas uniți de un sistem care poartă ca efigie Nașterea Mântuitorului lumii. Păstrând ferm criteriul Învierii și al Nașterii Domnului, statornicit de către Sfinții Părinți, Dionisie Exiguul a contribuit la încetarea dezbinărilor dintre cele două părți ale creștinătății pe care
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
237-439). Păstrând legătura, pe de altă parte, cu structurile rezistenței cultural-religioase sârbești, athonite și bulgare, apoi cu nordul ucrainean, susținând, adesea cu mefiență, programul rusesc de translatio imperii, Țările Române au fost fie un corp politic străin, pentru o credință necreștină, care le extorca însă financiar și le constrângea uneori în exercitarea puterii, fie un corp spiritual străin, mai mult sau mai puțin incomod, față de puterile care nu au reușit să le asimileze nici cultural, nici teritorial. Nu a reușit catolicismul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
În acest spirit, mănăstirile au asigurat mai întâi o asistență de tip psihoterapeutic, fără îndoială utilă, întrucât era conformă psihologiei bolnavului. Această terapie consta din "cetiri", rugăciuni, ritualuri de închinăciune etc., care continuau, sub o formă ușor schimbată, conținutul descântecelor necreștine de mai înainte. Avem însă dovezi că bolnavii alienați găseau la mănăstiri chiar adăpost. Această acțiune de asistență ambulatorie, dar și stabilă, la început a fost probabil neorganizată. Cu timpul, ea a condus însă la ospiciul de mănăstire, instituție asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]