491 matches
-
să conștientizeze că „trezia” înseamnă zbatere cu tine însuți, că „trezia” înseamnă provocare întru (re)cunoaștere și întru anticipare a ceea ar trebui să fie menirea unui artist. Iar acest proces al zămislirii nu putea trece decât prin „necuvânt”, prin „necreat” și, ca „Iărâmă”, firește, înspre un generos „ospăț al minții”. Cu-atât este mai merituoasă recunoașterea, sinceră și nedisimulată, cel mai frumos dar, ca o prosternare în fața unui prinț al poeziei românești. Bucuria de a se adăpa la fântâna dătătoare
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lumini veșnic înstelate, aprind făclii îmbujorând cuprinsul. Să-ncercăm, poate vom auzi o șoaptă: „rn cântec minunat crește prin mine-n lume...” (Misterium tremendum) gertfa poetului este și jertfa noastră. Să nu uităm: „Nu poți birui vremea nefiind biruit...” (Lumina necreată) Mult calm și multă iertăciune pentru toate relele ce ți-au umbrit ființa, iubite poet! „Pustia - pergament ceresc” - mâncatu-le-a pe toate. Pe toate. Poetul s-a simțit adeseori singur, obsedat de „alpinele redute” (Autoportret) șoptindu-și, sfâșitor de
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
niciodată o religie qua religie - și-ar putea recupera numeroșii săi talanți diplomatici. La școală, copiii ar putea învăța arta învecinării prin asceza recunoașterii aproapelui. În biserică, și doar acolo, unii vor putea afla ceva în plus: care sunt rațiunile necreate ale acestei infinite etici a dialogului. Despărțirea apelor: Biserica și Securitateatc "Despărțirea apelor \: Biserica și Securitatea" Go to a nunnery!... Be off to a nunnery!... To a nunnery - go! William Shakespeare, Hamlet, actul III, scena 1 Tabloul confuzieitc "Tabloul confuziei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu învoirea starețului mănăstirii și urmând mai ales profeția Sfântului Siluan, pleacă în pustia Athosului pentru a adânci rugăciunea și pentru a intensifica luptele duhovnicești prin care sufletul său va dobândi pregustarea învierii celei de obște în darul vederii luminii necreate, precum și puterea lui Hristos peste începătoriile, domniile și stăpâniile întunericului. Rugăciunea de mijlocire pentru milioanele de victime jertfite în absurdul război mondial (1939-1945) s-a lipit zi și noapte de inima părintelui Sofronie, transformându-i mintea într-un altar sfânt
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pier: însă în ele Spiritul rămîne etern, nepieritor și nemărginit... Spiritul nu ucide și nici ucis nu este. El nu se naște și nu se moare, și nici nu va mai fi din nou Acela care început nu avu nicicînd: necreat, nesfîrșit, netrecător Vetustul continuă a trăi și după ce ucis e trupul... [288]. Multe fură nașterile mele; multe, Arjuna, sînt ale tale [289]; pe toate ale mele Eu mi le aduc aminte: Tu însă de nici una nu ai vreo cunoștință, mîndrie
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
a trăi și după ce ucis e trupul... [288]. Multe fură nașterile mele; multe, Arjuna, sînt ale tale [289]; pe toate ale mele Eu mi le aduc aminte: Tu însă de nici una nu ai vreo cunoștință, mîndrie nimicitoare a dușmanilor! Deși necreat sînt Eu, nepieritor și stăpînul a toată făptura, totuși din adhisthăna [290] Eu renasc în virtutea acestei măyă puternice, care în Mine este înnăscută. Și de fiecare dată cînd dharma apune și adharma [291] se ridică, Eu pe Mine
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
credinței”, „iar credința este încredințarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celornevăzute”, cum spune Sfântul Apostol Pavel, atunci taina Învieriieste temeiul credinței depline, care este temeiul vederii lui Dumnezeu. Distincția<footnote Această problemă trebuie tratată în mai ales cu referire la „lumina necreată”,dar spațiul acordat aici temei credinței nu permite acest lucru. footnote> Sfântului Grigorie Palama ne ajută să ne înțelegemmai bine, pentru că este vădită nevoia noastră de a gândi prin distincții. La limită, ca ființe cugetătoare, înțelegem că, la nivel discursiv
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Fiul nu poate avea decât o naturădiferită de a Tatălui, singurul ajgevnnhto", aceasta constituind proprietatea esențială a naturii divine, întrucât Fiul este gennhtov" (născut).În concepția ariană, ajgevnnhto" nu se opune lui gennhtov", ca ne-născut la născut, ci ca necreat la creat, tot așa cum așnaqco", ca fărăînceput, se opune la ceea ce începe să existe, acesta din urmă ne-existând înainte de începutul lui, nu cum se opun noțiunile fără principiu și provenit din altul. Așadar, în cugetarea ariană, nenăscutși născut opunându
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca fărăînceput, se opune la ceea ce începe să existe, acesta din urmă ne-existând înainte de începutul lui, nu cum se opun noțiunile fără principiu și provenit din altul. Așadar, în cugetarea ariană, nenăscutși născut opunându-se în chip necesar ca necreat și creat, născut șicreat Fiind sinonime, rezultă că nu pot fi doi necreați, două prin-cipii, după cum nu pot fi doi infiniți sau doi Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
existând înainte de începutul lui, nu cum se opun noțiunile fără principiu și provenit din altul. Așadar, în cugetarea ariană, nenăscutși născut opunându-se în chip necesar ca necreat și creat, născut șicreat Fiind sinonime, rezultă că nu pot fi doi necreați, două prin-cipii, după cum nu pot fi doi infiniți sau doi Dumnezei. Astfel, orice naștere sau generare, nu numai cea umană, este, după Arie,un început.Pentru Arie, Dumnezeu cel absolut transcendent nu poate intraîn raport direct cu lumea<footnote ici
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
subiectivități închise în sine, care se zbate să-și depășească limitarea și să iasă în lumea realității nevăzute? Aici ceea ce se vede e ascuns în adâncul neluminat al conștiinței creatoare; ce nu se vede e ceea ce transgresează conștiința, neconștientizat întrucât necreat, neajuns la lumina creației. Poemul exprimă în întregul său procesul paradoxal prin care imaginile caută să arate ascunderea însăși, căci ceea ce ele dau de văzut nu se spune și nu semnifică decât în lumea creată, dar aceasta se dă ca
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
filosofic. Spre deosebire de Guilelmus care, ca și Descartes, a subliniat apăsat identitatea dintre suflet și facultățile lui, Ioannes face o distincție clară între acestea, ierarhizîndu-le și precizîndu-le funcțiile astfel: simțul percepe corpurile ; imaginația, similitudinile corpurilor ; intelectul, spiritele create iar inteligența, spiritul necreat. El conferă deci numai rațiunii, facultății de judecare, capacitatea de a sesiza și cuprinde natura corpurilor dincolo de înfățișarea lor particulară prezentată prin simțuri. ) Iată că la o distanță de 400 de ani Ioannes din La Rochelle și René Descartes susțin
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
fi soarele, luna, steaua, stâlpul de foc, funia luminoasă, conținutul acestei lumini este Hristos care se face prezent prin mijlocirea harului Duhului Sfânt. Sfântul Simeon numește pe Dumnezeu Cel Unul în ființă și întreit în Persoane - Izvorul acestei lumini dumnezeiești necreate<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan C. Teșu, „Experierea luminii dumnezeiești la Sfântul Simeon Noul Teolog, Analele științifice ale Universității <<Al.I. Cuza>>, Iași, Teologie, tom IX, 2004, p. 150. footnote>. Dumnezeu este lumină supraființială: Lumină este Tatăl, lumină este Fiul
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
luminii dumnezeiești la Sfântul Simeon Noul Teolog, Analele științifice ale Universității <<Al.I. Cuza>>, Iași, Teologie, tom IX, 2004, p. 150. footnote>. Dumnezeu este lumină supraființială: Lumină este Tatăl, lumină este Fiul, lumină Duhul Sfânt, o lumină atemporală, netăiată, necontopită, necreată, nemărginită, nelipsită de nimic, nevăzută, ca una ce este și se înțelege în afară de toate și mai presus de toate, pe care nimeni dintre oameni n-a putut vreodată să o vadă înainte de a se fi curățit, nici nu a primit
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
vorbi și voi fi acum și în veci. Amin<footnote Ibidem, p. 143. footnote>. Alcătuind un scurt rezumat, putem specifica câteva dintre cele mai importante caracteristici ale luminii la Simeon: această lumină nu este lumina naturală a intelectului, ci lumina necreată, dumnezeiască, a Sfintei Treimi; ea este imaterială și este perceptibilă mai ales prin ochii duhovnicești ai intelectului (νοῦς); ea este formă, fiind cu totul dincolo de categoria umană de formă; ea transfigurează persoana umană, incluzând intelectul, sufletul și trupul; fața lui
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
zadar se veselesc în nădejdi deșarte socotind că vor vedea lumina Ta după sfârșit (moarte). Pentru că încă de aici arvuna, pecetea ei se dăruiește negreșit<footnote Idem, Erosurile imnelor dumnezeiești, 1, p. 53. footnote>. Vederea Dumnezeirii devenite perceptibilă în lumina necreată, în harul ei îndumnezeitor, este taina celei de a opta zile, ea aparține veacului viitor. Totuși, cei vrednici ajung să vadă Împărăția lui Dumnezeu venit în puterea lui încă din această viață, așa cum cei trei apostoli au văzut-o pe
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Lumina dumnezeiască luminează oștirile îngerești. Ele o privesc (o contemplă) cu nesfârșită bucurie. Acea lumină văzută pe muntele Taborului este lumina de care sfinții vor avea parte în împărăția cerurilor. Această lumină nefiind nici materială, nici spirituală, ci divină și necreată, se comunică omului întreg făcându-l viu în comuniune cu S f â n t a Treime. Această comuniune cu Dumnezeu, în care cei d r e p ț i vor fi în cele din urmă transfigurați de lumină și
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
ș i strălucitori ca soarele, este cea care constituie fericirea veacului ce va să vină starea de îndumnezeire a făpturilor, când Dumnezeu va fi totul în toate, nu în ființa Sa, ci prin energia Sa, adică prin har sau lumină necreată<footnote Vladimir Lossky, Vederea lui Dumnezeu, p. 140-141. footnote>. Tocmai această comuniune cu Sfânta Treime, în care drepții vor fi transfigurați și vor străluci ca soarele, este cea care constituie frumusețea veacului viitor. Starea îndumnezeită va vedea pe Dumnezeu care
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
niciodată. Veriga intermediară nu se vede și nu se aude, totul se desfășoară în acest interval. Păstrăm în minte fiecare capăt al lanțului, dar nu ne dăm seama cum ajung verigile unele lîngă altele, cum ajung unul în altul persoana necreată și natura creată. Pentru ca religia creștină, mulțumită mitului Mîntuitorului răstignit, să poată determina comunicarea între ele a categoriilor filosofice (sau a trăsăturilor culturale) care o precedau, a trebuit să ofere o reprezentare unei neverosimile mediologii și forță de dogmă contradicțiilor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Arie, care, pentru a salva identitatea Tatălui, va insista asupra distingerii naturilor și va maximiza în elementul "Dumnezeu" deplina sa transcendență. Hristos s-a născut în anul cutare, în ziua cutare, la ora cutare; dar Dumnezeu, principiul tuturor ființelor, este necreat. Dumnezeu și-a adăugat Verbul, dar "a existat o vreme în care Verbul nu exista", și deci nici întruparea Verbului. Hristos nu este un accident, dar esențialul nu trece prin el și ar fi putut să-l ocolească. Arianismul admitea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
captează toată lumina dumnezeiască, de care este capabilă creațiunea”; 2) un studiu „despre ierarhie și sinodalitate”, care actualizează Învățăturile Areopagitului asupra sfințeniei credinței și a ierarhiei preoțești; 3) paginile din Teologia dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate. Stăniloae Îl citează aproape Întotdeauna pe Pseudo-Dionisie În compania lui Maxim Mărturisitorul, marele său interpret din secolul al VII-lea, și a lui Grigore Palamas, a cărui teorie despre „energiile necreate” ar fi fost prefigurată de către Pseudo-Dionisie. Introducerea lui Stăniloae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
dogmatică ortodoxă consacrate cunoașterii apofatice, creației lumii și energiilor necreate. Stăniloae Îl citează aproape Întotdeauna pe Pseudo-Dionisie În compania lui Maxim Mărturisitorul, marele său interpret din secolul al VII-lea, și a lui Grigore Palamas, a cărui teorie despre „energiile necreate” ar fi fost prefigurată de către Pseudo-Dionisie. Introducerea lui Stăniloae la Operele complete reprezintă, cred, ultima Încercare importantă - și cât de donquichotescă! - de a demonstra autenticitatea corpusului areopagit și de a-l situa pe autor (scris În mod deliberat fără Pseudo-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care cei trei ucenici ai lui Cristos - Ioan, Petru și Iacob - au văzut-o pe Muntele Tabor (cf. Mt. 17,1-8 ; Mc. 9,2-8 ; Lc. 9,28-36). Ceea ce-l interesează Însă cel mai mult pe Dumitru Stăniloae este teoria „energiilor necreate”. Foarte pe scurt, după Palamas, Dumnezeu incognoscibil și de nepătruns În esența Sa se face cunoscut omului prin „energiile” sau „lucrările” Sale diferite și numeroase. Aceste „energii”, a căror istorie teologică urcă până la Philon din Alexandria, cu toate că-L exprimă În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Sale diferite și numeroase. Aceste „energii”, a căror istorie teologică urcă până la Philon din Alexandria, cu toate că-L exprimă În Întregime pe Dumnezeu, nu se confundă cu esența Sa. Ele au un statut absolut paradoxal: pe de o parte, ele sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
sunt necreate (existând din veci), Întrucât aparțin lui Dumnezeu; pe de altă parte, ele sunt diferite de esența divină, care rămâne intangibilă, de nepătruns și transcendentă. Lumina contemplată de isihaști În inimă ar fi tocmai lumina concretă a acestor „energii necreate”. Datorită acestei teorii, Palamas păstrează neatinsă ideea transcendenței lui Dumnezeu și aduce argumente În favoarea unei mistici creștine de natură practică și nu doar rațională (ca la Origen și Evagrie). În replică, adversarii săi l-au acuzat că primejduiește unitatea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]