738 matches
-
valul mă mângâie cu tandra lui vigoare ... Citește mai mult Ți-am spus vreodată, mare, că mă usuc de doru-ți,c-aș vrea o-mbrățișare, să mă-nfior sub valuri,să zbor cu pescărușii, amanții tăi de veacuri,să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă,amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii,să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibreazăori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în unda
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
pe seama puținei sale credințe această absență a comunicării (și comuniunii): “Fără familie, fără prieteni, hai, mai treacă-meargă, dar și fără credință în Dumnezeu! Asta e chiar hieroglifă a hieroglifei, singurătate a singurătății...”; “...or eu, recunosc, mi-am blindat cu funinginea necredinței toate intrările. Ce vrei? Cu toată voința mea încordată ca un arc, nu reușesc să fiu mai mult decât o fantoșă de atee, care spune ‘Ajută, Doamne, necredinței mele!’“ (Păsările zăpezii). Încercarea timidă de a găsi un aliat în filozofia
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
hieroglifei, singurătate a singurătății...”; “...or eu, recunosc, mi-am blindat cu funinginea necredinței toate intrările. Ce vrei? Cu toată voința mea încordată ca un arc, nu reușesc să fiu mai mult decât o fantoșă de atee, care spune ‘Ajută, Doamne, necredinței mele!’“ (Păsările zăpezii). Încercarea timidă de a găsi un aliat în filozofia existențialistă (“greața”, Camus) nu-i furnizează eului nici o soluție în efortul său nemilos de a depăși criza: neantul, prin el însuși, refuză orice profunzime (Melancolia Capricornului). Tot ce
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
Ceea ce înseamnă că lumea ei, atât de originală, are un Centru (”osia lumii”), un suport transcendent, un reper imuabil. Am recunoscut mai sus replica unui personaj din Evanghelia după Marcu (9 , 24) (replică ce, integral, sună așa: “Cred, Doamne! Ajută necredinței mele”). Vom constata, apoi, că, spre a califica dinamica universului său, Maria Nițu apelează la termenul de “reciclare” și că recitește, în acest proces, trivializat de uzul cotidian, zicerile Ecclesiastului (“...dixit Ecclesiastul ‘ceea ce a mai fost, aceea va mai fi
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
moarte nu există decât tăcere și întuneric, el nu va ști niciodată că s-a înșelat. Dacă în schimb cel necredincios e cel care se înșeală, fiindcă Dumnezeu există, dar se declară ateu, atunci el va suporta o veșnicie efectele necredinței sale” (osânda iadului). Despre Muncă s-au pronunțat diverși scriitori, sociologi, filozofi și oameni politici. Iată ce spune filozoful D.D.Roșca: „Munca, pentru cei ce se dăruiesc, poate fi un adevărat izvor de fericire, întocmai cum creatoare de fericire sunt
UN VEAC DE ÎNŢELEPCIUNE ÎNTR-UN BOGAT FLORILEGIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374677_a_376006]
-
l-ai vindecat? Luca: Doamne, cu drag pe toți i-am ajutat Cu harul ce mi l-ai dat. Judecătorul: Ateule, în Mine nu ai crezut? Ateul: Doamne, nici Toma nu a crezut, Până rănile nu ți-a văzut. Judecătorul: Necredința lui mărturie pentru cei ca tine a rămas, Dar spre alte năluciri mintea ta a mas, În ale ereticilor căi ai călcat Și de mine ai uitat. Cei din partea stângă: Doamne, iartă al nostru păcat Ce viața ne-a tulburat
DE PAȘTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375711_a_377040]
-
și la ei înșiși. Credinciosul are cel puțin scuza că admite că nu are nici un fel de evidența vizibilă, de probe materiale pentru a-și justifica propria credință. Nu are alte probe decât textul sacru. „Noul ateist” însă susține că necredința sa se bazează pe probele pe care le produce logica, rațiunea și știința. Numai că întârzie să arate care sânt aceste probe, sau probele pe care l-au adus nu s-au dovedit până acum atât de convingătoare. Sau ateul
TEOLOGUMENA – DESPRE ATEISM de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379229_a_380558]
-
și îndumnezeirea ei ca Înviere. Urcușul Mântuirii hristice al Omului creștin este Calea experienței sale religioase, trăite, asumate, împlinite, mărturisite, jertfite și iubitoare întru Taina Sofiei-Filocalice a Învierii. Toate faptele istorice bune și rele ale Omului se circumscriu credinței ori necredinței lui. Sensul Omului și al Națiunilor creștine privind izbăvirea lor îl aduce Iisus Hristos Dumnezeul și Omul absolut prin Întrupare, Învățătură, Răscumpărare, Înviere și Înălțarea Sa. Pentru această supremă împlinire atât Omul cât și Națiunile respective trebuie să urmeze Calea
PRIMĂVARA ÎNFLORITĂ ÎN LUMINA ÎNVIERII DOMNULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379269_a_380598]
-
codurile morale ale tuturor marilor religii: iubire, toleranță, smerenie, simplitate, cumpătare. Însuși ecumenismul va deveni realitate într-o lume în care oamenii vor conștientiza că a fi bisericos nu este totuna cu a fi credincios. Dintr-un prezent marcat de necredința dosită după falsa credință și de iubirea-desfătare coborâtă la nivelul sexului, nu poate să rezulte decît un viitor al incertitudinii în alergare spre culmile disperării. Da, căci știm din chiar experiența noastră (totul e să luăm aminte) că prin credință
VIITORUL de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369213_a_370542]
-
din 24 iunie 2014 Toate Articolele Autorului 24 Iunie 2014 În ziua aceea, când te-a născut Maica ta, cea plină de Duh, toate izvoarele pământului s-au înfiorat. Venea cu ele în lume Botezătorul. Preotul Zaharia, cel mut în necredința lui, a început să vorbească. Lăcrima cerul în ochii îngerului care te-a vestit. Și Pruncul din pântecele Mariei a tresăltat atunci de bucurie! Din ziua aceea binecuvântată fie de-a pururea Ziua înainte-mergătoare din noi! Să se bucure tot
DIN ZIUA ACEEA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374250_a_375579]
-
cu fața, privindu-le cu sentimentul celor ce se vor întâmpla în timpul patimilor când, așa cum s-a amintit mai sus, din rândul mulțimilor vor striga: "Răstignește-L!" Șederea pe mânz însemnă, potrivit comentariului liturgic al praznicului, întoarcerea neamurilor neînfrânați, de la necredință la credință" (Idiomelar, glas 8, de la Doamne strigat-am, Vecernia de Duminică seara din săptămâna Patimilor) sau Răscumpărătorul nostru cel drept a șezut pe mânz ca să piardă cutezanța cea dobitocească a vrăjmașilor, care nu strigă: Toate lucrurile lăudați-L pe
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
Ediția nr. 1274 din 27 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ți-am spus vreodată, mare, că mă usuc de doru-ți, c-aș vrea o-mbrățișare, să mă-nfior sub valuri, să zbor cu pescărușii, amanții tăi de veacuri, să-mi lepăd necredința, o scoică, jos, pe maluri? Ori ți-am cântat vreodată un cântec de sirenă, amăgitoare nadă, ascunsă sub corăbii, să mă-ndrăgești când pașii pe țărmul tău vibrează ori când rechinii saltă și-ascut macabre săbii? M-am aruncat în
FRUMOASA MEA STĂPÂNĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362249_a_363578]
-
putem spune că prima și cea mai mare cauză a deznădejdii este mândria, care este și “izvorul” tuturor păcatelor. În al doilea rând, lipsa unui duhovnic și absența unei vieți creștine duhovnicești așezate, fără o rânduială anume. Apoi, lipsa rugăciunii, necredința, împrăștierea minții, delăsarea, suprasolicitarea peste potențialul maxim al propriei persoane, pretenții exagerate etc. P:Ș.: Părinte, ce recomandări faceți pentru a scăpa de duhul rău al deznădejdii? P.D.: Smerenia. Ea este cea mai mare bogăție a călugărilor. Sfinții Părinți ne
INTERVIU CU PARINTELE SINGHEL DANIEL PRODE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378679_a_380008]
-
că noi oamenii n-avem credință nici măcar cât un grăunte de muștar, fiindcă n-am văzut pe nimeni mutând un munte de unul singur. Dar poate că vom fi chemați cu acest grăunte de muștar să mutăm inima multora de la necredință la credință! Iar necredința poate fi asemănată cu un munte! Ruthavan ridică mâna spre bolta pe care scăpărase o stea. -L-am văzut Genarius, prietene! Am călcat pe urmele Lui și am aflat de la alți oameni minunile pe care le-a
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
avem credință nici măcar cât un grăunte de muștar, fiindcă n-am văzut pe nimeni mutând un munte de unul singur. Dar poate că vom fi chemați cu acest grăunte de muștar să mutăm inima multora de la necredință la credință! Iar necredința poate fi asemănată cu un munte! Ruthavan ridică mâna spre bolta pe care scăpărase o stea. -L-am văzut Genarius, prietene! Am călcat pe urmele Lui și am aflat de la alți oameni minunile pe care le-a făcut, iar o parte
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
altfel am fost crescut în credința că El este Cel Preaînalt, cel promis să salveze pe om din nenorocirea în care trăiește! Grăuntele de muștar pare astfel să fie chiar puterea cu care credem. Adesea trebuie să mutăm doar muntele necredinței noastre. Și mai e o pildă tot despre grăuntele de muștar care ne învață că grăuntele cel mic rodește un arbore foarte mare. Iar uimirea mare e aceea a creșterii a ceva foarte mare din ceva foarte mic! Și probabil
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
și mai cu seamă creștină a simțit Romantismul în general. Atenție, ca să nu greșim. Religiozitate, da, dar ca și cult panteist al naturii și glorificării omului, religiozitate fără dogme și misticism, resimțită mai degrabă ca un cult al persoanei. Este necredința (ce include și ateismul) fundamentală a unei perioade ce a resimțit puternic, repet, fascinația valorilor religioase, mai ales creștine. Dar este o fascinație estetică, a unui creștinism redus la dimensiunile sale istorice și umane, o apreciere artistică și istorică a
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
discuția afacerilor publice vorba măcar despre calitățile morale ale caracterului adversarului, mai ales când el e în opoziție? De zece zile "Romînul" continuă zilnic invectivele sale la adresa opoziției. Acești oameni n-au cel mai mic patriotism, nici chiar simțământul pudoarei. Necredința în națiune i-a făcut să piarză și simțământul național și chiar rușinea etc. etc. E evident că toate epitetele acestea, cari se repet zilnic, cată să ne lase foarte indiferenți, pentru că în sine sânt indiferente. E indiferent pentru obiectul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
CU NEPĂRTINIRE... "] Am discutat ieri cu nepărtinire efectele dezastroase pe cari principiile profesate de partidul d-lui Brătianu au trebuit să-l aibă asupra spiritului public; am arătat atmosfera încărcată de electricitate care s-a creat prin demoralizarea conștiințelor, prin necredința în merit, în adevăr, în muncă, pe care sistemul liberalismului roșu a trebuit să-l înrădăcineze în inimi. Dar numai asupra conștiinței poporului s-a exercitat trista influență a ideilor partidului roșu? Ce sentiment cată să se fi înrădăcinat în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pentru că ne-am cumpărat o anumită haină sau am petrecut-o mai știu eu În ce locație exotică. Se prea poate ca nu toți să reușim să ne apropiem de sărbătoare prin „substanța” ei religioasă (din indiferență, din ignoranță, din necredință, din rea-credință), dar ocultarea acestui aspect conduce la o depreciere a sărbătorii Înseși, la o sărăcire sau pervertire subiectivă, prin atitudini strict formaliste, consumiste și materialiste. Sărbătoarea creștină Își are un duh al ei, de care ființa ar trebui să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ale femeilor, portul franțuzesc, obiceiurile noi sunt năravuri rele, oploșite acolo unde nu mai există smerenie. În felul lui, e un moralist, presărându-și însemnările cu „învățături”, așa cum face, pentru fiul său, în Cuvânt pentru fiul Toma. Cutremurat de atâta necredință câtă dospește în juru-i, el vede în orice cataclism sau dezastru semne ale mâniei cerești. Violență, cruzime, jafuri, omoruri îngrozitoare, războaie peste războaie, secetă și foamete, incendii și revărsări de ape, cutremure, epidemii, stele cu coadă și alte grozăvii alcătuiesc
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
din 8 ianuarie 1285 și al unui document din 6 octombrie 1288, referitoare la magistrul Gheorghe, fiul lui Simon. Din cuprinsul celor două documente rezultă că, la începutul domniei lui Ladislau, în jurul lui 1273, voievodul Litovoi, împreună cu frații săi, "în necredința sa, cuprinse o parte din regatul nostru aflătoare dincolo de Carpați" și a refuzat să plătească "veniturile ce ni se cuveneau din acea parte". În lupta care are loc în această împrejurare, voievodul Litovoi moare pe câmpul de luptă (Iorga spune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
elemente livrești, ludice, intertextualism, o sintaxă elaborată (paranteze, explicații retorice etc.) apar alături de poezii de dragoste simple, melodioase, unele de inspirație folclorică, altele cu parfum arghezian. Romanele La Răspântii (1979), Arșița (1981), O anume fericire (1989) abordează aceleași teme: orbirea, necredința urmată de pedeapsă (personajul principal se numește Toma Toma), ratarea, boala, nebunia, înglobând și tema socială. La Răspântii și Arșița, continuarea celui dintâi, sunt romane eteroclite: simbolice, alegorice, poetice, realiste, sociale, cu ample dialoguri pe teme filosofice, ultimul cu o
COSTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286447_a_287776]
-
sănătoase”, de o indescriptibilă vulgaritate. Unele pagini din romanele lui B. sunt în drum către pornografia în stare pură, iar scenele de dragoste au, câteodată, o trivialitate penibilă. Echilibrate și lipsite de asperități sunt povestirile din Răfuieli boierești. A suta necredință (1932), anecdote trase către studiul de moravuri și pitorescul obiceiurilor. SCRIERI: Reacțiune, București, 1918; Originele democrației române, București, 1922; Cărvunarii, București, 1928; Neamul Coțofănesc, București, 1930; Ahileion Nudist-Palace, București, 1931; Răfuieli boierești. A suta necredință, București, 1932; Mărturisirea trupului, București
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]
-
din Răfuieli boierești. A suta necredință (1932), anecdote trase către studiul de moravuri și pitorescul obiceiurilor. SCRIERI: Reacțiune, București, 1918; Originele democrației române, București, 1922; Cărvunarii, București, 1928; Neamul Coțofănesc, București, 1930; Ahileion Nudist-Palace, București, 1931; Răfuieli boierești. A suta necredință, București, 1932; Mărturisirea trupului, București, 1933; Rumilia, București, 1934; Nudismul, București, 1934; Conspirația Dărmănescului, București, 1936; Salvați elita!, București, 1936; Maria, regina României, „Povestea vieții mele”, București, 1936; Calea împărătească, București, 1938; Moșierii și a doua lor chemare, București, 1940
BARNOSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285651_a_286980]