2,115 matches
-
Laura! De ce, draga mea, Laura? Te iubesc...”, au fost cuvintele ori doar gândurile păstrate în memorie. A intrat într-un tunel întunecat în care nu vedea, nu auzea și nu simțea nimic. Își pierduse cunoștința... Laura simțise atunci o durere nedefinită, pe care nu o putea localiza cu precizie. Era indispusă după o anumită convorbire telefonică din care nu a înțeles prea mult și din a cărei pricină somnul fugise de la ea, fugise departe, lăsând-o pradă neliniștii. Nu-și putea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
se sprijinea pe piciorul meu, luptându-se cu sârg să înfrângă forța provocatorului de nebunii. Cu cât se străduia mai tare, cu atât opoziția era și mai îndârjită. Aveam senzația că pătrund până în cele mai ascunse adâncituri, trăind plăceri incomensurabile, nedefinite, după fiecare exteriorizare verbală a partenerei. Îmi era datoare cu un final sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
minunate de mai, petrecute la pescuit și a unor clipe de dragoste unice și de neuitat. În timp ce strângeam bagajele, simțeam că ceva nu este în regulă cu mine. Gândul că în această seară, Miruna va părăsi litoralul pentru o perioadă nedefinită, mă făcea să mă întristez. Mă obișnuisem cu prezența ei, îmi plăcea s-o am în preajmă, aș fi vrut s-o opresc lângă mine. Eram conștient că acest lucru, deocamdată, nu era posibil. Fiecare are o viață proprie, care
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
atemporale”, între două realități - una pe care o cunoaște și alta spre care aspiră. Între simbolurile care se detașează în carte este acela al casei în care Dacia locuiește cu Barbă, “bărbat și femeie, pereche unită prin timpi și spații nedefinite.” Această locuință este un simbol al întoarcerii dinspre o lume, lumea civilizată, contemporană, spre trecut. Este un spațiu al inițierii în ritualurile celeilalte lumi, o trecere de "dincolo" către “dincoace”. Tot din lumea de “dincoace” face parte și prințul TalariK
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mărțișor De când eram elev, Auzisem din bătrâni: Ca simbol al primăverii, Un mărțișor să îți leg La mână sau să-l pun în piept. Era în mintea mea naivă Ceva nedefinit, nu știu. Un sentiment mă încerca; În gură îmi curgea salivă Și-o mestecam ca apa-n pivă. Două fire-am împletit. Pentru dragostea ce-ți port; Ți-am legat și un bănuț - Simbol vechi al sănătății, Norocului, frumuseții... Ce-
MĂRȚIȘOR de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363623_a_364952]
-
în anul 1960. CALENDARUL UNUI CERȘETOR, a cărui acțiune este concentrat în 8(opt) zile, adică începe într-o joi și se termină tot joi. Cele opt zile, sunt opt capitole în care sunt incluse trăirile unui OM, personajul principal, nedefinit ca nume până la final, dar care trece printr-o experiență de viață specifică spațiului post-decembrist din România. Într-o etapă scurtă cu acumulări condensate de evenimente aduse din timpuri memorate din viața unui om, dar și din viața cotidiană a
DESPRE ROMANUL CALENDARUL UNI CERŞETOR de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364668_a_365997]
-
preferă forma scurtă și implicit eliptică, dând senzația că inițierea în magia poeziei e pe calea cea bună: “lună și soare/șnur neîntreruptibil/noi numai ceață” (“Viața”, pag. 278). Ana Tudoran plutește pe linia ușor ondulată a poeziei cu țintă nedefinită: “foile zdrențuite-n depresie/zac în arhiva mucegăită/legate cu sfoară/dorm sedate de singurătate/în dorul de oameni” Elisabeta Iosif este prezentă cu doar opt poezii, niciuna din ele nereușind să facă diferența. Iată, spre exemplu, un catren edificator
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
arsuri, făcute probabil cu un fier încins, ca și câteva cicatrici urâte, urme ale unor răni provocate de cuțit sau de lamă. M-au trecut fiorii. ”Cluburile sado-maso sunt în direcția aceea”, îmi spuse arătând cu mâna într-o direcție nedefinită, ca pentru a-mi sugera că greșisem adresa sau persoana. ”Bine, dar...”, am rostit nehotărât, mirat, ”noi nu am fost niciodată intimi”. ”Probleme mari de tot”, repetă, neluînd în seamă răspunsul meu, apoi se făcu nevăzută în interiorul clubului. Am ieșit
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
pe o ființă a iubirii. Așadar, Prietenia este un act sublim al creației, ce naște un sens permanent nou în care ființează sub cupola Adevărului: Libertatea și Iubirea. Prietenia din Adevărul sfânt te face, așadar, părtaș al unei frumuseți aproape nedefinite, dar arhibinecuvântate. Prietenia este sceptrul Adevărului, care discerne cele două lumi ale existenței: cea a luminii și cea a întunericului. Sub cupola Prieteniei sufletul vibrează de sfânta armonie cosmică. Cu porfira Prieteniei sufletul se îmbracă în har, iar trupul se
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
descoperise mai târziu și latura sensibilă, tristă și începuse să îi cunoască stările sufletești urmărindu-i zâmbetul. Ochii o dădeau mereu de gol. Era atâta tristețe, atâta descurajare și prea puțină încredere în sine, în ochii aceia de o culoare nedefinită. Trebuia să o ajute. Trebuia să îi demonstreze că are multe calități și că, cel puțin pentru el, EA reprezenta lumea lui. Cu fiecare zi ce trecea se apropiau din ce în ce mai mult. Îi aflase povestea prin lungi discuții nocturne. Vroia să
7 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348625_a_349954]
-
fi plăcut și mie să simt în trupu-mi brăzdat de chinuri multe, și un mic, un firav tremur de dor , ca să știu și eu cum este. Nu înțelegeam de ce în mintea mea apărea atunci acel El, cu un chip încă nedefinit, dar un EL! Să se fi întâmplat oare în aceea noapte dinăuntrul nopții, în acel vis care începe acolo unde sfârșește reveria, și unde sufletul și lumea, amestecate în una și aceeași atârnare, rătăcesc ignorând frontierele și determinările? N-aș
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
trei trepte de apofatism: 1) teologia negativă intelectuală, inferioară; 2) tăcerea și încetarea oricărei gândiri la Dumnezeu de la capătul rugăciunii curate (în care lumea nu mai e negată, ci uitată) și inima simte pe întuneric oglindindu-se în adâncul ei nedefinit infinitul subiectului divin; și 3) vederea luminii dumnezeiești iradiind din întunericul cel supraluminos al tainei Persoanei lui Dumnezeu. „Din întunericul apofatic al subiectului divin transcendent țâșnesc mereu luminile energiilor Lui necreate, care-L fac prezent și-L revelează ca iubire
DESPRE EVENIMENTUL ŞI EPISODUL SCHIMBĂRII LA FAŢĂ A DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS ÎN ORTODOXIA ROMÂNEASCĂ... PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/344361_a_345690]
-
o stare cu totul deosebită și mă miram de faptul că nu au văzut că eu sunt moartă. Am părăsit camera, m-am înalțat și mi s-a deschis o imagine de largă perspectivă, un univers cu măsuri și forme nedefinite, alcătuit din multă lumină, culoare, dragoste, frumusețe, pe care am păstrat-o nealterată în minte de-a lungul anilor. De aceea eu i-am crezut pe cei despre care mai târziu am aflat că au avut astfel de experiențe și
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
se sprijinea pe piciorul meu, luptându-se cu sârg să înfrângă forța provocatorului de nebunii. Cu cât se străduia mai tare, cu atât opoziția era și mai îndârjită. Aveam senzația că pătrund până în cele mai ascunse adâncituri, trăind plăceri incomensurabile, nedefinite, după fiecare exteriorizare verbală a partenerei. Îmi era datoare cu un final sincron, așa că am avertizat-o să nu fie același ca în seara petrecută la mine acasă. Încă nu era grabă, doream amândoi să prelungim cât mai mult această
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
minunate de mai, petrecute la pescuit și a unor clipe de dragoste unice și de neuitat. În timp ce strângeam bagajele, simțeam că ceva nu este în regulă cu mine. Gândul că în această seară, Miruna va părăsi litoralul pentru o perioadă nedefinită, mă făcea să mă întristez. Mă obișnuisem cu prezența ei, îmi plăcea s-o am în preajmă, aș fi vrut s-o opresc lângă mine. Eram conștient că acest lucru, deocamdată, nu era posibil. Fiecare are o viață proprie, care
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
în oraș. În fiecare dimineață am observat că la câteva mese în fața mea stătea o persoană feminină, îmbrăcată oarecum ciudat, ieșită din comun chiar. Bluza ei avea o mânecă colorată într-un roșu-vișiniu, iar cealaltă mânecă era de un violet nedefinit. Fusta foarte largă era construită parcă din cercuri concentrice de culori diferite. Părea a fi clovnul unui circ, venit să-și bea cafeaua de dimineață. Și totuși nu era un clovn, fiindcă în oraș nu era nici un circ și în
NECUNOSCUTA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348095_a_349424]
-
vor să abordeze cu succes acest segment, trebuie să vină cu idei noi, să construiască motive inedite, simboluri care nu au mai fost până acum folosite. Acest lucru face Pentegos și reușește să vină cu elemente noi. Interferența dintre spațiul nedefinit și muchiile ondulate ale „dunelor” alcătuiesc o structură imagistică amintind de aspirații impresioniste, dar cromatica primește un plus de picturalitate, refuzând însă decorativismul. Prin derulările sale picturale, Florin Popescu-Pentegos se înscrie în eșalonul novatorilor tineri în materie de expresie plastică
PENTEGOS de MARIA DIANA POPESCU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348171_a_349500]
-
au căutat îndurerați de pierderea copilului lor? Poate că s-au resemnat de mult, poate că pierderea copilului i-a lăsat cu sufletul o rană de nevindecat pentru tot restul vieții. Dellu constată cu plăcere dar și cu o teamă nedefinită că se instalase între ei o oarecare apropiere în ciuda faptului că nu era sigur că nu-i o poveste țigănească. Au mai trecut câteva zile în care nu a mai venit. Îi pregătise o nouă rezervă de conserve, era dornic
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
nr. 1527 din 07 martie 2015 Toate Articolele Autorului Azi fericirea nu mă mai vrea, Sunt o scânteie pe-o mică stea Sau strop de rouă sub colț de cer, Îmbrățișată-n aripi de ger. Mă-ndrept spre-un spațiu nedefinit, Păstrând, candidă, capul smerit. Încovoiată de frig și ploi, Mă cern prin sita cu vechi nevoi. Din viață nu pot să evadez! Pe țărmul morții să eșuez Nu-s pregătită! M-agăț frivol De clipa-ncinsă în vitriol. Nu-i
ȚĂRMUL MORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350053_a_351382]
-
a înzestrat, din plin, cu strălucire de la Lună. Azi te privesc, sufletu-mi tremură, o frunză, mă tem de ceasul ce aduce semn de infinit, de bratele-mi întinse, destinul o să te-ascunză, rămâne-voi pe lume ramul tău rupt, nedefinit. Oglinda mamei Alunecă pașii pe drumul colbăit cu-mpietrite buze,palid pe cărare, mi-nghite satul mersul cadențat în care copilăresc amintirile. Pe prispă casei te zăresc visând La piept, ții mâinile împreunate-n amintirea unui legănat de prunc. Pe
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
sentimente, supra-cuvântul, sau necuvântul. Se integrează unei morfologii pure, nefiind elementul primordial, al poeziei, ci al poeziei așa cum se naște ea, nenoțional și cu direcție precisă:” Ce poet să fiu?.../ acolo, un om oarecare/ cu sentimente neclare/ și încă viu ... ”( Nedefinit). Poezia lui Teodor Barbu are ca sursă de energie inspirația, suflată la ureche poetului, rând pe rând, de către muzele ce se așează tiptil în rondelurile poetului. Pornind de la teoria heideggeriană a Nimicului aceste “muze “ întruchipează în real idealitatea absolută ce
TEODOR BARBU SAU ARTA DE A NE CONVINGE FRUMOS ÎN SITUAŢIA GLISĂRILOR POTENŢIALE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365816_a_367145]
-
drum lung pe care mă pregătesc să-l fac. Linia de start e stabilită, dar e primul lucru pe care-l ignor. Nu vreau să știu de unde încep și nici unde o să ajung. E o plecare din mine spre altceva, nedefinit, neinteligibil, necunoscut... Plecarea, deși o visasem altfel, e una obișnuită. Nu e nimeni în poartă să verse lacrimi, să fluture batista. Lipsită de orice interes, banala mea călătorie e privită ca o extravaganță ieftină, incapabilă să stârnească emoții puternice.” Căutări
TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365885_a_367214]
-
primăvară, să râdă, să cânte, să zburde ca o copiliță, așa cum făcuse mereu, cu mulți ani în urmă. Privi în urmă, dar Adrian n-o urmă, ci rămăsese acolo, în camera aceea ostilă, încremenit în gândurile lui, privind către ceva nedefinit, coagulat în mirare, incapabil să-și mute măcar privirea către locul unde ea stătuse mai devreme cu coatele. Se gândi la el cu o dragoste aproape maternă, pentru că între ei era o diferență de zece ani. Zece ani în care
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
23 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În amfiteatru, la cursuri, și în sălile de seminarii proaspeții studenți nu mai sunt aceeași cu ceva vreme în urmă, părând a fi timorați. Atmosfera a devenit apăsătoare fiecare fiind încărcat de o responsabilitate nedefinită, o responsabilitate vecină cu panica. Fiecare profesor, lector sau asistent universitar are grijă ca mai întâi să își expună exigențele. În fața atâtor cerințe mai că îți vine să regreți faptul că ai reușit la examenul de admitere. Începi să crezi
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
mintea și sufletul cititorilor și nu să fie analizați, disecați în sălile de clase, la orele de lb. română. De altfel, pentru mintea și sufletul lui, Vianu a fost întru totul surprinzător, răscolitor. A descoperit că între valorile umane, încă nedefinite clar în mintea lui, mai exista o valoare pe care, până acum, nu o percepuse; valoarea religioasă. Totuși, dacă ar fi fost avizat, ar fi prins înțelesul comportamentului domnului Diță: “un punct sus, unul jos / cât îi doamne de frumos
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]