907 matches
-
în fața ei, însă din cauza ceții care se îndesise dintr-o dată nu putu să vadă mai mult. În sfârșit ajunseră acolo toate și văzură piatra de la mormânt răsturnată însă nu văzură pe nimeni nici pe afară nici înlăuntrul mormântului. Se priviră nedumerite între ele iar Maria din Magdala tocmai dorea să le spună celorlalte femei că o văzuse acolo pe maica învățătorului lor. Dintr-o dată întoarseră toate capetele fiindcă simțeau prezența cuiva acolo. -Ce căutați aici? le întrebă tânărul acela foarte frumos
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
de cosmonaut: trening alb, teniși la fel și o cască de biciclist de aceeași culoare. Apariția sa stârni suspine de admirație în populația feminină, invidii negre printre mai tinerii spectatori, dar și nostalgii printre vârstnici. Era vizibil pilit ceea ce nu nedumerea pe nimeni. Nu-i ușor să fii cosmonaut. Ce-i drept, Spirică se tocmise mult pentru a accepta această funcție și nu se lăsase până când Directorul nu-i promisese că-l angajează, la întoarcere, om de serviciu la Grup, i-
APOCALIPSA DUPĂ SPIRIDON de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346939_a_348268]
-
coborâseră o dată cu ea, se grăbeau spre casele lor. Doi CFR-iști au stat puțin de vorbă, după care și-au urat unul altuia “sară bună” după obiceiul locului. Pe unul din ei îl întrebase Iulia, cum ajunge la primărie. Puțin nedumerit de apariția ei, acesta strigă la colegul său care se depărtase ceva mai mult. - Mă Ione, condu tu pe domnișoara la primărie, că nu-i de pe la noi și tot ți-i în drum. Se înclină puțin, își scoase șapca pentru
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
Dar să ne prezentăm că așa-i frumos și civilizat: - Gelu Stoica, prozator. El este prietenul meu George Safir, poet și prozator. - Ana Nechifor, designer vestimentar și ea este Cristina Trandafir, gestionar, colega mea de cameră. Cristina își plimba privirile nedumerite de la unul la celălalt neștiind ce să mai creadă. Mai acum jumătate de oră se certau cu doi țopârlani care doreau să le strice seara și încă nu scăpase de ei necunoscându-le intenția, iar acum alți doi bărbați le
INTALNIRE DE GRADUL ZERO de STAN VIRGIL în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348249_a_349578]
-
răspunsuri, cu ochi deschiși, cu umeri goi. Când noaptea-și caută mirese, în umbra dorului din gene * Eu, frunză galbenă n-am toamnă, alerg nebună prin poiene. Când vara-și scutură lumina, agonizând în come dulci Pândește cerul, plânge vina nedumerită la răscruci. Când se trezesc din nou copacii, dezmoșteniți de armonii Îmbracă dezolant, ninsoarea, îngenunchind timid, stihii. Când mi se face dor de tine, invoc o înflorire-albastră Și iar, mi-e teamă că mai naște o iarnă-n primăvara noastră
ADINA NICOLESCU DIN AGIGEA (CONSTANŢA) – O OAZĂ VIE DE POEZIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344999_a_346328]
-
poată fi zărit din ce în ce mai clar, în esența sa! Am întrebat iar timpul de unde vine și unde pleacă, de o întreagă lume stă sub semnu-i, iar, pe rând, este cuprinsă de neantul neînțeles în profunzimea-i... Acesta, secunde întregi, mă privea nedumerit de îndrăzneala-mi iscoditoare, firească, de muritoare de rând, apoi începe să se aplece cu privirea-i, murmurând pe sub buzele-i tăioase, însă molcom, precum îi sunt clipele cumpătate, ca legile firești ale lumii își urmează cursul lor în planul
DIALOG CU TIMPUL de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376939_a_378268]
-
Experimentul începuse. De când? Angst nu știa sigur. Pierduse șirul zilelor. Asta-i din pricina ferestrei acoperite! Oricum, ce-ar conta de-aș stăpâni noțiunea timpului scurs?! Mi-aduc aminte c-am fost mirat că lipsește un calendar! La fel, m-a nedumerit absența unui radio, a unui televizor. Pe urmă, văzând cărțile și CD-player-ul, am uitat! Foarte rar ascultam dincolo știrile. Mă surprindea menționarea orei exacte... Așa că... Să treacă timpul! La ce bun să-l măsori? Nu ăsta-i sensul aventurii mele
VOLUNTARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376996_a_378325]
-
stoarse bine, se îmbracă din nou cu ele și rămase acolo până se uscară olecuță. Când crezu că poate să-și îmbrace pantalonii peste ele, fără să îi ude, se întoarse la locul în care îi lăsase, dar constată cu nedumeriră că dispăruseră. Se uită de jur împrejur și rămase descumpănit, gândind că îi fuseseră furați. Nu știa cum se va întoarce acasă numai în izmene. Să nu mai pomenim de bâlci. Cum se uita descumpănit de jur împrejur, o văzu
MOȘ MACHE CAP.II MARIA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377813_a_379142]
-
i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei. Înspăimântată de ce-i văzură ochii, își puse mâinile în cap și începu să urle disperată: - Aoleu, săriți, oameni buni! Săriți, nenorocire mare! Câțiva săteni ieșiră la poartă nedumeriți de țipetele femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în întâmpinare. - Jale mare, Bebe! Jale mare! - Spune odată, să jelim și noi, o luă în batjocură bărbatul. - A murit Marița! - Cum să moară, fă, că doar umbla
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
până ce fierarul dădu de-un urs. Dar nu orice urs, ci tatăl urșilor, un urs cât casa! - Bună dimineața, fierarule! - 'Neața, moș Martine! Sănătoși băieții? - Sănătoși, sănătoși - Păi, hai, s-auzim de bine! - Noroc, noroc! Din nou slujbașii se uitară nedumeriți unul la celălalt, dar continuară drumul. Și așa priviră cum Marcel schimbă din nou două vorbe de binețe cu acea coană Vulpe, cu dumnealui Vulturul, cu cumătru’ Cerbul și cu fiecare zimbru. Dar cum drumurile, oricât de mari sau mici
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
era așa de iritată când i-am relatat ce s-a întâmplat în bar? Doar ea mi-a spus că sunt în atenția domnișoarei Lepădatu. Dacă nu-mi zicea, habar nu aveam că este îndrăgostită de mine. Îngrijorarea Georgetei îl nedumerea foarte tare pe Sebastian!? - De ce să fie nemulțumită că mă voi gândi la declarația Minodorei cu mai multă atenție? Sper că nu și-a făcut vreun plan în ceea ce mă privește. Doamne ferește, doar nu am ajuns peste noapte Casanova sau
ROMAN , CAP. PATRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378038_a_379367]
-
la ceva intim, care ar putea exista între noi. - Nu știu de ce, fiindcă nu l-am întrebat, îi răspund mai rece ca de obicei. Omul este căsătorit și pare normal. - Iartă-mă! - Nu-ți ascund că și eu am fost nedumerit la început! Nici relația noastră de prietenie n-a fost cine știe ce! Nu-ți mai spun că individul are și o faimă proastă! Și-i povestesc pe larg despre Voquin, fără să pomenesc, desigur, nimic despre Ingrid. Povestea o fascinează. - Și
DRUMUL APELOR, 39 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376328_a_377657]
-
bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri ambigue, care îl nedumereau peste măsură. Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se ... Citește mai mult În zilele ce urmară, atmosfera
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri ambigue, care îl nedumereau peste măsură.Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se ... XX. DILEME ( FRAGMENT 25), de Silvia Giurgiu , publicat
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
iubești iar mâine când îl vezi în toane mai rele, îți schimbi sentimentul după comportamentul său. Nu, iubirea este alegere și tot ce alegi va dăinui. Să am curaj ca să iubesc? Recunosc că mă frământă această întrebare și sunt încă nedumerită de persoana care mi-a pus-o, descoperind că în viața sa, nu a cunoscut profunzimea acestui sentiment nobil. În naivitate și inocență mi-am spus: „De ce i-ar trebui cuiva să aibe curaj pentru a spune: «Te iubesc»!?” De ce
CURAJUL DE A IUBI, DRAGOSTEA DE OAMENI ŞI DRAGOSTEA DE MAMĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376557_a_377886]
-
care ar fi putut sta alături de cei mai mari în domeniul respectiv, însă din cauza circumstanțelor sau a alegerilor neînțelepte cei din categoria acestui jucător nu ajung sus, acolo unde ar trebui să fie, întâlnești astfel de situații în viață ce nedumeresc.“ Nicolae mă privi puțin apoi urmări terminarea unei faze de acelaș jucător după care imi spuse: ,,Așa este viața, însă eu m-am mâhnit întotdeauna când am întâlnit situații din astea, si pe cat mi-a stat în putere am căutat
PORTRETE DE EMIGRANTI de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376767_a_378096]
-
din oraș, arătându-i și alte frumuseți în afara celor arhitecturale sau muzeale ale orașului Torino. Bătea din palme ca un copil de bucurie și-l sărută pe Vicenzio cu multă afecțiune, de față cu Adriana. Ea se uitase cu ochii nedumeriți la cei doi care discutau aprins, dar după fețele lor se putea vedea clar, că nu se certau ci, mai mult soțul o necăjea cu ceva pe soție. Privi nedumerită spre Doina, ridicând din sprâncene și din umeri, a întrebare
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
afecțiune, de față cu Adriana. Ea se uitase cu ochii nedumeriți la cei doi care discutau aprins, dar după fețele lor se putea vedea clar, că nu se certau ci, mai mult soțul o necăjea cu ceva pe soție. Privi nedumerită spre Doina, ridicând din sprâncene și din umeri, a întrebare. Aceasta îi făcu semn să aștepte. Când în sfârșit Doina află despre ce este vorba și-l luă de gât pe soțul său sărutându-l tandră, fața Adrianei se lumină
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373018_a_374347]
-
ca un evantai. Încerca să-l ademenească cu farmecele trupului său. Călărețul își struni animalul și în cuget medită surprins: „Căpitane, după ce nălucă a nopții alergi? Nu vezi că în fața ochilor tăi dănțuiește o zână din povești?” Arnăutu se frecă nedumerit la ochi și-și zise în sinea sa: „Omule, nu te lăsa vrăjit de șiretlicul vampiricei!” - Vino, iubitule! - auzi șoapte duioase în urechile sale. - Tu ești frumoasa prințesă a vampirilor! Nu mă păcălești! - o înfruntă el neînduplecat. Apoi fixă o
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
imaginație, dacă nu și o ironie din partea autorului lucrării de a-i da asemenea titlu. Ei bine, singurul care a intuit mesajul tabloului, pornind de la presupunerea sursei de inspirație, a fost medicul. C’est tout! -Stai, stai așa! Cum? se nedumeri Diplomatul. -În dialogul început cu frate-meu în fața tabloului, a scos de la el adeverirea bănuielilor sale. -Adică? insistă și Doc. -A primit confirmarea că Silence era ilustrarea trăirilor unui bolnav psihic, al unuia care avea o variantă a sindromului Stendhal
CAP.4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379700_a_381029]
-
bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri ambigue, care îl nedumereau peste măsură. Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se lansase într-un schimb de banalități cu Cristian
DILEME ( FRAGMENT 26) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375658_a_376987]
-
au strigat, mărturisindu-L pe Mântuitorul ca Împăratul lui Israel, deci nu la îndemnul Apostolilor ci la îndemnul Duhului Sfânt, îndemn care a putut lucra în inimile cele fără de răutate. De aceea Apostolii sunt înfățișați în icoană, mergând în urma Mântuitorului, nedumeriți de măreția faptului dumnezeiesc: " Acestea nu le-au înțeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus Hristos, atunci și-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El și că acestea I le-au făcut Lui" (Ioan
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362091_a_363420]
-
de mai departe, spre a se închina la Ierusalim, la Sărbătoarea Corturilor. Acesta era alaiul care s-a ivit, în după-amiaza acelei duminici, la intrarea de răsărit a marii cetăți. Dincoace de ziduri, poporul ierusalimitean, călăuzit de mai-marii sinagogii, era nedumerit. Ba chiar „...toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este acesta?“, așa cum ne încredințează Evanghelia după Matei. Dar de ce tocmai acum s-a cutremurat Ierusalimul, că doar și în alte dăți sau momente apariția lui Iisus Hristos era însoțită de
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
de a reveni la viața de dinainte. Alfredo reîntors de la Paris o surprinde în timp ce redactează scrisoarea către el, iar Violleta, cu ochii în lacrimi, îl asigura încă o dată de toată iubirea ei, după care părăsește casă îndreptându-se spre Paris. Nedumerit de comportarea Violettei și copleșit de rele presimțiri, Alfredo primește o scrisoare în care Violetta îi scrie că îl părăsește pentru totdeauna și se întoarce la Paris. Încercând să-l consoleze (Di Provenza îl măr, îl ), Germont se lovește de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
erau întotdeauna extrem de prudenți și reținuți în afirmațiile lor, nu se plângeau de nimeni și de nimic, nu vorbeau despre familiile lor, despre rudele și prietenii lor, nimic despre trecut sau viitor. Colegii noștri din alte țări și continente erau nedumeriți și intrigați de atitudinea și de comportamentul lor, nu puteau să-i înțeleagă. Mă întrebau adesea de ce noi, ceilalți, care venim tot din ''țări comuniste'', suntem altfel, mai deschiși și mai apropiați. Ne-am dat repede seama că toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]