2,380 matches
-
are ochii Închiși, precum statuia care-o reprezintă pe Patroana sa. Zița poartă cartea ei de căpătîi (Misterele Parisului) peste tot, ca pe un diplomat În care și ține ruj, oglindă etc. Veta coase mondirul lui Chiriac „cu un ac nefiresc de mare” (pp.2-3). Aplecarea spre hiperbolă a lui Bălăiță denotă temeritate artistică și o personalitate a viziunii regizorale. Cele două volume prind bine nu numai studenților, ci și actorilor profesioniști din teatrele de animație, ori dramatice. Rămîne doar ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jur, și chiar rostirea ușor peltică a cuvintelor sau cu pronunțarea unor consoane ca în limba ei maternă: fie estompate, fie palatalizate, iar vocalele fie prea deschise, fie prea închise. Când îmi rostea numele, punea accentul pe prima silabă, ceva nefiresc pentru melodicitatea limbii române, așa că într-o limbă tonică, dar ceea ce mie cel puțin, îmi trezea tot interesul. La apariția ei, cu alte cuvinte, toată biblioteca se umplea de un parfum proaspăt, de liliac, care făcea ca imaginile să fie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai, putea fi destul de naturală-îmi zic zâmbind mai mult pasager. Mulțumesc, bine. Destul de bine-răspund și zâmbesc nesigur, frapat și de limbajul codificat. De musai ca de voie bună... - râde el sănătos scuturându-se. Apoi după o schimbare de ton. Cam nefiresc și totodată puțin gratuit Trebuie să înveți să sufli și în iaurt, castelane. Fumezi? Iau o țigară. El le aprinde pe amândouă (el deja o fuma pe a doua) cu o brichetă șmecheroasă. Îmi distrăgea atenția cultul lui, ca și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
calul din grajd fără căpăstru și i-am dat drumul. Armăsarul a pornit să zburde prin omătul proaspăt... În clipa următoare însă, n-am văzut în urma lui decât un nor de zăpadă aruncată ca dintr-un vulcan și o rostogolire nefirească a calului... Spuneai că era un cal cuminte. Și acum?... - l-a întrerupt Hliboceanu. Era un armăsar ca toți armăsarii, Hlibocene! Numai că era de o cumințenie nemaipomenită. Acum însă, simțindu-se liber și văzând atâta omăt în jur, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
străbătusem. Soarele deși nu încălzea, îmi veghea drumul de acolo de sus. „Ține-o Doamne tot așa, că acușica-i calea jumătate” - gândeam eu călcând omătul voinicește. Coboram deja valea spre gârla Pascăriilor. Din spate, zăpada viscolită mi se ridica nefiresc deasupra capului... Înaintam din ce în ce mai greu... Știam pe undeva un drum care ieșea dintre ogoare și intra pe un făgaș destul de adânc în drumul pe care mergeam. Apoi tot pe acolo se găsea și o fântână...Nu se vedea nimic din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dată când ne descopereau În fața obiectivului, scoteau niște mici chiote de surpriză și se chemau unii pe ceilalți pentru a ne arăta Încântați cu degetul. Bătrâneii se luau la ceartă după fiecare fază controversată, strigând „Ofsaid!“, „Dați puțin Înapoi!“, „Poziție nefirească!“. Ex-președintele era cel mai relaxat, soția i se afla În campanie electorală și mai avea vreo două săptămâni Înainte de-a se Întoarce acasă, așa că-și omora timpul adulmecând din când În când un trabuc, cântând la saxofon (groaznic!) sau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fără a pretinde mită sau alte avantaje necuvenite. Aș face și eu, cu acest prilej, o comparație cît se poate de sugestivă. Gloria porcului este moartea de cuțit - orice altfel de moarte e rușinoasă pentru el, În sensul că e nefirească. Dacă acești domni extratereștri, sau cum să le spun, vor considera necesar, va trebui să le punem la dispoziție cantitățile de materie psihică pe care ei le solicită și tot ce mai vor, ca să ne lase În pace. Însă aici
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să o ajute. Ezită Îndelung Înainte de a-l chema Înăuntru. — Vino puțin, zise. În definitiv, asta era Îndatorirea lui, nu? Să ajute clienții. Îi arătă ce trebuia să facă, un lucru la urma urmei simplu, dar mîinile tînărului se mișcau nefiresc, aveau un ușor tremur care-l Împiedica să rezolve corect sarcina primită, mai ales că fusta stătea, și de data asta, prea strîmt pe corp. Gesturile Îi erau precipitate și cumva temătoare. — Ah, cît ești de neîndemînatic! exclamă nemulțumită Naggie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
flux coborînd din creștet pe gît și pe umeri, În așa fel Încît musculatura li s-a relaxat spontan și, vreme de cîteva minute, aproape că n-au mai respirat - fiindcă nici nu mai era nevoie. Lumina din jurul lor, devenită nefiresc de compactă, Îi Învelea Într-un abur Încărcat cu miresme amărui de fructe arse, moale, cald, consolator, ca sînul mamei eterne. Un nou flux, venind de data asta de jos, dinspre tălpile picioarelor, Îi făcu pe cîțiva să se ridice
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
coperta fusese de asemenea acoperită de jetul de sînge care țîșnise, cel mai probabil, din artera aortă, scurgîndu-se apoi pe piept, În poala rochiei și de acolo pe picioare. Cealaltă mînă atîrna inertă pe lîngă fotoliu, În timp ce capul rămăsese Întors nefiresc pe o parte, sprijinit de speteaza fotoliului și cu coafura aproape intactă. Erau chestionați apoi vecinii, niște oameni cu fețe cenușii și privirea excitată, care habar nu aveau ce și cum se Întîmplase, dar le plăcea să-și dea cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Oprește-te! Pablo tăcu, dar continuă să meargă. — Ți-am spus să te oprești. Am crezut că trebuie să mă opresc din vorbit. Ajunseseră Într-un loc pietros, unde arborii se răreau, iar printre ei, bolovani mari de calcar reflectau nefiresc, ca niște lampioane, lumina tot mai slabă a Înserării. — Unde e Christina? — Care Christina? Întrebă la rîndul său Pablo. — Nu face pe prostul! Te urmăresc de mai multe zile, pe cine cauți, cine te-a trimis? — Ca să răspund la toate
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a pîrÎului pînă Într-un loc unde torentele săpaseră În stîncă un fel de absidă care lărgea neașteptat albia. De partea cealaltă, aluviunile ridicaseră pe lîngă mal o fîșie Îngustă de pămînt, acoperită cu tufe și bălării de o vigoare nefirească care camuflau gura peșterii, aflată chiar sub mal. Străbătură mai Întîi o galerie În pantă, Întunecată și mocirloasă, cu miros iute de excrement. Ca să vadă pe unde calcă, omul cu fața verde aprinsese o lanternă. Mergea În urma lui Pablo și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ca o prezență vie, ca o Întâlnire după o lungă așteptare. Antoniu i-a citit un Psalm, apoi l-a Învelit cât a putut de bine. Trupul bătrânului a răspândit un timp prin haine, și prin pătura groasă, o firbințeală nefirească, după care, treptat s-a răcit. Cu un ultim efort Îi mai ceruse noaptea, o poveste pe care Antoniu a scos-o din străfundurile memoriei și i-a spus-o pe un ton de preot, care Împărtășește muribund. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
au, un supliment de respirație. Sunt anonimii hăituiți, grăbiți să-și asume moartea ca pe o eliberare, agățându-se de viață cu mâini lipsite de vlagă. Li se pare nedrept să nu privească urât, să nu dușmănească, li se pare nefiresc să nu aibă priviri Încruntate. Este de datoria lor să privească așa. Sunt masele care fac și refac istoria, sunt autentici reprezentanți ai resemnării. Au dreptul la bariere și au dreptul să le fie milă. Mila este victoria lor Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
imediat. Mașina e în fața gării. Dați-mi voie să-l duc eu pe ăsta, și am luat cel mai mare dintre pachete. În timp ce mi-l întindea, Honor Klein s-a uitat la mine. Ochii ei negri, înguști, care în lumina nefirească păreau stropiți cu roșu, aveau un aer puțin oriental cum se întâlnește uneori la femeile de origine evreiască. În privirea aceea licări ceva animalic și respingător. — Nu m-aș fi așteptat la un asemenea gest de curtoazie, domnule Lynch-Gibbon, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Vă mulțumesc, da, de ce nu, în fond... Mi-am dat seama, dar fără să înțeleg și fără să fiu curios, că se află in extremis. Am turnat coniacul. Un timp am stat fără să ne spunem nimic. Camera parcă devenise nefiresc de întunecată. Poate că ceva din ceața de afară se strecurase înăuntru. Una dintre lumânări începuse să pâlpâie și flacăra se stinse sfârâind în ceara topită. Văzând cum dispare, m-a cuprins frica, apoi m-am întrebat dacă identificam corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Îndemână să-l parcurg. De data asta mi-a luat jumătate de oră. Când am cotit spre strada lăturalnică, pe care se află și Apollo, am văzut literele de neon strălucind În oglinda neagră a smoalei. A-ul alb părea nefiresc de Întins: jumătate de literă era pe trotuar, jumătate În canal, ca și când ar fi fost decapitat. Literele din mijloc alunecaseră unele peste altele pentru a forma un curcubeu ilizibil, pe când O-ul negru din coadă era atât de lucios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cinema! Și „ui-ți“! Exact așa ar stâlci o prostituată ortografia! Dar ceea ce mi se pare insuportabil de penibil este mutilarea lui „dragă“, prăbușirea acestor două silabe pline de afecțiune, reducerea lor la patru litere mici de tipar. Cât de nefirească poate fi o relație! Această femeie este needucabilă și irecuperabilă! Pe lângă ea, eu parcă mi-aș fi petrecut copilăria în țâfnosul Boston. Cum se cheamă legătura asta dintre noi? Maimuțăreală!Nu-i nici o legătură! De pildă, telefoanele, eibine, nu suport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici și șolduri mari, toate amestecându-se, de nedescâlcit. O femeie Înaltă și subțire se trezi o clipă doar ca să se plângă: „Berea aia pe care mi-ai adus-o. M-a terminat. Stomacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
chiuvetei. Cu picioarele depărtate și lenjeria răsucită în jurul gambelor, transpira și se zvârcolea pe colacul de plastic în formă de potcoavă al scaunului ei de tortură. Dar reușise să apuce chestia aia. Și simțind viermișorul între degete, avusese o senzație nefirească. Pe de o parte, acesta se întărise ca o bucată albicioasă de femur sau de tibie smulsă de pe un steag pirateresc și îndesată în viața ei, despărțind-o de turmă, împreună cu secretul pe care îl purta. (Deși, deocamdată, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
naiba dacă știu, prietene, dar tre’ să te faci frate cu dracul până treci puntea, nu? Razza încerca să-l imite pe Bull, maimuțărindu-i accentul de Pathé News și însoțindu-l cu un plonjon în genunchi și un tremur nefiresc de încântare. Freza umflată îi flutura la fiecare mișcare pe care o făcea simulând un act sexual. O domnișoară, auditor junior la Godstone, leșină din cauza emoției. Paharul de Cinzano îi lăsă o pată oribilă pe rochie. Bull era deja în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Când Alan îl pătrunse de fapt pe Bull, fața îi era îngropată între omoplații acoperiți de mușchi. Genunchiul lui Bull era flexat și ridicat confortabil în sus, sub perineul lui Alan. Chiar și așa, întins pe podea - într-o poziție nefirească - mâna stângă a lui Alan era liberă să hoinărească. Era liberă să stimuleze scula surprinzător de subțire a lui Bull, abdomenul masiv, sfârcurile ca mușcăturile de insectă. Alan era transfigurat. Bull era doar o femeie pentru el. Mai întâi isteria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
prin barul cu kebab. Krishna, care nu era căsătorit și nici nu se temea de Consiliul Medical, își dusese pe furiș târfa în cameră ca să i-o poată pune pe cearșafurile de nailon. Cât despre Alan, tremurând din pricina unei dorințe nefirești, plătise în avans experiența aceasta tristă. Nici măcar gândul la aluziile pe care i le va face lui Naipaul în dimineața următoare nu reușea să anuleze senzația neplăcută pe care i-o dădea frecarea cefei sale teșite de peretele de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan se gândea să meargă la șeful cabinetului, doctorul Fortis, și să-i mărturisească totul. Despre vaginul lui Bull și despre reacția pe care o avusese el. Despre lipsa de etică. Era imposibil ca acesta să fie lucrul cel mai nefiresc de care să fi auzit, nu-i așa? Poate că va fi apoi nevoie să se adreseze unei autorități de rang superior. În mod sigur, administratorului principal și poate chiar ministrului. Accepta faptul că nu va mai putea profesa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o mână sigură îi ține calul, o alta îl ajute să descalece, indianul se furișează (ca o pisică, ca un linx) pe după stânci, ochește, țintește, vâjj!, o săgeată imaginară a pornit spre Bil, cealaltă, reală, a rămas înțepenită în coarda nefiresc de întinsă a arcului, un răcnet, aaa, inuman aproape, și Bil se prăbușește secerat, l-a împins se pare aceeași mână, agonizează, cere: apă, Frenc, apă, m-a nimerit o săgeată, Frenc îi dă apă, deși este ângenuncheat cu pușca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]