438 matches
-
În adâncul corpului tău, după o operație chirurgicală. Femeia Își reveni și oam auzit-o spunând smiorcăindu-se Încetișor: — Știți de ce bărbatul ăsta v-a ales pe dumneavoastră? — Nu. — Ați vrea să auziți povestea noastră? — Da, am răspuns eu pe negândite, În timp ce celălalt eu al meu urla: „Oprește-te! Doar tu ai aruncat la toaletă restul de cocaină pe care ți-l lăsase Monkey. Oprește-te! Nu te băga În povestea asta!“. Pe dumneavoastră v-a ales și de aceea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cerul s-ar fi coborât în suflet prin vene, curcubeul s-ar fi adăpat direct din inimă, dar așa, în perfecțiunea zilei a șaptea, singura menirea ochiului a fost să plângă și apoi să vadă. Dacă Dumnezeu ar fi intuit negânditele lui Noe (marele absent la facerea lumii), sigur, din comoditate, ar fi cioplit omul dintr-un trunchi de copac și, tot sigur, ar fi uitat să-i adauge brațele. Oare un handicap al genezei justifică absența îmbrățișărilor? Semnele înlocuiesc semne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fugi de oamenii care se deschid spre propria-ți necunoaștere. Astăzi îți întinde o mână, mâine te îmbrățișează, poimâine te sărută, își povestește viață de-a fir în păr, își despletește gândurile, își radiografiază visele, își despuie moartea, își extro-vertește negânditele, nevăzutele, nesimțitele, negustatele, neauzitele, neatinsele. Fugi, Petre! Cu fiecare ușă deschisă, rămâi mai puțin, iar oboseala de a fi parte din ei te multiplică în milioane de nelocuiri. Ne cunoaștem pentru a ne pierde, dacă nu știm să ne zăvorâm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe trotuare, cu tusea ce te descompune în batistă, cu bocancii prin ale căror găuri devii tot mai puțin! Îndepărtează-te de cei care îți promit viitorul ce seamănă a bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
știa pe de rost: Unu, doi, unu: Aici, atenție, inimă! Doi, unu, doi: Ochii nu se ating nici cu șoapta! Doi, unu, doi: Plutește peste umeri, cerul suferă de lombosciatică! Unu, doi, unu: Nu păși în tâmplă, riști să tulburi negânditul! Doi, unu, doi: Ai grijă, buzele șotronului se descompun în icoană! Este atât de simplu, sigur mi se va deschide cerul. Să mă aștepți la capătul umbrei. Să mă aștepți, Genia. Cristale de apă ca niște cioburi de sticlă sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ai făcut?" Cu sau fără vină, neliniștea crește în noi pe măsură ce-i lăsăm ușa deschisă, ca într-un târziu, când ne dăm seama cât de plini de incertitudine suntem, să încercăm să răscumpărăm ce am pierdut, culpabilizându-ne, asumându-ne toate negânditele lumii, însușindu-ne munți de pustiu în suflet, precum Iov în cartea tăcerii, uitând, de fapt, că noi suntem cei care am naufragiat în mijlocul ei. Este atât de simplu să privești lucrurile dinafara neliniștii, să fii un judecător drept și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
picioare! Acu' hai acasă și-atârnă punga-n prepeleac. Când a bate vântul, tocmai bine s-o umfla, apoi n-ai decât să-i faci o bortă și să-i pui acolo un fluier; și iacă-te cu cimpoi pe negândite, mai iute decât a izbuti să facă badea Istrate Cârlig din pielea răposatei capre. Asta-i: bate vântul, cântă trișca! Ș-apoi o ții tot așa până la apusul lumii. La drum, acasă, să-i duc bucurie Smarandei și lui frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi scrie unui amic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ar putea împiedica? protestez eu. Eu sunt bărbat și ea este femeie... dacă destinul vrea să ne plăcem, nu azi, cândva, cine știe, de ce n-aș putea s-o cer de nevastă? — Nenorocire! urlă Anacleta. Nu se poate! E de negândit, înțelegi? „Atunci e sora mea? mă întreb. Ce mai așteaptă, ca să admită că e mama mea?“ și-i spun: De ce strigi atâta, Anacleta? Există, oare, o legătură de sânge între noi? — De sânge? Anacleta își revine, ridică poalele șalului, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
o va mai căuta pe Isaura Estudiosa, Cipriano Algor îi este recunoscător fiicei sale pentru că îl făcuse să vadă lumina rațiunii, Cipriano Algor e un bărbat în toată firea, trăit și răstrăit, nu un adolescent naiv care, la vârsta entuziasmului negândit, își petrece timpul alergând după fantezii, nori și miraje, și nu renunță la ele nici măcar când se izbește de zidul imposibilului. Cipriano Algor se ridică de pe banca de piatră, părea că-i e greu să-și ridice trupul de pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
a noastră, de acolo nu putem aduce aproape nimic, e ca și cum ne-am scoate o haină ca să ne punem alta, un soi de carnaval mascat, Da, observă tatăl, în aparență așa este, dar, spre deosebire de ceea ce se crede în general și negândit se afirmă, într-adevăr haina îl face pe om, omul e făcut și din hainele pe care le poartă, dar s-ar putea să nu se observe imediat, ci doar în timp. La revedere, la revedere, spuse Marçal în timp ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
gândurile.) Îmi dați puțină apă? Ash se repezi spre un container, umplu un pahar de plastic și i-l dădu. Kane înghiți conținutul pe nerăsuflate. Dallas observă că mușchii erau bine coordonați. Mișcarea mâinii până la gură fusese săvârșită instinctiv, pe negândite. Deși plăcută, situația era ridicolă. Trebuia să fie ceva anormal la el. ― Mai! făcu Kane, acționând în continuare ca un om în posesia tuturor mijloacelor sale. Ripley găsi un borcan, îl umplu ochi și i-l dădu. El îngurgită lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Brusc, acest organism incredibil de rezistent, pieri sub acțiunea legilor presiunilor diferențiale și creatura explodă, proiectând în toate părțile particule din carnea sa. Nu se putea spune că nu avusese noroc. Ripley va păstra pentru totdeauna urmele acestei experiențe de negândit, în fizionomie și în inimă. Dar avea destulă stăpânire de sine pentru a se controla. Represuriză cabina și-l eliberă pe Jones din cușcă. Acesta, cu o fantastică ușurință, comună tuturor pisicilor, uitase tot. Ea apăsă pe clapa magnetofonului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
voi e ilogic, ce să mai vină alții să v-amestece... Surâse, dând s-o cuprindă pe după umeri. - Lumea, într-adevăr, crede în de-astea, oftă ea, strângându-se sub brațul lui. Sunt nedumeriți, nepregătiți, i-a luat așa pe negândite evenimentele, sărăcia, viața... Și atunci au început să caute o logică în povești ca asta cu Chiru. Dar mai poți să știi dacă o fi chiar poveste... A scris chiar acuma vreo două luni în urmă că și în Anzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de gândire, de autenticitate a filozofării. Lipsit de originalitate nu ești pentru că spui ce s-a mai spus; ci pentru că accepți de-a gata spusele altora, fără ca acestea să răspundă unei nedumeriri proprii, unei răfuieli cu tine însuți. Adică pe negândite. [Ț] Nu trebuie deci să mire dacă, în aceste cursuri, se vor găsi - numai uneori cu referințe explicite - idei sau teme ce se pot regăsi în gândirea altor filozofi. Ceea ce importă este numai organicitatea integrării lor în mersul gândirii sale
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
tot așa cum marele poet german Erwin Strittmatter, descriind satul lui din Brandenburg, l-a „spus“, dimpreună cu ținutul și țara sa. Aș fi pregătit să spun asta ore în șir. Ce năvală, ce noian de gânduri și ce multe încă negândite n-ar putea fi cuprinse aici, între râul Vindel și râul Skellefteå, între Rökåberg, Storklinten sau Röjnoret! Dar atunci m-aș îndepărta prea mult de la subiectul Gustave Doré și de la Biblia pe care a făcut-o el. Sau, poate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și că, deja pensionară, nu mai poate să se descurce. Au fost, până la Revoluție, anii cei mai mizerabili pe care i-am trăit și care mi-au împins cărăușitul pe niște piscuri - sau mai degrabă în niște râpe - jalnice, de negândit, deși nu s-ar fi zis că eram cele mai oropsite ființe din oraș. Nu vreau să mă martirizez cu orele de stat la coadă pe ger sau zăduf, noaptea, în zori, la prânz și seara, pentru că aproape toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
aceasta nu avea și părțile ei - s-ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială, doar roade nefericite ale muncii sale îndobitocitoare-n lege... De asemenea, desigur, a nu se crede cumva că Adriana
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și pe neașteptate, cel mai crunt? Ei bine, cam la fel se întâmpla și în cazul lui Șerban. Da, însă, cu toate acestea, când ajungea să se supere pe cineva sau pe ceva, după scurtă vreme, paradoxal și aproape pe negândite, el renunța de tot la vrajbă, căci altfel avea impresia că parcă trăiește împotriva firii sale... Acest tânăr, pe lângă toate aceste trăsături, avea și ceva mai deosebit, ceva aproape bizar pentru cei mai mulți oameni și cu care ieșea grabnic în evidență
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
începuseră să-și piardă răbdarea la gândul de a trebui să folosească o stratagemă pentru a traversa acel biet șănțuleț și se apucară să împingă liniile din fața lor. — Atacați! Atacați! Ce mai așteptăm? — Luați zidurile cu asalt! Întrecându-se pe negândite să cucerească mai întâi intrarea, îi îmbrânceau în lături pe cei nehotărâți, doborându-i chiar la pământ. Câțiva oameni din față fură împinși în șanț, în timp ce atât cei căzuți, cât și cei de sus scoteau strigăte de luptă. Apoi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trei de puncte, și atunci am vrut să strig că nu-i adevărat, asta-i o înșelătorie, eu am tras perfect, dar am simțit în palmă bucata aia de metal fierbinte, grea ca un glonț de plumb, și atunci, pe negândite, mi-am amintit numele lanțurilor muntoase, și cele vechi și cele noi, și n-am mai zis nimic, am înghițit în sec, și-n timpul ăsta auzeam că la concursul de trageri a ieșit câștigătoare școala trei, cu una sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce am de făcut. A venit timpul să pornesc. Am pornit-o pe chei spre locul de îmbarcare. Dintr-un impuls i-am telefonat amicei mele Martina, să-i mai spun o dată la revedere. Cu totul pe neașteptate, și pe negândite, mi se pare absolut firesc să zbor cu clasa întâi. De curând au fost comise în cartierul meu mai multe crime ale căror victime au fost poponari. Ei bine, s-ar putea spune că suntem în plin sezon de ucidere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și cu capul învăluit de unduirile fantomatice ale unui norișor de fum aromat plecă agale către punte. Discuția cu Angir îi reaminti împrejurările ciudate în care își făcuse apariția călătorul său. În tot răstimpul în care hoinărise prin cele mai negândite colțuri ale spațiului, cum îi plăcea să spună, era pentru prima oară când i se cerea un astfel de riscant și neobișnuit serviciu. Neobișnuit deoarece venea din partea unuia dintre cei mai importanți clienți ai săi, o persoană influentă, cu multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
mal totdeauna am căutat stoluri /nu mă tem să cad din cer/ pistruii de pe nas de la o vreme sunt triști tu ești tot eu timpul nu bate de două ori cărări mă vindec de unghiurile drepte fac avioane din cuvintele negândite și-mi dau drumul dragostea m-a atins cu mâna de sus și pot merge la râu peștișorul de aur privește cu milă din acvariu nu am nevoie de castele sau de vreun prinț prăpădit povestea mea s-a înecat
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
era consternată, Anne se prăbușise. Marie primi vestea ca pe o lovitură dată În plin, se afla la volanul mașinii cînd auzi informația. Opri pe marginea drumului, doborîtă. Era cu neputință, Christian nu putea să fi dispărut, era ceva de negîndit, dintotdeauna Îl crezuse invincibil pe mare... Apoi se strecură gîndul cel mai cumplit: și dacă se scufundase din cauza ei? Dacă, din cauza atitudinii ei și a rupturii lor, Încetase să mai lupte și se lăsase dus de mare? O dată mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]