808 matches
-
răspundere pentru actul diplomatic, foarte bun în munca de relații, în care promova cu perseverență pozițiile diplomației românești și din care reușea să scoată întotdeauna informații de calitate de la interlocutori. Dimitrie Stănescu, și el diplomat de carieră, era înalt, suplu, negricios, cu ochi iscoditori și vorba puțin repezită. Era foarte bun în munca de contacte, din care știa să obțină, de regulă, informații prețioase; nedeclarat, în această privință era o adevărată competiție între el și Neagu, din care câștiga...delegația. În
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
aparține păsărilor și nouă tuturor. Cei ce ne obidesc trebuie să fie alungați, să plece unde-or vedea cu ochii 33. Fețele li se luminară într-un surâs: gurile deschise a încuviințare lăsau să li se vadă dinții rari și negricioși. Suflete inocente gata să-și pună la bătaie mizeria în schimbul acelei făgăduințe de libertate care poate nu era o minciună dacă un călugăr din părțile lor era gata să-și riște privilegiile spre a fi alături de ei. Tommaso avea grijă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sunt alături". Când gardienii au revenit, l-au găsit pe Tommaso dormind adânc. L-au iscodit îndelung; ochii nu-i scoteau flăcări și gândacul, care lor li se păruse că dansase, era cu burta-n sus, lângă salteaua de paie negricioasă și găurită. XV Douăzeci și șapte de ani de pușcărie. Era târât dintr-o temniță într-alta, i se schimbau celulele, era transferat pe nepusă masă, era privat de posibilitatea de a se obișnui cu o anume stare de lucruri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca un sfânt, am visat ca un idealist, am delirat de durere și singurătate ca un nebun, am sfârșit folosind șiretenia. Cine sunt?" Norii pe care Tommaso îi întrezărea prin ușa dată de peretele localului își schimbaseră treptat culoare, devenind negricioși; se prevestea ploaie, așa că se cuvenea să lase locul acela călduț și să se-ndrepte spre Paris. Verifică dacă în desagă nu se udaseră sau mototoliseră scrisorile de recomandare pe care prieteni sus-puși i le dăduseră pentru orice eventualitate. Trebuia
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
marmură, se vedea o excesiv de mare oglindă venețiană, încadrată într-o ramă îngustă de argint afumat și astfel înclinată, încît transporta tot interiorul salonului într-un plan adiacent nebulos și la un cat mai înalt. Oglinda compunea privitorului o figură negricioasă, corectată subtil, un cap de bronz. În restul salonului, în jurul a două mese rotunde de metal încrustat și intarsiat, sprijinite pe picioare de grifon, se îngrămădeau cu mult prea numeroase fotolii, bergere franceze cu tapiserie Aubusson. În mijlocul celor două mese
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mea, adică a noastră. Imbecilii își închipuie că un Hangerliu va pactiza la infinit cu un Gavrilcea sau un 2 Criminali (engl.). 3 Îmi pare rău, dar în primul rând trebuie să-ți descriu... (engl.). cum s-ar spune, bătrâna negricioasă (fr. și engl.). Cioarec, specimene patibulare în solda unui neamț Fleischlein, care mânuiește afaceri de cafea și halva cu un armean senil numit Saferian Manigomian, acționar în Persia, India și Egipt și proprietar al unui vapor de transport. Însă armeanul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre fort de mașina lui Gaittany, oferită pentru această împrejurare. Găsi pe Tudorel întins pe spate, cu mâinile sub cap, pe patul de fier. Celula era lunguiață, simplă, înaltă, destul de bine luminată de un geam mare cu gratii, o încăpere negricioasă, parcă destinată unui atelier de fierărie, nici voioasă, nici sinistră. Tudorel își petrecea ziua astfel culcat, cu ochii închiși fără să doarmă, în vreme ce noaptea era puțin agitat și se plimba prin odaie. Ideea abstractă a morții, tradusă în imagini de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
clasice. O clipă mai târziu, Andrei țâșnea lângă mine: "răpiți" de furorul propriului nostru joc, am dansat asemeni unui cuplu îndelung versat, trecîndu-ne unul altuia când partitura Prințului, când pe cea a Lebedei Albe. Cum arătam oare, amândoi îndesați și negricioși, încercînd să despicăm aerul cu grație sporită și avansând unul către altul pe vîrfuri? După "spectacol", unul dintre pictorii băcăuani, aflat în salon, a venit la mine cu ochii înlăcrămați de emoția celor văzute și mi-a spus: Pînă acum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
decât îngăduie pământul fiecăruia, pentru ca înmulțirea albinelor la unul să nu-i păgubească pe vecini. În afară de faguri de miere și ceară obișnuită, albinele din Moldova mai fac și o anumită ceară, cu un miros foarte puternic și de o culoare negricioasă, nu pentru păstrarea mierii înlăuntru, ci împotriva luminii soarelui. De aceea, prisăcarii când prind un roi nou cu regina lui, îl așază într-un stup în care fac găuri și crestături în locuri felurite. Albinele, mai înainte de a se apuca
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
nu era decât pe jumătate interesat de frumusețea și de arta statuilor. (B) Se vedea bine că era un om care, la viața lui, văzuse nenumărate capodopere. În schimb, se minuna că patina de pe bronzul monumentelor nu semăna cu patina negricioasă șa altor opere similareț, nici nu avea nuanța de verde-cenușiu, ci o culoare albastru-Închis și strălucitor. Această observație Îl Îndemnă să glumească despre navarhi 1 (căci vizitarea Sanctuarului Începe de la ei). „Judecând după coloritul lor” - observă Străinul, „ arată de parcă ar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
relatat faptele și interpretarea lor istorică, s-a reîntors la registrul folcloric, amintind de cel care "a rămas în amintirea poporului cu porecla Negru-Vodă, fiindcă, așa cum ne mai spun cu veacuri mai târziu cronicarii și călătorii străini, ar fi fost negricios la față". Fragmentul respectiv este un exercițiu de completare a unui gol de informație verificabilă prin retrodicție 245. În astfel de situații, istoricul-povestitor își asumă deschis ficțiunea ca probabilitate, mărturisind că "eu unul, cred în adevărul legendelor (s.n. C.M.)"246
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aflându-se într-un asemenea vas. Probabil a fost răvășit de crotovine sau a fost reînhumat, deoarece oasele nu mai erau în poziție anatomică. Cel mai important recipient îl reprezintă un castron cu trei torți, lucrat la roată, din pastă negricioasă, cu multe ingrediente, pietricele în pastă, buza ușor arcuită, răsfrântă atât în interior cât și în exterior, cu toartele care pornesc din buză și se termină pe umăr, gâtul scurt, corpul ușor bombat și fundul inelar, destul de puțin marcat și
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
Pl.118/4; 119/1-7; 120/2; 174/1-5; 175/1-5; 176/1-8). Mormântul nr. 25. Incinerat în urnă. Cu capac. Descoperit la adâncimea de 0,60 m. Urna, un castron cu trei torți, lucrat la roată, din pastă fină, negricioasă, buza răsfrântă în ambele părți-orizontal, cu mijlocul marcat de o linie orizontală. Pe gât, o linie adâncită, de asemenea, orizontală. Fundul inelar, torțile în bandă, cu duble caneluri verticale ce pornesc echidistant, de pe buză până pe umărul vasului. Groapa, puțin mai
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
IV de la Săbăoani au fost descoperite patru castroane cu trei torți, lucrate la roată, din pastă fină, de culoare cenușie sau neagră. Primul dintre ele a fost descoperit în mormântul de înhumație nr. 11, este lucrat la roată, din pastă negricioasă, cu ingrediente, în special pietricele, are buza arcuită, răsfrântă în ambele părți, atât în interior, cât și în exterior, cu torțile ce pornesc din buză și se termină pe umăr, gâtul scurt, cilindric, corpul ușor bombat, umărul puțin înclinat și
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
cu trei torți. Al doilea castron cu trei torți a fost descoperit în mormântul nr. 25, de incinerație, constituind chiar urna în care au fost depuse rămășițele de la cinerare (Pl. 120/4; 177/3,4). Este lucrat din pastă fină, negricioasă, buza răsfrântă în ambele părți - orizontal, cu mijlocul bine marcat de o linie adâncită de la roata olarului, corpul ușor rotunjit, gâtul cilindric și fundul inelar. Are trei torți în bandă, cu duble caneluri verticale, care pornesc de la buza vasului până pe
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de când era copil, apoi luă țărână puțin peste puțin presărând peste ei. Când soarele sta să apună la marginea stepei, terminase. Se așeză pe marginea șanțului în care sângele lui Nenea fusese supt de pământul hulpav, rămânând doar o crustă negricioasă cu un contur anapoda și căzu pe gânduri. Pierduse mulți camarazi de-a lungul celor peste o mie de kilometri de când intraseră în țara asta parcă fără sfârșit, dar acum o coardă în el se rupsese. Trebuia să meargă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
din cap. Nici să mănânce nu a vrut. A o fi vreunul din acei învățați, bătuți de soartă, care din prea multă carte a luat-o razna. L-a dat aici jos conductorul de la ultimul tren de aseară, un bucureștean negricios și rău al dracului. L-a îmbrâncit din tren și mi-a strigat rânjind grețos cu dinții lui lungi și îngălbeniți: „Ia-l cucoană să-ți țină de urât la noapte. Un bătut se soartă, asta-i”, conchise ea oftând
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ochii ca să observe până mai departe, dar picăturile căzute pe frunte veneau șuvoi în ochi. Ieșise în grabă fără să-și ia pe ea impermeabilul de ploaie pe care-l avea întotdeauna în camera de serviciu. O buturugă lungă și negricioasă veni adusă de apă chiar lângă picioarele sale și pentru o clipă i se păru că recunoaște silueta femeii de abia plecate. Scoase un țipăt de groază, se clătină aproape să cadă, apoi fugi cu pași grei spre cantonul ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
resturi ceramice aparțin provinciei Dacia și provin de la vase lucrate la roată din pastă cenușie - olive sau gălbuie fără lustru, ca și din pastă semifină cu porozități. începutul migarției popoarelor este reprezentat prin resturi de vase lucrate din pastă cenușie negricioasă sau roșctă fin nisipoasă. Alte resturi aparțin sfîrșitului sec. IV și începutul sec.V. precum și prefeudalul tîrziu (sec. IX-X); Fundătura. în apropierea punctului La Tufari, pe locul numit Fundătura, au fost găsite mai multe fragmente ceramice din L Tene-ul II
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
ei, lupta ca să o înlăture și, astfel, amintirea lui a rămas aceea a unui spirit în veșnică nemulțumire. Foști elevi ai doctorului Brăescu din acea perioadă își amintesc de el ca fiind un bărbat înalt, voinic, bine legat, cu fața negricioasă, părul negru pieptănat cu grijă, mustața groasă, ochii mari, cu o privire pătrunzătoare, dar liniștită. Totdeauna umbla foarte elegant și corect îmbrăcat, în haine de culori serioase, de cele mai multe ori negre. Iarna, purta un palton negru, căptușit cu blană bogată
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
balene și foci, înoată în Pacific practicând "stilul Crawl"; îl încântă pescarul lui Hemingway din Bătrânul și marea. Principiul acvatic îl marchează definitiv. În "Café dei Greci", din centrul Romei, îi atrăsese atenția "un omuleț surprinzător de mărunt (...) cu trăsături negricioase": pictorul Giorgio de Chirico; îl revede în același loc, de câteva ori, însă din timiditate nu îndrăznește să-i vorbească (Rețetele vechilor maeștri). La Pompei, "un târgușor roman", străzile "cam de lărgimea Fundacului Dochia din Țicău" erau cu adevărat străzi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Faulques, și nu era Întâia oară, o acuarelă venețiană. Efectul luminilor și ceții de pe ape era tot mai evident de pe la mijlocul după-amiezii, când soarele Începea să scapete, lăsând În contralumină, eșalonate În diverse planuri și tonuri, care mergeau de la cenușiu negricios la gri luminos, succesivele neregularități ale țărmului, pe măsură ce acestea Înapoiau planurile spațiului. - Oare cât poate cântări lumina? a Întrebat croatul pe neașteptate. Faulques a meditat puțin. Apoi a dat din umeri. - Cam cât Întunericul, aproximativ. Aproape trei kilograme pe centimetru
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
împăcare; înfumurat; îngrozire; înșeală; întunecat; lacom; lacrimi; lăcomie; legume; leneș; lipsă de control; love; lume; lume rea; lup; mai; matematică; măcinare; medic; milă; minciună; mizerie; mîhnire; moarte; de moarte; monstru; motiv; muncă; națism; nebun; nebună; nebunie; necurat; nedescrisă; nefericire; negativitate; negricios; neiubit; neîncredere; neliniște; nemaipomenită; nenorocire; nepăsare; nesuferit; niciodată; non-suportabil; obraz; om rău; oraș; ostilitate; pagube; păianjen; părinți; pedeapsă; persoană; pierdere de timp; plăcere; plîns; poftă; politică; popă; prieten; probleme; puternic; puțină; ranchiunos; răzbunător; reacție; rea-voință; repulsie; resentiment; respingere; restanță; retragere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
avva Moise? Și ne-a zis: ce voiți de la dânsul? Nebun este." Deci auzind clericii, s-au mâhnit zicând: Oare cine este bătrânul care a grăit acestea despre sfânt?" Iar ei au zis: "Un bătrân purtând haine vechi, înalt și negricios." Atunci au zis: "El este avva Moise. Și pentru ca să nu se întâlnească cu voi, v-a zis acestea." Și mult folosindu-se stăpânul, s-a dus. (Pentru avva Moise, 8) Zis-a iarăși: "Sau fugind fugi de oameni, sau batjocorește
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
până <la> 110 ani. Trunchiul lui este drept ca și la brad, scoarța cenușie sau castanie-roșietică, crăpăcioasă; crengile sînt piramidale și plecate în gios, ca la salcia comoasă, frunzele sînt netide, înguste, moi, verzi deschise și dedesupt acoperite cu solzișori negricioși. El înflorește în lunile aprilie și mai, când atunce aburează un miros rășinos foarte plăcut. Crinul se deosebește de celelante soiuri de brazi prin aceea că frunzele lui cad înaintea <i>ernei și că să înmulțește nu numai prin sămânță
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]